Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 540/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 540/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 23873/212/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.540
Ședința publică din data de 21.10.2014
PREȘEDINTE – N. A.
GREFIER – D. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul C.
reprezentat de PROCUROR – C. B.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petenta M. E. V. – fiica lui I. și I., născută la 03.02.1964 în Săvinești, jud. N., domiciliată în mun. M., ., ., jud. C., fără forme legale în .. C., C.I. . nr._, CNP_ - împotriva ordonanței din 19.06.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul C. în dosar nr.835/P/2012, confirmată prin rezoluția nr.595/II/2/2013 din 13.08.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul C..
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.358 cod procedură penală, se constată lipsa petentei M. E. V., pentru care răspunde apărătorul ales M. Ibraimof G., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, precum și a intimaților M. Ș. și Ț. M..
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art.257 - 262 cod procedură penală
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, părțile, procedura de citare.
Având cuvântul pentru petenta M. E. V., avocat M. Ibraimof G. solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a fi citat intimatul M. Ș. la locul de muncă, respectiv Poliția Mun. M., depunând la dosarul cauzei decizia civilă nr.1928 din 11.12.2013 a Tribunalului C., ce a fost pusă în executare, în aceste condiții aducându-i-se la cunoștință faptul că M. Ș. este lucrător de poliție în cadrul Poliției Mun. M..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune citării intimatului M. Ș. la locul de muncă, în situația în care petenta a făcut demersuri și i s-a confirmat că acesta lucrează în cadrul Poliției Mun. M..
Având cuvântul pentru petenta M. E. V., avocat M. Ibraimof G. solicită citarea în calitate de martor a numitei A. A., care a fost prezentă la incidentul respectiv, pentru a face dovada susținerilor petentei.
Instanța acordă cuvântul asupra probei testimoniale solicitată de petentă, prin apărător ales.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii privind administrarea probei testimoniale, față de obiectul cauzei.
Instanța, deliberând, având în vedere obiectul prezentei cauze, respinge ca inadmisibilă cererea de audierea a unui martor, formulată de către apărătorul ales al petentei M. E. V..
Pentru a se efectua verificări telefonic privind susținerile avocatului petentei, în sensul că intimatul M. Ș. lucrează în cadrul Poliției Mun. M., urmând a se aprecia asupra acordării unui nou termen pentru citarea acestuia la locul de muncă, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.358 cod procedură penală, se constată lipsa petentei M. E. V., pentru care răspunde apărătorul ales M. Ibraimof G., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, precum și a intimaților M. Ș. și Ț. M..
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art.257 - 262 cod procedură penală
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a luat legătura telefonic cu agent șef principal T. Ș. din cadrul Poliției Mun. M., care confirmat faptul că intimatul M. Ș. lucrează în calitate de agent șef în cadrul Poliției M., indicându-se numărul de telefon mobil la care acesta din urmă poate fi apelat.
În continuare, s-a luat legătura telefonic cu intimatul M. Ș., la numărul de telefon indicat și, după ce i-a fost adus la cunoștință termenul de judecată de astăzi, intimatul a precizat că nu dorește să fie prezent în instanță și nici să fie citat pentru un eventual nou termen de judecată.
Instanța, față de rezultatul verificărilor grefierului de ședință, astfel cum se regăsesc în referatul întocmit și atașat la dosar, raportat la disp. art.257 alin.1 cod procedură penală, apreciază procedura de citare ca fiind legal îndeplinită, în condițiile în care citarea se poate efectua și prin notă telefonică, iar prezența intimaților nu este obligatorie la soluționarea cauzei.
Având în vedere susținerile avocatului ales al petentei și ale reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu au alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea plângerii formulate de petenta M. E. V..
Având cuvântul pentru petenta M. E. V., avocat M. Ibraimof G. arată că, în urma incidentului ce a avut loc între petentă și fostul soț, respectiv intimatul M. Ș., parchetul a dispus față de petentă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ – avertismentul – întrucât procurorul a reținut că aceasta s-ar fi apărat prin folosirea unui spray lacrimogen și a unui baston, însă nu a avut în vedere că, la acel moment, pentru soț exista un ordin de restricție.
În ceea ce-l privește pe M. Ș., acestuia i-a fost de asemenea aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei, pe care o apreciază ca nefiind îndestulătoare, raportat la fapta săvârșită de către acesta, la agresivitatea de care a dat dovadă și care a fost dovedită cu certificat medico – legal și fotografii, dar și la împrejurarea că intimatul nu a respectat ordinul de restricție.
În legătură cu intimatul Ț. M. – lucrătorul de poliție care a ajuns la fața locului după ce a fost apelat serviciul de urgență 112 – parchetul a reținut în mod greșit că probele administrate nu au demonstrat depășirea de către acesta a limitelor obligațiilor de serviciu, fără a ține seama de faptul că intimatul a avut o atitudine pasivă, de expectativă, fără a acorda un ajutor real, așa cum era obligat prin prisma atribuțiilor de serviciu.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea plângerii formulată de petenta M. E. V. împotriva ordonanței din 19.06.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul C., cu consecința trimiterii dosarului la parchet, pentru a se începe urmărirea penală împotriva intimatului M. Ș. – sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare, prev. de art.193 cod penal și lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 cod penal și împotriva intimatului Ț. M. – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petenta M. E. V., apreciind că soluțiile dispuse de către organele de urmărire penală sunt conforme situației de fapt ce a fost reținută și demonstrată.
Consideră că soluția procurorului este una corectă, în condițiile în care între petentă și intimatul M. Ș. a existat un conflict, iar petentei i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului, în timp ce intimatul a fost sancționat cu amendă în cuantum maxim, față de disproporția dintre persoana de sex feminin și cea de sex masculin ce au participat la incident, ambele persoane prezentând certificate medico – legale ce au constatat existența anumitor leziuni.
Cu privire la infracțiunea de amenințare, prev. de art.193 cod penal, în legătură cu care se solicită începerea urmăririi penale împotriva intimatului M. Ș., s-a reținut de către organele de urmărire penală că nu există suficiente probe, făcându-se aplicarea principiului „in dubio pro reo”. De altfel, nici la acest moment petenta nu prezintă elemente concrete și din care să rezulte posibilitatea administrării altor probatorii pentru dovedirea acestei fapte.
În referire la soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimatul Ț. M., apreciază de asemenea că este una legală și temeinică, atâta vreme cât nu se arată în concret ce anume ar fi trebuit să facă lucrătorul de poliție și nu a făcut, afirmându-se doar că acesta a avut o atitudine pasivă. Solicită a se avea în vedere împrejurarea că petenta nu a fost lovită în prezența lucrătorului de poliție, la momentul sosirii acestuia nefiind exercitate violențe. În atare situație, conform legii, organul de poliție are obligația de a lua datele persoanei și de a-i aduce acesteia la cunoștință că are posibilitatea de a formula plângere, ceea ce s-a și întâmplat, întrucât dosarul penal a fost instrumentat la plângerea persoanei vătămate și s-a dispus o sancțiune cu caracter administrativ.
Pe cale de consecință, în condițiile în care nu se arată care sunt elementele din care rezultă săvârșirea de către intimatul Ț. M. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, solicită a se constata că în mod corect s-a dispus față de acesta neînceperea urmăririi penale.
Având cuvântul în replică pentru petenta M. E. V., avocat M. Ibraimof G. solicită a fi avută în vedere declarația martorei A. A., care a auzit toată discuția telefonică purtată între petentă și intimatul M. Ș., urmând a se constata că, din coroborarea tuturor declarațiilor martorilor, existau suficiente elemente care să dovedească săvârșirea infracțiunii de amenințare de către intimat.
Cu privire la lucrătorul de poliție Ț. M., precizează că petenta a fost lovită în prezența acestuia, existând un martor ce poate confirma acest lucru.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra plângerii de față, constată:
La data de 19.08.2014 s-a înregistrat pe rolul instanței plângerea formulată de petenta M. E. V. ,împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată.
Inițial,la data de 03.09.2013 ,plângerea a fost înregistrată la Judecătoria C.,sub nr._ ,care prin sentința penală nr.692/20.06.2014, în baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, în referire la art. 2781 Cod proc.pen. raportat la art. 27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002 și art. 35 alin. 1 Cod proc.pen.1968, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C., instanță competentă după calitatea persoanei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere că în raport de calitatea de organ al poliției judiciare al agentului șef principal de poliție Țițeică M. (f.141.dup), cauza este de competența (personală) de soluționare a Tribunalului C., astfel cum rezultă din dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, în referire la art. 2781 alin. 1 C.proc.pen.1968 raportat la art. 27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002 (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014) raportat la art. 14 alin. 2 pct. II lit. a din Legea nr. 360/2002, și art. 35 alin. 1 C.proc.pen.1968.
Prin plângerea înregistrată la data de 03.09.2013, sub numărul_, petenta M. E. V. a solicitat schimbarea temeiului de drept al soluției de netrimitere în judecată cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe ,prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod pen.1969 reținută în sarcina sa și pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, a criticat soluția de neâncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 Cod pen.1969 pentru care a fost cercetat M. Ș. precum și soluția de neâncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 Cod pen.1969 pentru care a fost cercetat Țițeică M., soluții dispuse în baza art. 10 lit. b1 Cod proc.pen.1968 cu referire la art. 181 Cod pen.1969, art. 10 lit. d Cod proc.pen.1968, prin Ordonanța nr. 835/P/2012 din 19.06.2013 emisă în dosarul penal nr. 835/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C..
În susținerea plângerii, petenta a motivat, în privința soluției de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod pen.1969, că la momentul altercației fizice s-a aflat în legitimă apărare, iar în privința soluției de neâncepere a urmăririi penale dispusă față de M. Ș. și Țițeică M., că din materialul probator al dosarului penal rezultă date suficiente cu privire la săvârșirea infracțiunilor de amenințare, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care au fost cercetați cei doi intimați.
Tribunalul reține că,în conformitate cu art .15 alin.1 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală:”Plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată ,aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi ,continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi ,conform regulilor prevăzute de aceeași lege”.
Potrivit art. 278 ind. 1 alin.7 Cod proc.pen.,judecătorul soluționând plângerea ,verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate .
Examinând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului, efectuate în cauză ,instanța constată că aceasta nu este fondată ,pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare :
Prin ordonanța nr.835/P/2012 din 19.06.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv avertisment, învinuitei M. E.-V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 Cod Penal 1969, întrucât fapta acesteia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, scoaterea de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în suma de 1.000 lei, față de învinuitul M. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 Cod pen., întrucât fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus neânceperea urmăririi penale față de M. Ș., pentru infracțiunile de amenințare, prev. de art.193 Cod pen.1969 și furt, prev. de art.210 Cod pen.1969 și față de Țițeică M., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod pen.1969, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
La data de 26.07.2013, M. E. V. și M. Ș. au formulat plângeri împotriva soluției procurorului, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Prin rezoluția nr.595/II/2/2013 a primprocurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul C. emisă la data de 13.08.2013 ,plângerile acestora au fost respinse ca nefondate.
În fapt:
La data de 19.10.2011, petenta M. E.-V. a sesizat organele de cercetare cu privire la faptul că, în ziua de 16.10.2011, în jurul orelor 09,45, fostul ei soț M. Ș., i-a sustras din locuința comună o pătură, două prosoape, o umbrelă și un cric și fiind surprins de către partea vătămată cu bunurile în portbagajul mașinii sale, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri.
La data de 13.11.2011, petenta a sesizat organele de politie cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 12,30, a sesizat lipsa sumei de 400 lei și a 30 CD-uri din locuință și a declarat că bănuiește pe fostul ei soț M. Ș., care era singura persoană care avea cheile locuinței comune și putea avea acces în imobil, nefiind reclamată .>
Fiind audiată în cadrul dosarului,în cursul cercetărilor penale, partea vătămată M. E.-V. a declarat că, la data de 13.11.2011, în jurul orelor 12,15, fostul ei soț, a venit la domiciliul comun din . cu doi bărbați pe care i-a numit „boschetari", pe unul dintre aceștia indentificându-1 în persoana lui V. D. . După ce au mâncat și au băut pe terasa imobilului, cei trei bărbați au avut discuții în contradictoriu cu ea și au agresat-o verbal, adresându-i cuvinte vulgare, după care, dorind să plece de la locuință, a constatat lipsa sumei de 400 de lei care s-ar fi aflat în sertarul unei noptiere din dormitor.
M. Ș. ,cu ocazia audierii ,a declarat că, în ziua de 12.11.2011, a venit la locuința comună, împreună cu numiții Vlădol D. și C. F. zis D., cu care a stat pe terasa exterioară a imobilului, în tie fosta soție, M. E.-V. se afla în casă.
Din declarația acestuia a rezultat că fosta sa soție, sesizând prezența celor trei bărbați pe terasă, a devenit nervoasă, recalcitrantă, jignindu-i pe aceștia și reclamând că i-a fost sustrasă o sumă de bani.A precizat că susnumita s-a aflat tot timpul în locuință și că dormitorul ei era ținut tot timpul încuiat, ea fiind singura care avea acces la cheie și la dormitor și că nici el nici ceilalți invitați ai săi nu au pătruns în vreuna din camerele locuinței.
Numiții V. D. și C. F. ,audiați ca martori ,au declarat că în ziua respectivă, la invitația lui M. Ș. s-au deplasat la locuința acestuia din . stat numai pe terasa exterioară și au consumat bere, fără a pătrunde în interiorul locuinței. Au arătat că au fost agresați verbal și jigniți, fiind numiți boschetari și bețivi de către M. E.-V. și au fost acuzați de către aceasta ,că i-ar fi sustras o sumă de bani și mai multe CD-uri din locuință.
V. D. a precizat că urmare jignirilor susnumitei, a depus o plângere la locul de muncă al acesteia, respectiv la Penitenciarul Poarta Albă, iar în urma sesizării a primit răspuns că persoanei învinuite i s-a adus la cunoștință obligativitatea unui comportament conform codului deontologic profesional,totodată a menționat că reclamația acesteia privind furtul sumei de bani și a CD-urilor este tendențioasă, făcută din motive de răzbunare pentru faptul că a fost reclamată la locul de muncă.
La data de 13.11.2011, petenta a sesizat organelede cercetare cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 09,30, aflându-se la locuința comună din . ei soț M. Ș. a lovit-o cu pumnii și picioarele.
Fiind audiată, partea vătămată a declarat că în data de 13.11.2011, în jurul orelor 09,30, fostul ei soț, cu care locuiește în același imobil până la definitivarea partajului, pe fondul unor discuții în contradictoriu, a lovit-o cu pumnii, iar ea s-a apărat pulverizându-i acestuia un spray lacrimogen în față. Din certificatul medico-legal nr.1617/A2. agresiuni/2011 din 17.11.2011,reiese că M. E.-V. prezenta leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, care puteau data din 13.11.2011 și necesitau 11 - 12 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor traumatice.
La rândul său,la data de 19.12.2011, M. Ș. a formulat plângere penală, arătând că, în ziua de 13.11.2011, în jurul orelor 10,00, aflându-se la locuința comună din . lui soție, M. E.- V. l-a lovit cu pumnii și picioarele precum și cu o țeavă de polipropilenă, după ce inițial s-a folosit de un spray iritant-lacrimogen pe care i l-a pulverizat în față.
Cu ocazia audierii în cadrul cercetărilor penale ,susnumitul a declarat că, în ziua de 13.11.2011, în jurul orelor 10,00, în timp ce se afla pe terasa exterioară a locuinței comune, pe fondul unor discuții contradictorii, fosta lui soție, i-a pulverizat în față un spray iritant-lacrimogen, după care l-a lovit cu pumnii și picioarele precum și cu o țeava de polipropilenă.
Conform certificatului medico-legal nr.l615/A2.agresiuni/2011 din 17.11.2011, M. Ș. prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur alungit și de corpuri dure, care puteau data din 13.11.2011, care necesitau 2-3 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.
La data de 05.06.2012, M. E.-V. a sesizat organele de cercetare cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 21,40, aflându-se la locuința comună, fostul ei soț aflându-se în stare de ebrietate, a lovit-o cu un castron în cap,după ce inițial îi adresase cuvinte vulgare și amenințări cu moartea, amenințări și jigniri care au fost continuate și în prezența echipajului de poliție care a fost sesizat de petenta prin SNUAU 112.În certificatul medico-legal nr.752/07.06.2012 al SML C., se menționează că reclamanta a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.
La data de 07.06.2012,aceasta a sesizat organele de cercetare cu privire la faptul că, în ziua de 05.06.2012, între orele 19,30 – 21.30, aflându-se la locuința comună, fostul ei soț, care era în stare de ebrietate, a provocat-o,adresându-i cuvinte vulgare și amenințări cu moartea, după care a lovit-o cu un castron în cap, prin aplicarea a două lovituri de picior a distrus sistemul de închidere de la fereastra din termopan a sufrageriei, a pătruns în casă și a lovit-o de mai multe ori cu pumnii. A mai arătat că, urmare a solicitării sale prin SNUAU 112, la fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție din cadrul Secției 3 Poliție Rurală M., coordonat de către agent șef principal de poliție Țițeică M., care, aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, cu bună știință, nu a respectat procedurile de lucru și l-ar fi favorizat pe M. Ș., consemnând în mod eronat situația de fapt în cadrul procesului-verbal de cercetare la fața locului.
A mai declarat și faptul că în dimineața zilei de 06.06.2012, fostul soț i-ar fi furat două telefoane mobile cu care ea ar fi înregistrat audio convorbirile dintre ea, M. Ș. și Țițeică M..A precizat că a înregistrat incidentele mai sus menționate cu un telefon de intervenție, mobil, dar ulterior fostul soț a sustras și a înstrăinat acel telefon, pentru a nu putea fi probate faptele sale și ale agentului șef principal de poliție Țițeică M..
A precizat că M. Ș. ar fi vândut acel telefon numitului C. F., iar din depoziția acestui martor rezultă că a cumpărat un telefon mobil marca Nokia Scirocco (și nu marca Samsung) de la M. Ș., în luna martie 2012, dată anterioară faptei reclamate .
Cu ocazia reaudierii reclamantei, aceasta a declarat că telefonul mobil sustras era marca SAMSUNG model GT- B3410, cu ._/03/_/6. Din declarația susnumitei rezultă că atât ea cât și fiul acesteia M. Ș.-C., în vârstă de 10 ani, ar fi victimele unor acțiuni violente din partea fostului soț, totodată că,prin activitatea agentului de poliție Țițeică M. ,i s-ar fi vătămat reclamantei interesul firesc al unei vieți normale.
La data de 19.11.2012 ,prin Ordonanța procurorului de la P. de pe lângă Tribunalul C.,s-a dispus reunirea dosarelor înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria M.,nr.1826/P/2012,3278/P/2011și 3036/P/2011,la dosarul nr.835/P/2012.
În cauză,instanța reține că au fost efectuate toate cercetările necesare lămuririi împrejurărilor faptice, situația de fapt fiind corect reținută iar din examinarea actelor efectuate în cadrul activității de investigație, analizate mai sus, rezultă că soluția procurorului de la P. de pe lângă Tribunalul C.,este legală și temeinică.
Potrivit art.18/1 Cod penal 1968,nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret,fiind lipsită în mod vădit de importanță ,nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se țină seama de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei,de scopul urmărit ,de împrejurările în care fapta a fost comisă,de urmarea produsă ori care s-ar fi putut produce,precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Din mijloacele de probă administrate în cauză, rezultă că infracțiunile de loviri sau alte violențe pentru care au fost cercetați M. E. –V. și M. Ș. există, vinovăția celor doi a fost în mod indubitabil dovedită iar raportat la argumentele procurorului cu privire la lipsa pericolului social al faptei,specific unei infracțiuni, respectiv modul și mijloacele de săvârșire, urmarea acesteia, scopul urmărit, atingerea adusă relațiilor sociale ,protejate de lege ,fapte comise pe fondul stării conflictuale întreținută de foștii soți M.,de la data despărțirii în fapt,soluția dată este justă ,dozată corespunzător fiind și sancțiunea cu caracter administrativ ,constituind un avertisment pentru fiecare dintre cei doi ,de a nu repeta pe viitor un comportament similar .
În mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul M. Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare și furt pentru care a fost cercetat, întrucât plângerea și declarațiile petentei M. E. –V. nu sunt susținute de nici o altă probă administrată în cauză iar dubiul profită făptuitorului ,potrivit principiului „in dubio pro reo”.
Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru care a fost cercetat Țițeică M. ,în mod corect a constatat procurorul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective, având în vedere că agentul de poliție și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu normele legale în vigoare.
Astfel,din verificările efectuate de Biroul Control Intern din cadrul I.P.J.C. ,a rezultat că lucrătorul de poliție a respectat procedurile în cauză ,luând măsurile legale care se impuneau și nu s-au constatat aspecte, în afara susținerilor petentei,care să ateste un comportament neadecvat al polițistului .
Referitor la activitățile efectuate de agentul șef principal de poliție cu ocazia cercetării la fața locului la evenimentul sesizat de M. E. –V. ,conform probatoriului,acesta,în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în baza fișei postului ,a intervenit conform procedurilor existente la nivelul M.A.I-I.G.P.R.,fiind și instruit la data de 11.05.2012 cu privire la modificarea și completarea Legii nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Țițeică M.,împreună cu ceilalți polițiști care au intervenit ca urmare a sesizării ,au întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului și au efectuat fotografii judiciare .
Din declarațiile persoanelor prezente la fața locului ,a reieșit că în timpul intervenției echipei de cercetare ,M. E. –V. a apela abuziv SNUAU 112 și a solicitat intervenția unui alt echipaj de poliție,chiar dacă i s-a comunicat că polițiștii prezenți ,erau singurii disponibili în acel moment,aspect care a și fost verificat și confirmat .
Din declarația agentului de poliție Țițeică M.,reiese că ,având în vedere caracterul de urgență al intervenției la Vama V. precum și faptul că era singurul polițist atestat să conducă singurul autoturism MAI în serviciu disponibil la acea oră,nu a avut timpul fizic necesar pentru a o sancționa pe M. E. –V. pentru apelarea abuzivă a serviciului de urgență 112 și a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ ,în data de 18.06.2012,după efectuarea timpului liber legal după serviciu,în baza OG nr.2/2001 și a OUG 34/2008,având posibilitatea legală de a o sancționa în termen de 6 luni de la constatarea contravenției,conform art.13 alin.1 din OG 2/2001.
Susținerile lui Țițeică M. sunt confirmate și de ceilalți polițiști deplasați din echipa de intervenție ,respectiv agent de poliție Mitacu G. E. și agent principal poliție frontieră V. A. I..
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal, constă în fapta funcționarului public ( sau a funcționarului )care în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Prin îndeplinirea în mod defectuos, se înțelege îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu,în exercițiul atribuțiilor de serviciu,în alte condiții, împrejurări, modalități, termene, decât cele reglementate de lege.
În cazul în speță, din actele dosarului, nu rezultă indicii de comitere a faptei reclamate de petentă, în sensul că agentul de poliție Ț. M., și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând o vătămare intereselor legale ale acesteia.
Pentru toate considerentele expuse,Tribunalul, în baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod proc.pen.,în referire la art.15 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală,va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta M. E. V. împotriva ordonanței din 19.06.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul C. în dosar nr.835/P/2012, confirmată prin rezoluția nr.595/II/2/2013 din 13.08.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul C. și va menține ordonanța atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen., în referire la art.15 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală, va obliga petenta la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod proc.pen.,în referire la art.15 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală,
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta M. E. V. – fiica lui I. și I., născută la 03.02.1964 în Săvinești, jud. N., domiciliată în mun. M., ., ., jud. C., fără forme legale în .. C., C.I. . nr._, CNP_ - împotriva ordonanței din 19.06.2013 dată de P. de pe lângă Tribunalul C. în dosar nr.835/P/2012, confirmată prin rezoluția nr.595/II/2/2013 din 13.08.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul C..
Menține ordonanța atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen., în referire la art.15 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală, obligă petenta la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. D. V.
Tehnored. hot. jud. N. A./ 04.11.2014- 7 ex.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
