Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 340/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 12429/212/2014/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
Decizia Penală Nr. 340
Ședința publică din data de 27.05.2014
PREȘEDINTE – I. C. S.
GREFIER – F. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul C. – a fost reprezentat prin PROCUROR – Grațiela L.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul A. M.-fiul lui I. și I., născut la data de 12 ianuarie 1977, deținut actualmente în Penitenciarul de Maximă Siguranță Poarta Albă - împotriva încheierii FN, din data de 22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar_ 14.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu cu respectarea disp.art.358 cod procedură penală, se prezintă contestatorul A. M., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu L. M., în baza delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei, . nr. 3031 emisă la data de 26.05.2014
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedură penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
La interpelarea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator-inculpat arată că a avut posibilitatea de a lua legătura cu acesta, anterior ședinței de judecată.
Apărătorul contestatorului inculpat și procurorul având pe rând cuvântul precizează că nu au de formulat cereri, excepții, chestiuni prealabile, împrejurare față de care instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acesteia.
Apărătorul contestatorului inculpat, avocat L. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii instanței de fond, apreciind că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că faza de urmărire penală a fost finalizată, dosarul a fost trimis instanței spre judecarea fondului, apreciind pe de altă parte că inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, neimpunându-se privarea sa de libertate în continuare. Se consideră că judecătorul de la instanța de fond a constatat în mod nelegal, legalitatea și temeinicia stării de arest, și a dispune menținerea acesteia. Trebuie avut în vedere că la dosar există o declarație autentificată la notar, dată de partea vătămată, ce este și concubina inculpatului, aceasta înțelegând prin aceasta să retragă plângerea formulată împotriva inculpatului, cu privire la infracțiunea de lovire și alte violențe, pentru că doar în ceea ce privește această infracțiune sunt incidente dispozițiile privitoare la posibilitatea retragerii plângerii. În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate, infracțiune ce la baza ei este una gravă, trebuie reținute întocmai circumstanțele concrete de săvârșire ale faptei, cu analiza declarațiilor date atât de inculpat, dar și de partea vătămată, astfel, pe fondul unor neînțelegeri conjugale, partea vătămată dorind să plece cu cei doi copii de 9 respectiv 15 ani (ce suferă și de un handicap) în Spania, în condițiile în care inculpatul nu era de acord cu acest aspect, a împiedicat-o pe aceasta să plece, s-au certat și i-a aplicat câteva lovituri. Cei doi la acest moment au trecut peste această situație, partea vătămată dorind să retragă plângerea, dorind astfel ca inculpatul să se întoarcă acasă, să o ajute la creșterea copiilor, el fiind singurul întreținător al familiei. În urma discuțiilor cu inculpatul, acesta a precizat că partea vătămată îl vizitează în mod regulat la locul de deținere și i-a transmis că a ajuns să caute prin gunoi pentru a trăi de pe o zi pe alta. Față de situația expusă, se consideră că nu mai este necesară menținerea inculpatului în stare de arest, întrucât acesta nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, putând fi cercetat și în stare de libertate, eventuala măsură a controlului judiciar putând fi suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, până la luarea unei hotărâri pe fond, după lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată, înlăturarea criticilor aduse încheieri instanței de fond, apreciind că în lipsa unui mandat de arestare preventivă, există riscul real de repetabilitate al faptelor de natură penală, raportat la dezinhibiția și violența cu care inculpatul a acționat, trebuind a se reține că acesta a imobilizat pentru 24 de ore pe partea vătămată, legând-o de un pat de fier, lipsind-o de libertate și aplicând lovituri asupra acesteia, toate violențele fiind exercitate de față cu copii minori ai acesteia, apoi a tuns-o pe aceasta. Se consideră astfel că perseverența dezvoltată de inculpat și violența cu care a acționat, respectiv modul concret în care a comis infracțiunile, relevă un grad sporit de risc al repetabilității faptelor penale.
Faptul că partea vătămată a înțeles să retragă plângerea în ceea ce privește infracțiunea de loviri și alte violențe, nu are consecințe juridice din perspectiva mandatului de arestare preventivă.
Contestatorul inculpat A. M., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului, dorește să fie judecat liber, să se ducă la muncă, să aibă grijă de copii și de concubină, arată că aceasta a vrut să plece în Spania și lucrurile nu stau cum se prezintă de parchet, a lovit-o, dar „nu chiar așa tare”, pentru că el nu a fost de acord ca aceasta să plece.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne in pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației formulată de inculpatul A. M.:
Prin Încheierea de ședință din data de 22.05.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14 s-a dispus:
„În baza art 208 al. 2 și al. 4 C. proc. pen. rap. la art. 207alin. 4 C. proc. pen. constată legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. M. ( fiul lui I. și Iumiș, născut la data 12.01.1977, în mun. Medgidia, domiciliat în mun. C., ., jud. Constanta, CNP_ ) și o menține.
Măsura preventivă expiră la data de 20.07.2014.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.”
Pentru a dispune în acest mod, prima instanță a reținut că, analizând măsura preventivă luată față de inculpatul A. M., în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura arestării preventive.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul A. M. a săvârșit cele două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 C. pen. și violență în familie faptă prevăzută de art. 199 rap. la art. 193 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen., astfel cum au fost reținute la pct. 2.
Probele din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcină, prin actul de sesizare, la acest moment procesual sunt aceleași cu cele reținute și la momentul când a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive de către judecătorul de cameră preliminară, conform art. 207 C. proc. pen. și menționate la pct. 6.
S-a constatat că pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului, mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului toate aceste împrejurări conduc la concluzia că privarea incuplatului de libertate este necesară, în continuare măsura preventivă își menține proporționalitatea cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, și este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, dedusă din modalitatea în care se prepunune că ar fi comis faptele reținute în sarcina și pentru a-l împiedica să ia legătura cu persoana vătămată, astfel că nicio măsură preventivă, nu este în măsură să asigure la acest moment procesual scopul în virtutea căruia a fost luată măsura arestării preventive.
Deși inculpatul precizează că are doi copii minori care au nevoie de susținerea sa, nu are antecedente penale și a săvârșit fapta reținută în sarcină, pentru a o împiedica pe concubina sa să lase singur pe unul dintre copii acestuia care e handicapat și este imobilizat la pat, nu poate constitui un motiv în sine de lăsare a acestuia în libertate, cu consecința revenirii alături de persoana vătămată, întrucât chiar acesta avea posibilitatea să rămână cu minorul ori să apeleze la alte persoane care să aibă grijă de minor, neputând impune, împotriva voinței sale, unei alte persoane să facă o anumită activitate, întrucât s-ar aduce atingere atât dreptului la libertatea fizică a persoanei cât și dreptului acesteia de a se deplasa și de a acționa în conformitate cu propria voință .
Deși persoana vătămată, astfel cum rezultă din declarația notarială aflată la fila 5 dosar_/212/2014 al Tribunalului C., precizează că nu are nicio pretentie și își retrage plângerea penală față de inculpat, s-a constatat că în cauză instituția retragerii plângerii nu este incidentă.
1În cauză, temeiurile inițiale ce au justificat privarea de libertate a inculpatului nu s-au modificat și nici nu au încetat iar menținerea măsurii arestării preventive se justifică nu atât în scopul de a-l face pe inculpat să conștientizeze comportamentul antisocial cât și acela al asigurării bunei desfășurări a judecății și pentru a-l împiedica să ia legătura cu persoana vătămată.
Față de cele expuse, în baza art 208 al. 2 și al. 4 C. proc. pen. rap. la art. 207alin. 4 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. M. și a fost menținută.
Împotriva acestei Încheieri a declarat contestație inculpatul A. M., solicitând admiterea contestației, casarea Încheierii primei instanțe și soluționând cauza, impunerea unei măsuri preventive mai blânde.
Examinând contestația în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, Tribunalul constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul nr. 5506/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul instanței sub numărul_ 14 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 C. pen. și violență în familie faptă prevăzută de art. 199 rap. la art. 193 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen..
Actul de sesizare al instanței a reținut în sarcina inculpatului A. M. că în perioada 15.04.2014 a lovit persoana vătămată C. Cadrie cu o curea în zona membrelor superioare și inferioare, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale iar în perioada 15.04-16.04.2014 a lipsit de libertate persoana vătămată C. Cadrie, prin imobilizarea acesteia de un pat metalic, perioadă în care a lovit-o cu o curea în zona membrelor superioare și inferioare, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Tribunalul reține că din probele culese în activitatea de investigație a organelor de cercetare penală, astfel cum acestea sunt reliefate în dosarul de urmărire penală, se constată existența suspiciunii rezonabile că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză, respectiv infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. 1 C. pen. și violență în familie faptă prevăzută de art. 199 rap. la art. 193 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen..
Tribunalul constată că temeiurile inițiale, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat la acest moment procesual și nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate a acestuia.
Măsura preventivă a menținerii arestării în cauză este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art.202 alin.1 Cod pr. penală, fiind în același timp și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestora.
Incidența dispozițiilor art.223 alin.2 teza a II a Cod procedură penală se menține în continuare, infracțiunea de a cărei comitere este suspectați inculpatul făcând parte dintre acelea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani.
Referitor la pericolul pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică, odată cu punerea sa în libertate, acesta decurge din analiza amănunțită atât a circumstanțelor reale ale faptei.
Din perspectiva evaluării elementelor ce caracterizează fapta presupus comisă de acest inculpat, a modului și împrejurărilor concrete în care s-ar fi acționat- pe o perioadă de 24 ore, în intervalul 15.04-16.04.2014 ar fi lipsit de libertate persoana vătămată C. Cadrie, concubina sa, cu care se afla în relații de circa 16 ani împreună, prin imobilizarea acesteia de un pat metalic, și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a fugi, ar fi agresat-o fizic, respectiv ar fi lovit-o cu o curea în zona membrelor superioare și inferioare, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, provocând un prejudiciu estetic, temporar, prin tunderea cu o foarfecă a podoabei capilare („a lăsat-o cheală”), provocându-i persoanei vătămate un accentuat sentiment de umilire, acțiunile inculpatului desfășurându-se cu copiii persoanei vătămate aflați în apropiere, și auzind strigătele acesteia, urmările grave produse sau care se mai puteau produce, impactul social intens negativ la comiterea unor astfel de fapte, care atrag în mod necondiționat oprobiul public, fapta de lipsire de libertate reprezintă un pericol social ridicat.
Din datele cauzei se constată că inculpatul nu prezintă la momentul actual, garanții că își va adapta, pe viitor, conduita, în concordanță cu cerințele unui stat de drept, zilele scurse de la momentul arestării încadrându-se într-un termen rezonabil.
Față de aspectele prezentate anterior, Tribunalul constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă nemodificate, neexistând până în acest moment procesual elemente noi care să justifice punerea în libertate a acestuia și nici o măsură preventivă mai blândă, ocrotirea ordinii publice fiind prioritară și prevalând intereselor personale.
Pentru toate considerentele expuse anterior, se va respinge ca nefondată, contestația formulate de către inculpatul A. M. împotriva Încheierii din data de 22.05.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.206 Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către inculpatul A. M. împotriva Încheierii din data de 22.05.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală,
Dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în sumă de 300 lei.
În baza art.272 Cod procedură penală,
Avansează suma de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanta in favoarea av.L. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. C. S. F. N.
Red.jud.fond A.B. A.
Tehnored.cont.jud.I.C.S./27.05.2014/4 ex.2;
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 756/2014.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
