Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 676/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 676/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 3852/256/2014
DOSAR NR ._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CONSTANTA
DECIZIA PENALĂ NR.676
Ședința publică din data de 24.10.2014
P.: E. G.
GREFIER: C. C.
PROCUROR: C. B.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul condamnat R. A. – fiul lui M. și M., născut la data de 18.10.1976, deținut în P. P. Albă, jud.C.,
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea dispozițiilor art. 358 alin.1 Cod pr. penală, se prezintă contestatorul condamnat R. A., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. M., în baza delegației depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art.257 – 261 și 353 Cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Avocat M. M., având cuvântul, precizează că petentul condamnat R. A. solicită redozarea pedepsei prin prisma dispozițiilor legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată.
Contestatorul condamnat R. A., având cuvântul, solicită reanalizarea situației sale prin prisma legii penale mai favorabile.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestației, de față;
Prin sentința penală nr.177/din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia, ,în dosar nr._ ,s-a dispus:” Respinge – ca neîntemeiată - cererea de aplicare a legii penale favorabile – formulată de condamnatul R. A., CNP –_, fiul lui M. și M., născut la data de 18.10.1976, în prezent deținut în P. P. -Albă, jud. C..
În baza art. 275 al.2 C.pr.pen;
Obligă pe condamnat către stat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.”
Pentru a pronunța sentința penală menționată ,prima instanță a reținut cele ce urmează:
La data de 30 aprilie 2014, condamnatul R. A., deținut în P. P. Albă, jud. C., a sesizat instanța pentru aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile, având în vedere . Noului Cod penal.
Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub nr._ din 30.04.2014.
Din oficiu, instanța a atașat: fișa de evaluare a situației condamnatului din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, sentința penală nr. 157/28.06.2013 și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.260/09.07.2013 ambele ale Judecătoriei Călărași, precum și sentința penală nr.370/11.11.2011 a Judecătoriei Oltenița.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 157/28.06.2013 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă prin nerecurare, i s-a aplicat condamnatului R. A. pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare.
A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. nr.260/09.07.2013 de către Judecătoria Călărași.
A început executarea pedepsei la 12._.
La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr. 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr.187/2012.
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Potrivit art. 4 teza I C.pen., „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.”
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 c.pen., instanța a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
a). aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, avându-se în vedere, dacă este cazul, aplicarea cauzei legale de reducere prevăzute de art. 3201 C.pr.pen. după verificarea prealabilă a incriminării faptei și în actuala lege penală;
b).aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
a). În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
În acest sens, instanța a avut în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului unora dintre pedepsele cu închisoarea aplicate condamnatului s-a reținut cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 3201 al. 7 c.pr.pen. din 1969 care are corespondent în prevederile art.396 al.10 c.pr.pen. ce prevăd același tratament sancționator, reducerea pedepsei cu 1/3, în cazul în care cauza a fost soluționată prin procedura recunoașterii învinuirii, potrivit dispozițiilor art. 375 al. 1, 2 C.pr.pen. instituție similară celei prevăzute de art. 3201 C.pr.pen. din 1968, urmând a fi reținute la stabilirea limitelor de pedeapsă potrivit legii noi.
b). În referire la aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța are în vedere că pedepsele rezultante aplicate condamnatului, separat de pedepsele individuale ce o compun, fac și ele obiectul examinării din perspectiva aplicării art. 6 c.pen..
Acest text face referire deopotrivă atât la pedepsele individuale stabilite pentru infracțiuni distincte, cât și la pedepsele rezultante aplicate pentru o pluralitate de infracțiuni. Textul art. 6 c.pen. se referă la ,,executarea completă a pedepsei”, fiind de observat că pedeapsa ce se execută poate fi o pedeapsă aplicată pentru o singură infracțiune sau poate fi o pedeapsă rezultantă aplicată pentru o pluralitate de infracțiuni.
Sintagma ,,o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară” are în vedere atât prevederea în lege a unei pedepse pentru o singură infracțiune, cât și prevederea în lege a pedepsei (maximului acesteia) pentru un cumul de infracțiuni.
În ce privește formularea în text ,,maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită”, legiuitorul, chiar dacă folosește singularul, nu exclude însă pluralul. Or în cazul ,,maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite” legea se referă la maximul special stabilit prin lege ca urmare a constatării unei pluralități de infracțiuni și de pedepse.
În același sens interpretativ este și art. 595 al 1 c.pr.pen. care prevede: ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă, intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal”.
Acest text se referă la o pedeapsă ce se execută, respectiv o pedeapsă prevăzută de lege mai ușoară decât cea care se execută.Întrucât textul nu distinge, pedeapsa ce se execută poate fi o pedeapsă singulară sau o pedeapsă rezultantă, prin urmare și pedeapsa prevăzută de legea ulterioară putând fi, după caz, pedeapsa stabilită în norma de incriminare pentru infracțiune sau pedeapsa determinabilă prin lege pentru pluralitatea de pedepse.
Principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, cât și cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs. Astfel, mai întâi se va stabili pedeapsa pentru fiecare infracțiune concurentă în baza principiului legii penale mai favorabile, iar apoi se va aplica pedeapsa pentru concurs pe temeiul aceluiași principiu, respectându-se în acest mod mecanismul de determinare a pedepsei rezultante pentru concursul de infracțiuni.
Aplicarea pedepsei rezultante este o operațiune autonomă în raport cu stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune concurentă.
Odată fapta stabilită și pedeapsa aplicată conform uneia dintre legi, se poate recurge la instituțiile care funcționează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului.
În cazul succesiunii de legi penale în timp, cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se va aplica legea penală mai favorabilă independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă în raport de fiecare dintre infracțiunile concurente.
În vederea evidențierii și stabilirii pedepselor aplicate condamnatului pentru fiecare infracțiune, pentru a se analiza incidența legii penale mai favorabile, instanța va repune în individualitatea lor aceste pedepse, această chestiune fiind doar o operațiune de tehnică a redactării hotărârii, și nu o operațiune juridică impusă de lege.
În consecință, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată condamnatului R. A. prin sentința penală nr. 157/28.06.2013 a Judecătoriei Călărași,, rămasă definitivă prin nerecurare și se vor repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 C.pen. 1969, cu aplic. art. 37 lit.a)c.pen. 1969 și cu aplic. art. 3201 al.7 C.pr.pen. – pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 157/28.06.2013 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă prin nerecurare;
- 3 ani închisoare – pedeapsă rezultantă aplicată prin sentința penală nr.370/11.11.2011 a Judecătoriei Oltenița, pedeapsă pentru care, în baza art. 864 C.P.. 1969 s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, cu următoarele componente: 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit.e )și g)c.pen. 1969 cu aplic. art. 3201 al.7 C.pr.pen. și 1.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 al.1 C.pen. 1969 cu aplic.art. 63 al.3 teza a II- a C.pen., 1969 și art. 3201 al.7 C.pr.pen.
Infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 C.pen. 1969, cu aplic. art. 37 lit.a)c.pen. 1969 și cu aplic. art. 3201 al.7 C.pr.pen.–pentru care i s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 2 luni închisoare prin sentința penală nr. 157/28.06.2013 a Judecătoriei Călărași, rămasă definitivă prin nerecurare - are corespondent în prevederile art. 193 al.2 C.pen., cu aplicarea art.41 C.pen. și art. 396 al.10 C.pr.pen., iar pedeapsa aplicată nu depășește maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare prevăzut de Codul penal pentru această infracțiune, în raport de încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului
Infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit.e) și g) C.pen. 1969 cu aplic.art. 3201 al.7 C.pr.pen. –pentru care i s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr.370/11.11.2011 a Judecătoriei Oltenița - are corespondent în prevederile art. 228 al.1-229 al.1 lit.b)c.pen., cu aplicarea art. 396 al.10 C.pr.pen., iar pedeapsa aplicată nu depășește maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare prevăzut de Codul penal pentru această infracțiune, în raport de încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului.
Infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 al.1 C.pen. 1969 cu aplic.art. 63 al.3 teza a II a)c.pen,. 1969 și art. 3201 al.7 C.pr.pen,.pentru care i s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 1.000 lei amendă prin sentința penală nr.370/11.11.2011 a Judecătoriei Oltenița, are corespondent în prevederile art. 253 al.1 C.pen.și art. 396 al.10 C.pr.pen. iar pedeapsa aplicată nu depășește maximul special de 120.000 lei prevăzut de Codul penal pentru această infracțiune, în raport de încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului.
Analizând cele de mai sus, s-a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 6 al.1 C.pen., întrucât după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară.
Potrivit art. 16 al.1 din Legea nr. 187/2012 „(1)Măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.” iar conform al. 2 al aceluiași articol, „Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere”.
. Nici cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei nu a intervenit o lege penală mai favorabilă, nefiind incidente astfel prevederile ar. 6 c.pen.
Pentru cele expuse,s-a apreciat că cererea nu este întemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva sentinței penale menționate a formulat contestație condamnatul R. A.- deținut în P. P.-Albă- invocând,prin apărător,motivele prezentate ,pe larg, în practicaua prezentei decizii penale.
Instanța de control judiciar examinând sentința penală contestată, apreciază calea de atac exercitată de către condamnatul contestator ca fiind nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele care urmează:
Prin sentința penală nr. 157/din 28.06.2013 a Judecătoriei Călărași (dosar nr._ ) ,rămasă definitivă prin nerecurare la data de 09.07.2013, inculpatul R. A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3(trei)ani și 2(două )luni închisoare, compusă din următoarele pedepse,în individualitatea lor,astfel:
-pedeapsa de 2 (două) luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 C.pen., cu aplic.art. 37 lit.a)c.pen și cu aplic. art. 3201 al.7 C.pr.pen (are corespondent în art. 193 al.2 N.c.pen.,cu aplic.art.41 N.c.pen și art. 396 al.10 N.c.pr.pen-care nu depășește);
- pedeapsa rezultantă de 3(trei)ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.370/11.11.2011 a Judecătoriei Oltenița (dosar nr._ ), pedeapsă pentru care, în baza art. 864 C.P.. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, cu următoarele componente:
--pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit.e )și g)c.pen. cu aplic. art. 3201 al.7 C.pr.pen.(are corespondent în art.228 al.1-229 al.1 lit.b)c.pen., cu aplic. art. 396 al.10 C.pr.pen care nu depășește);
-- pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit.i)c.pen. cu aplic. art. 3201 al.7 C.pr.pen.(are corespondent în art.228 al.1-229 al.1 lit.d)c.pen., cu aplic. art. 396 al.10 N.C.pr.pen care nu depășește);
--pedeapsa de 1.000 lei amendă penală stabilită pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 al.1 C.pen. cu aplic.art. 63 al.3 teza a II- a C.pen., și art. 3201 al.7 C.pr.pen.(are corespondent în art.253 al.-1 N.c.pen. cu aplic.art.396 al.1 N.c.pr.pen.-care nu depășește maximul special de120.000 lei).
A fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 260/din 09.07.2013 de Judecătoria Oltenița,jud.Călărași.
Precum a reținut în mod corect și prima instanță în cauză nu sunt incidente disp.art.6 al.1 N.c.pen. potrivit căreia „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Se mai ia în seamă și Decizia nr. 1/din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- (dosar nr._ /HP/P)- completul de dezlegarea chestiunilor de drept- (publ.în M.Of.nr. 349/13.05.2014) potrivit căreia:” În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, înainte de . N.C.P.., pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența disp.art.6 N.C.pen. cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă ,se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 N.c.pen.. În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art.39 N.c.pen. pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim . În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi”.
De altfel,din fișa de evaluare întocmită la data de 05.12.2013, de Comisia din Penitenciar, rezultă că în privința condamnatului R. A. s-a precizat că nu sunt incidente disp.art.6 N.c.pen.
Se constată că în privința pedepselor individuale aplicate condamnatului,acestea se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de Nodul Cod penal, nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită ,iar în privința concursului de infracțiuni ,disp.art.33 lit.a)rap.la art.34 al.1 lit.b)c.pen. anul 1969,acestea sunt mai favorabile condamnatului ,în comparație cu disp.art.38 al.1 rap.la art.39 al.1 lit.b)CN.c.pen. care îi sunt defavorabile.
Se va mai ține seama și de Decizia nr. 14/din 16.06.2014 Înaltei Curți de Casație și Justiție- (dosar nr._ /HP/P)- completul de dezlegarea chestiunilor de drept- potrivit căreia:” În aplicarea legii penale mai favorabile ,după judecarea definitivă a cauzei ,potrivit art.6 al.1 N.c.pen., atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art.320 ind.1 c.pr.pen. anterior reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă.”
Față de considerentele arătate, nefiind incidente disp.art.6 N.c.pen, (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei) ,în baza art. 425 ind.1 al.7 pct.1 lit.b) c.pr.pen se va respinge ,ca nefondată,, contestația formulată de condamnatul contestator R. A. – fiul lui M. și M.,ns.la data de 18.10.1976, deținut în P. P.-Albă, ,împotriva sentinței penale nr. nr.1777/din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia,în dosar nr._ iar în baza art. 275 al.2 c.pr.pen va fi obligat la plata unei sume cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct.1 lit.b) c.pr.pen:
Respinge ,ca nefondată,, contestația formulată de condamnatul contestator R. A. – fiul lui M. și M.,ns.la data de 18.10.1976, deținut în P. P.-Albă,CNP_, ,împotriva sentinței penale nr. nr.1777/din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia,în dosar nr._ .
În baza art.272 c.pr.pen;
Onorariu avocat din oficiu în sumă de 100 lei în favoarea Baroului C.-av. M. M. deleg. nr. 5425 /2014 se avansează din fondurile Min.Justiției .
În baza art. 275 al.2 c.pr.pen,
Obligă condamnatul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 24.10.2014.
P R E Ș E D I N T E, GREFIER,
E. G. C. C.
.
Red.jud.fond. A.I.S.
Red.jud.cont.Em.G./28.10.2014/2ex.
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
