Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 99/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 99/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 989/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA PENALA
SENTINȚA PENALĂ NR.99
Ședința publică din data de 12.02.2014
PREȘEDINTE – T.-V. G.
GREFIER – I. B.
S-a luat în examinare sesizarea formulată în temeiul art. 23 alin.5 din OUG 116/23.12.2013 de către Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, privind persoana privată de libertate R. M., fiul lui C. si C., născută la data de 27 09 1979, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 10.02.2014 a fost emisă adresă către administrația Penitenciarului Poarta Albă, în atenția persoanei private de libertate R. M., prin care i s-a adus la cunoștință acestuia termenul fixat de către instanță precum și posibilitatea de a formula și înainta la dosarul cauzei precizări scrise.
Instanța constată sesizarea în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față,
Prin sesizarea înregistrată sub nr_, comisia constituită conform HG 836/2013 de aplicare a legii penale mai favorabile a solicitat analizarea situației juridice a condamnatului R. M., din perspectiva aplicării art. 6 Cod penal 2009 .
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr 239 din 23 05 2006 a Tribunalului C., numitul R. M. a fost condamnat la pedepsele de:
-12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev de art. 211 alin 1, alin 2 lit b) și alin 21 lit a) și c) Cod penal 1969.
-10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) și b) Cod penal 1969, aplicată pentru infracțiunea prev de art. 197 alin 2 lit a) Cod penal 1969.
S-a dispus contopirea pedepselor și executarea celei mai grele pedepse, de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) și lit b) Cod penal 1969.
Condamnatul a fost arestat preventiv în perioada 26 01_04, și a început executarea pedepsei începând cu data de 30 01 2008 .
La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr 187/2012.
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”
Tribunalul reține că, potrivit Codului penal 2009, infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin 1, alin 2 lit b) și alin 21 lit a) și c) Cod penal 1969 se regăsește incriminată în art. 234 Cod penal, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani .
Astfel, se constată că, în ce privește pedeapsa de 12 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de tâlhărie pentru care condamnatul R. M. a fost condamnat, aceasta depășește pedeapsa maximă prevăzută de legea nouă, de 10 ani închisoare .
Cealaltă pedeapsă, de 10 ani închisoare, aplicată condamnatului pentru infracțiunea de viol (art. 197 alin 2 lit a) Cod penal 1969) nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv maximul de 12 ani prevăzut de art. 218 alin 2 lit f) cod penal.
În ce privește pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată condamnatului, tribunalul reține că, separat de pedepsele individuale ce o compun, face și ea obiectul examinării din perspectiva aplicării art. 6 Cod penal.
Astfel, acest text face referire deopotrivă la pedepsele individuale stabilite pentru infracțiuni distincte, cât și la pedepse rezultante aplicate pentru o pluralitate de infracțiuni. Textul art. 6 se referă la ,,executarea completă a pedepsei”, fiind de observat că pedeapsa ce se execută poate fi o pedeapsă aplicată pentru o singură infracțiune, sau poate fi o pedeapsă rezultantă aplicată pentru o pluralitate de infracțiuni.
De asemenea, sintagma ,,o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară” are în vedere atât prevederea în lege a unei pedepse pentru o singură infracțiune, dar și prevederea în lege a pedepsei (maximului acesteia) pentru un cumul de infracțiuni.
În ce privește formularea în text ,,maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită”, aceasta, chiar dacă folosește singularul, nu exclude însă pluralul. Or, în cazul ,,maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite” legea se referă la maximul special stabilit prin lege ca urmare a constatării unei pluralități de infracțiuni și de pedepse.
Este de precizat că, spre deosebire de Codul penal 1969 care a reglementat o majorare judiciară, optativă, a pedepsei rezultante pentru o pluralitate de infracțiuni, noul Cod penal reglementează limite maxime fixe și obligatorii (legale) ale pedepselor rezultante, în funcție de cuantumul pedepselor ce intră în pluralitate.
Prin urmare, maximul special prevăzut de legea nouă pentru mai multe infracțiuni săvârșite pentru care s-au stabilit pedepse, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 39, 43 și 44 Cod penal, se subsumează noțiunii prevăzute de art. 6 Cod penal.
În același sens interpretativ este și art. 595 alin 1 Cod procedură penală, care prevede: ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă, intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal”.
Astfel, acest text se referă la o pedeapsă ce se execută, respectiv o pedeapsă prevăzută de lege mai ușoară decât cea care se execută. Or, întrucât textul nu distinge, pedeapsa ce se execută poate fi o pedeapsă singulară sau o pedeapsă rezultantă, prin urmare și maximul de pedeapsă prevăzut de legea ulterioară putând fi, după caz, maximul de pedeapsă stabilit în norma de incriminare pentru infracțiune sau maximul de pedeapsă determinabil în mod cert prin lege pentru pluralitatea de pedepse.
Având în vedere considerentele de mai sus, tribunalul va evalua, în raport cu totalul pedepselor aplicate condamnatului, ținând seama și de reducerea uneia dintre ele la maximul special prevăzut de legea nouă, dacă pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare depășește maximul special prevăzut de noul Cod penal pentru același concurs de infracțiuni.
Potrivit art. 39 lit b) noul Cod penal, ,,Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Considerând pedeapsa cea mai grea ca fiind pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de viol (ce are și o pedeapsă complementară atașată, iar maximul poate fi sporit până la 12 ani), potrivit art. 6 Cod penal, tribunalul constată că maximul special al pedepsei rezultante ce ar fi stabilit legal potrivit legii noi ar fi mai mare decât pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată conform Codului penal 1969. În consecință, nu se justifică reducerea pedepsei rezultante aplicate condamnatului, deoarece nu este întrunită condiția prevăzută la art. 6, ca pedeapsa aplicată să fie mai mare decât maximul prevăzut de legea nouă pentru aceeași situație juridică.
De asemenea, pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) și lit b) cod penal 1969 are corespondent în legea nouă atât sub aspectul drepturilor al căror exercițiu a fost interzis, cât și sub aspectul limitei maxime a acestei pedepse complementare, astfel încât nu se justifică aplicarea art. 6 alin 5 și 6 Cod penal .
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 23 din Legea nr 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, și art. 595 Cod procedură penală (Legea nr 135/2010) raportat la art. 6 Cod penal, va admite sesizarea, va repune în individualitate pedepsele ce compun pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) și lit b) Cod penal 1969, aplicată prin sentința penală nr 239 din 23 05 2006 pronunțată de Tribunalul C., iar în baza art. 6 alin. (1) C. pen. va reduce pedeapsa de 12 ani închisoare, la maximul special de 10 ani închisoare, prevăzut de art. 234 lit d) Cod penal
Va dispune recontopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea și va menține pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) și b) Cod penal 1969.
În baza art. 40 alin 3 Cod penal va deduce din pedeapsă durata executată de la 26 ianuarie 2004 la 13 martie 2004 și de la 30 ianuarie 2008 la zi.
Va dispune anularea mandatului de executare al pedepsei nr 322 din 30 10 2007 emis de Tribunalul C. în baza sentinței penale nr 239/23 05 2006 a acestei instanțe, și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a), b) Cod penal 1969, din care se va scade perioada executată, de la 26 ianuarie 2004 la 13 martie 2004 și de la 30 ianuarie 2008 la zi.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., admite contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul R. M. (fiul lui C. și C., născut la 27 09 1979, deținut în Penitenciarul Poarta Albă) .
Descontopește pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) și lit b) Cod penal 1969, aplicată prin sentința penală nr 239 din 23 05 2006 pronunțată de Tribunalul C. și repune în individualitate pedepsele componente, după cum urmează:
-12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev de art. 211 alin 1, alin 2 lit b) și alin 21 lit a) și c) Cod penal 1969.
-10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) și b) Cod penal 1969, aplicată pentru infracțiunea prev de art. 197 alin 2 lit a) Cod penal 1969.
În baza art. 6 alin. (1) C. pen.:
Reduce pedeapsa de 12 ani închisoare, la maximul special de 10 ani închisoare, prevăzut de art. 234 lit d) Cod penal
Recontopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea și menține pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) și b) Cod penal 1969.
În baza art. 40 alin 3 Cod penal deduce din pedeapsă durata executată de la 26 ianuarie 2004 la 13 martie 2004 și de la 30 ianuarie 2008 la zi.
Anulează mandatul de executare al pedepsei nr 322 din 30 10 2007 emis de Tribunalul C. în baza sentinței penale nr 239/23 05 2006 a acestei instanțe, și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a), b) Cod penal 1969, din care se scade perioada executată, de la 26 ianuarie 2004 la 13 martie 2004 și de la 30 ianuarie 2008 la zi.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 02 2014.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
T.-V. G. I. B.
Tehnored.hot.jud.T.V.G./12.02.2014;
. 02 2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
