Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 21/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 3610/118/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 21
Ședința publică din 22 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Grefier L. Ș.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii având ca obiect revizuirea sentinței penale nr.182 din 01.04.2004 pronunțată de Tribunalul C., cerere formulată de condamnații I. N. – fiul lui G. și J., născut la data de 20.08.1971 și A. D. – fiul lui M. și A., născut la data de 14.10.1968, ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă.
Prin încheierea de dezbateri din ședința din Camera de Consiliu din data de 15.01.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință penală, instanța a amânat pronunțarea asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire la data de 22.01.2014, când a pronunțat următoarea soluție
TRIBUNALUL
La data de 29.03.2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._, cererea formulată de condamnații I. N. și A. D., prin care au solicitat revizuirea sentinței penale nr.182/01.04.2004 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr.1164/2002, definitivă prin decizia penală nr.5161/14.09.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În susținerea cererii de revizuire a fost invocat cazul de la art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, respectiv faptul că au apărut fapte, împrejurări și acte care, deși preexistau, nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei.
A fost depusă ordonanța nr.740/P/2004 emisă de Parchetului de pe lângă Tribunalul C., din care rezultă că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, cu motivarea că fapta nu este incriminată de legea penală, față de învinuiții Pilici Stila și S. M., funcționari în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C., Direcția de Control Fiscal, care au verificat patru cereri de rambursare TVA formulate de condamnatul I. N., în calitatea sa de reprezentant al . și care au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2481 Cod penal.
S-a arătat că această stare de fapt prezintă maximă importanță din perspectiva cererii de revizuire, în condițiile în care, în mod practic, organele specializate nu au stabilit nereguli, iar până la momentul sesizării instanței de judecată prin rechizitoriul din data de 17.06.2002, nu se poate susține că au fost identificate elemente neconforme cu legea, de natură a induce în eroare organele fiscale, pe de o parte și nici că inspectorii fiscali ar fi fost induși în eroare (atâta vreme cât s-a reținut că au îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu) pe de altă parte.
S-au mai depus la dosar documente financiar contabile ale ., referitor la care s-a arătat că au fost depuse și la Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și care se găsesc în baza de date a acestei instituții, susținându-se că potrivit acestora societatea comercială în discuție și, implicit, condamnații au desfășurat operațiuni comerciale în conformitate cu legea, a căror realitate nu a fost pusă la îndoială cu prilejul verificărilor organelor fiscale, verificări care, la rândul lor, nu au fost puse la îndoială de către organele de urmărire penală.
Prin urmare, s-a concluzionat că cele expuse mai sus reprezintă fapte, împrejurări și acte noi, care nu au fost cunoscute de instanța de judecată la momentul soluționării cauzei și în baza acestora se poate dovedi netemeinicie hotărârii de condamnare.
Prin sentința penală nr. 204/29.04.2013 a Tribunalului Constanta în baza art.403 alin.3 teza a II-a Cod procedură penală a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr.182/01.04.2004 a Tribunalului Constanta, definitivă prin decizia penală nr.5161/14.09.2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție formulată de revizuenții condamnați I. N. - domiciliat în Constanta, ., judetul Constanta si A. D. – domiciliat în Constanta, ., judetul Constanta.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală au fost obligați revizuenții condamnați I. N. si A. D. la plata sumei de câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel revizuenții condamnați I. N. si A. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 109/P din 27.09.2013 a Curții de Apel C. în baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală au fost admise apelurile formulate de apelanții revizuienți I. N. și A. D. împotriva sentința penale nr. 204/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr.,_ 25013, desființată în tot sentința penală și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul C..
Pentru a dispune în acest sens Curtea de Apel C. a reținut următoarele:
Conform art.402 cod procedură penală, la primirea lucrărilor trimise de procuror, președintele instanței fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, dispunând atașarea dosarului cauzei iar potrivit art.403 alin.1 cod procedură penală, admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului. Instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Din conținutul încheierii de amânare a pronunțării din 15.04.2013 nu se poate stabili dacă instanța de fond a urmat procedura instituită de art.403 alin.1 cod procedură penală, nefiind menționate dispozițiile legale mai sus menționate.
Totodată din considerentele sentinței primei instanțe nu rezultă dacă instanța a analizat cererea de revizuire din perspectiva admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
Astfel, instanța de fond analizează cererea de revizuire fără a fixa etapa în care se realizează această analiză, în nici o parte a hotărârii nefiind specificat că analiza vizează admisibilitatea în principiu a acestei cereri.
Incertitudinea urmării acestei etape obligatorii în soluționarea cererii de revizuire de către instanța de fond este determinată și de faptul că nu s-a analizat dacă cererea de revizuire a fost făcută în condițiile legii.
Totodată, deși se face referire la anumite înscrisuri reprezentând acte financiar contabile, instanța de fond nu le individualizează și nu analizează, în raport de fiecare înscris dacă acesta poate constitui sau nu un înscris din care ar rezulta o situație ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea pe fond a cauzei, astfel încât nici instanța de control judiciar nu poate aprecia asupra acestui aspect.
Este de observat că deși se face trimitere la ordonanța nr. 740/P2003, la soluționarea cererii de revizuire nu a fost atașat dosarul de urmărire penală în care s-a dispus acea ordonanță pentru a se constata și a se evidenția lipsa de legătură dintre soluția pronunțată prin acea ordonanță și faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a celor doi revizuienți.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 13.11.2013 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 617/P/2002, din data de 17.06.2002, al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2,5 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 288 alin.1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și I. N. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1,2,5 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art.288 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate în condițiile disp. art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului A. D. s-a reținut că, în calitate de reprezentant al S.C „ELAMIH STAR" S.R.L. C., în perioada ianuarie 2001- februarie 2002, cu știință, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, a întocmit în fals documente contabile de evidență primară prin care a atestat efectuarea lucrărilor de construcții pentru S.C. „ STENEL TRADE " S.R.L. C., contribuind în mod direct la obținerea în mod fraudulos a sumei de 1.429.878,0878 lei.
În sarcina inculpatului I. N. s-a reținut că, în calitate de administrator la S.C. „STENEL TRADE" S.R.L. C., în perioada ianuarie 2001- februarie 2002, în mod repeta dar în baza unei rezoluții infracționale unice, l-a determinat pe inculpatul A. D. să întocmească în fals documentele contabile de evidență primară prin care să ateste în mod nereal efectuarea lucrărilor de construcții pentru S.C. „STENEL TRADE" S.R.L. C., documente pe baza cărora a obținut în mod nejustificat rambursarea T.V.A. în valoare de 1.429.878,0878 lei.
Prin sentința penală nr.182/01.04.2004 a Tribunalului C., condamnatului I. N. i s-au aplicat pedepsele de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și C Cod.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev, de art. 25 Cod penal rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b Cod penal s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca I. N. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și C Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale
Prin aceeași sentință penală condamnatului A. D. i s-au aplicat pedepsele de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2,5 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.288 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b Cod penal s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca A. D. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate I. N. și A. D. au exercitat atât calea de atac a apelului, cât și pe cea a recursului, ambele fiind respinse prin decizia penală nr.40/P/11.02.2005 a Curții de Apel C. și respectiv, prin decizia penală nr.5161/14.09.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 30.03.2006 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._ (44/CEA/2006) cererea de revizuire formulată de către condamnații I. N. și A. D. prin care aceștia au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 182/01.04.2004 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161/14.09.2005 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 1601/2005.
În motivarea cererii de revizuire se arată de către ambii inculpați faptul că organele judiciare nu au avut în vedere toate documentele contabile ale S.C. STENEL TRADE SRL la soluționarea cauzei, depunând în acest sens înscrisuri.
Prin Încheierea din data de 22.05.2006 pronunțată de Tribunalul C. în dos.pen.nr. 44/CEA/2006 s-a dispus în baza art. 403 c.p.p. rap. la art. 394 alin. 1 lit. a c.p.p. admiterea în principiu a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 182/01.04.2004 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161/14.09.2005 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 1601/2005 formulată de revizuenții – condamnați I. N. și A. D..
În baza art. 404 Cod procedură penală s-a dispus suspendarea în totalitate a sentinței penale nr. 182/01.04.2004 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr. 1164/2002 până la soluționarea definitivă a cererilor de revizuire.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului I. N. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 228/2004 din 22.09.2005 emis de Tribunalul C. dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a dispus retragerea de către instanța de executare până la soluționarea definitivă a cererilor de revizuire mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 228/2004 din 22.09.2005 emis de Tribunalul C. emis pe numele condamnatului I. N. și a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 229/2004 din 22.09.2005 emis de Tribunalul C. emis pe numele condamnatului A. D..
S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 394 lit. a c.p.p. în sensul că există fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei, ce constau în procurarea de bunuri și servicii de către . C. în perioada ianuarie 2001 – februarie 2002, element de fapt ce rezultă din facturile fiscale depuse în sprijinul cererilor de revizuire, în condițiile în care aceste împrejurări de fapt, nu au fost cunoscute de instanțele care au judecat cauza penală, în primă instanță cât și în căile de atac.
S-a apreciat că aceste înscrisuri noi urmăresc a dovedi faptul existenței reale a acestor operațiuni de construcții, situație în care, subsecvent, documentele contabile de evidență primară, fiind bazate pe operațiuni reale, nu mai au caracter fals și nu mai constituie ulterior, un mijloc fraudulos pentru inducerea în eroare a organelor fiscale, în vederea obținerii unei rambursări necuvenite de TVA.
Din perspectiva dispozițiilor statuate prin încheierea din data de 22.05.2006 pronunțată de Tribunalul C. în dos. pen.nr. 44/CEA/2006 s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare și a expertizei contabile, având ca obiectiv stabilirea, raportat la cele patru cereri de rambursare TVA, dacă solicitarea și încasarea de către . a unor sume cu titlu de rambursare, a avut ca fundament operațiuni reale ce ar justifica rambursarea.
Tribunalul urmare a probelor administrate a constat că toate acestea nu au condus în mod efectiv la o schimbare a concluziilor rapoartelor de expertiză financiar - contabilă efectuate în cauză și reținute de către instanță la sentinței penale nr. 182/01.04.2004 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161/14.09.2005 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 1601/2005.
Astfel, s-a reținut că nu se pot exonera cei doi inculpați de răspunderea penală pentru rambursarea ilegală de T.V.A. cu privire la lucrările de construcții pentru S.C. „STENEL TRADE" S.R.L. C., care lucrări în realitate nu s-au executat – așa cum de altfel se deduce din răspunsurile experților.
Față de aceste considerente, în baza art. 406 alin. 4 c.p.p. rap. la art. 394 lit. a c.p.p a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 182/01.04.2004 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr. 1164/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5161/14.09.2005 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul penal nr. 1601/2005 formulată de revizuenții – condamnați I. N. și A. D..
Examinand actele si lucrarile dosarului și înscrisurile depuse în dosarul de fata, instanta apreciaza ca cererea de revizuire este inadmisibila.
In ceea ce privește primul motiv invocat de revizuienți, respectiv că s-ar fi putut constata o cu totul altă situație de fapt dacă organele de cercetare ar fi avut în vedere toate documentele contabile ale societății . și . C., depunând în acest sens un set de documente extrase din baza de date a D.G.F.P. C., instanța retine ca aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța atât cu ocazia judecării în fond a cauzei, cât și cu ocazia judecării cererii de revizuire anterioară, expertizele contabile având în vedere și documentele financiar contabile ale . și . C. depuse la Direcția Generală a Finanțelor Publice C..
Astfel, această situație nu se încadrează în cazul prev. de art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p., nefiind vorba de o ,,împrejurare nouă``, care sa nu fi fost cunoscuta de instanța la soluționarea cauzei.
Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p. rezulta ca revizuirea întemeiata pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționata, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei ;faptele sau împrejurările noi sa poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare .
Expresia ,,fapte sau împrejurării noi” prevăzută în art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p. semnifica probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit pe calea de atac a revizuirii. Constituie ,,fapte sau împrejurări noi” orice întâmplare, situație, stare care, in mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la netemeinicia hotărârii pronunțate.
Pentru existenta acestui caz de revizuire este absolut necesar ca ,,faptele si împrejurările sa fie noi, necunoscute de instanta de judecata . Numai existenta unor astfel de fapte sau imprejurari noi, poate sa conduca la constatarea unei erori de fapt si la netemeinicia hotararii pronuntate in cauza. Este prevazuta aceasta conditie pentru a preintampina acele situatii in care s-ar cere analizarea solutiei adoptate doar pe baza materialului probator existent la dosar, ceea ce practic ar transforma calea de atac a revizuirii dintr-o cale de atac extraordinara . de atac si ar lungii astfel un ciclu procesual in mod nejustificat. S-ar incalca astfel principiul autoritatii de lucru judecat care prevede ca nu se poate realiza o noua judecata cu privire la aceeasi fapta si aceeasi persoana daca acestea au mai facut obiectul unei judecati pentru care exista o hotarare definitiva. Numai astfel se poate da activitatii de infaptuire a justitiei un caracter de stabilitate. Pentru a fi indeplinita cea de-a doua conditie aratata mai sus este necesar ca faptele si imprejurarile noi necunoscute de instanta de judecata sa conduca la o solutie diametral opusa decat cea adoptata in cauza.
Înscrisurile indicate de revizuienți au fost analizate de instantele de judecata, astfel incat nu constiuie o ,,fapta sau imprejurare noua`` in sensul disp. art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p
Referitor la al doilea motiv invocat de condamnați, respectiv împrejurarea că prin ordonanța nr.740/P/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C., în legătură cu cererile de rambursare TVA care au făcut obiectul cauzei a cărei revizuire se cere, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, cu motivarea că fapta nu este incriminată de legea penală, față de învinuiții Pilici Stila și S. M., funcționari în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C., Direcția de Control Fiscal, care au verificat patru cereri de rambursare TVA formulate de condamnatul I. N., în calitatea sa de reprezentant al . și care au fost cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2481 Cod.pen., instanța apreciază că nici acest motiv nu constituie un caz de revizuire reglementat de disp.art. 394 C.p.p.
Se reține în ordonanța menționată că învinuiții Pilici Stila și S. M., funcționari în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C., Direcția de Control Fiscal, au verificat, în perioada 2001 – 2002, cererile de rambursare de TVA, formulate de ..
În perioada menționată se reține că . reprezentată de inculpatul I. N., a formulat un număr de patru cereri de rambursare TVA cu privire la care s-au efectuat verificări de către învinuiții Pilici Stila și S. M..
Din punct de vedere documentar, reprezentanții DCF C. au verificat documentele care le-au fost puse la dispoziție de către contribuabili astfel încât s-a reținut că nu rezultă îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Se reține totodată că între acțiunile de inducere în eroare a contribuabililor și activitatea inspectorilor fiscali nu s-a stabilit existența vreunei legături care să dovedească caracterul ilicit penal al activității învinuiții Pilici Stila și S. M..
În consecință, instanța reține că împrejurarea că față de cei doi funcționari s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2481 Cod.pen. nu reprezintă un impediment pentru condamnarea celor doi revizuenți, în condițiile în care vorbim despre activități infracționale distincte.
În raport de aspectele menționate, nefiind incident nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prev. de disp.art. 394 al.1 C.pr.pen., faptele și mijloacele de probă prezentate neconducând la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, instanța, în baza art. 403 C.pr.pen., va respinge ca inadmisibila cererea de revizuire a sentinței penale nr. 182/01.04.2004 a Tribunalului Constanta, definitivă prin decizia penală nr.5161/14.09.2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție formulată de revizuenții condamnați I. N. - domiciliat în Constanta, ., judetul Constanta si A. D. – domiciliat în Constanta, ., judetul Constanta.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga revizuenții condamnați I. N. si A. D. la plata a câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 403 alin. 3 Cod procedură penală,
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 182/01.04.2004 a Tribunalului Constanta, definitivă prin decizia penală nr.5161/14.09.2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție formulată de revizuenții condamnați I. N. - domiciliat în Constanta, ., judetul Constanta si A. D. – domiciliat în Constanta, ., judetul Constanta.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă revizuenții condamnați I. N. si A. D. la plata a câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.01.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. M. L. Ș.
Tehnored. Jud. fond M. M./13.02.2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 707/2014.... → |
|---|
