Prelungirea altor măsuri. obligarea de a nu părăsi ţara/locaţia. Decizia nr. 102/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 1803/212/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 102
Ședința publică din data de 03 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. V. G.
Judecător M. V.
Judecător L. I. B.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror M. V.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul M. M. – domiciliat în Medgidia, ..5*, județ C. și C., al.Egretei ., județ C., împotriva încheierii din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat – personal și asistat de avocat oficiu H. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Întrebat fiind de către instanță, recurentul inculpat precizează că își însușește recursul formulat de apărătorul său și insistă în soluționarea acestuia.
Instanța pune în discuție procedura care se impune a fi urmată în prezenta cauză, respectiv dacă se soluționează ca recurs, conform vechiului Cod procedură penală ori ca și contestație, conform noului Cod procedură penală.
Având cuvântul, apărătorul recurentului inculpat arată că, întrucât calea de atac este formulată înainte de . noului Cod procedură penală, respectiv la data de 31.01.2014, cauza se soluționează ca recurs.
Procurorul având cuvântul, arată că, întrucât calea de atac este formulată înainte de . noului Cod procedură penală, respectiv la data de 31.01.2014, cauza se soluționează ca recurs.
Instanța, deliberând apreciază că ne aflăm în cadrul judecării unui recurs, conform vechiului Cod procedură penală, întrucât dosarul a fost înregistrat la instanța de control judiciar anterior intrării în vigoare a noului Cod procedură penală.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, declară terminată cercetarea judecătorească, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, precizează că instanța de fond a dispus măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C., unde recurentul inculpat are locul de muncă.
Motivul de recurs este acela că inculpatul dorește să fie alături de bunicul său care locuiește în Medgidia și care este foarte bolnav.
Măsura dispusă de instanța de fond este o măsură prea dură. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în principal, să se revoce măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu controlul judiciar, urmând a se lărgi aria de circulație, pentru a-și putea vizita bunicul.
Procurorul având cuvântul, apreciază că măsura dispusă de instanța de control este proporțională cu gravitatea faptei.
În mod corect s-a apreciat că sunt îndeplinite disp.art.143 Cod procedură penală și a dispus luarea acestei măsuri, încheierea pronunțată fiind legală și temeinică, motiv pentru care solicită menținerea acesteia și respingerea recursului formulat de inculpat.
În ultim cuvânt, recurentul inculpat precizează că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său. Dorește să-și viziteze bunicul care locuiește la Medgidia, împreună cu mătușa sa.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal declarat de inculpat;
Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 14, s-a dispus:
„În baza art. 136 alin. 1, art. 143 alin 1 și art. 145 C. proc. pen. dispune luarea față de inculpatul M. M. ( fiul lui E. și L., născut la data de 01.10.1992 în mun. Medgidia, jud. C., CNP_, domiciliat în mun. Medgidia, .. 5, jud. C. f.f.l. în mun. C., Aleea Egretei, . jud. C.) a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea C..
În baza art. 145 alin. 1ind. 1 și alin. 1ind. 2 lit. c C. proc.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecata ori de cate ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de numiții G. P. și Cărărescu A. L., de membrii familiilor acestora, să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. înregistrat sub nr._ 14 la data de 22.01.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. 1 C. pen. constând în aceea că, în ziua de 16.12.2013, cu ocazia audierii sale în calitate de parte vătămată de către instanța de judecată în dosarul penal nr._/212/2013 al Judecătoriei C., privind pe inculpații G. P. și CĂRĂRESCU A. L., trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, a declarat aspecte necorespunzătoare adevărului de natură a îngreuna desfășurarea judecății.
Prin Încheierea nr. 6 /10.01.2014 a Judecătoriei C., definitivă, a fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat și s-a dispus luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea C. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 10.01.2014.
Cu ocazia primirii dosarului, instanța a stabilit termen intermediar în vederea discutării luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în ceea ce îl privește pe inculpat.
Potrivit art. art. 136 și art. 145 C.proc.pen. măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi luată în cursul judecății, de instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen și măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța apreciază că există probe care justifica presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi săvârșit fapta de care este bănuit. Din perspectiva cerinței existenței probelor ori indiciilor temeinice, în înțelesul dispozițiilor art. 68ind. 1 C. proc. pen., cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii de favorizarea infractorului, instanța consideră că aceasta este îndeplinită. Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent, reiese că, în mod contrar celor declarate constant de către partea vătămată M. M. pe parcursul fazei de urmărire penală desfășurate în cadrul dosarului penal nr._/P/2013, partea vătămată M. M. audiată de către instanța de judecată cu ocazia desfășurării cercetării judecătorești în dosarul penal nr._/212/2013, privind pe inculpații G. P. și CĂRĂRESCU A. L., a dat o declarație neconformă cu realitatea rezultată din probele dosarului de urmărire penală, declarație ce a constat în faptul că partea vătămată a dorit să își retragă plângerea depusă arătând că, după cele întâmplate, a găsit banii acasă în sumă de 850 lei într-o geacă pe care mama sa o luase la spălat, cu toate că în cursul urmăririi penale partea vătămată M. M., audiată în dosarul nr._/P/2013 a precizat în mod clar că cei doi inculpați G. P. și CĂRARESCU L. A. i-au sustras din buzunarul stâng din față al blugilor suma de aproximativ 850 de lei.
Scopul măsurilor preventive astfel cum este conturat în art. 136 C. proc. pen., poate fi realizat prin măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care poate asigura garanțiile necesare desfășurării în bune condiții a procesului penal prin instituirea unor obligații în sarcina inculpatului și pentru a asigura prezența inculpatului în fața instanței.
Analizând și posibilitatea luării față de inculpat luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara instanța apreciază că la acest moment procesual față de acuzația penală ce i se aduce inculpatului nu este justificată și singura în măsură să asigure buna desfășurare procesului penal este cea a obligării de a nu părărsi localitatea, apreciind totodată că atitudinea procesuală a inculpatului paote fi alterară ținându-se seama și de gradul de instrucție al inculpatului, sentimentul de teamă resimțit la contactul cu inculpații arestați în cauză și de teamă față eventualele repercusiuni din partea familiilor inculpaților, care l-a împiedicat să realizeze în anumite situații că un anumit comportament poate fi antisocial, chiar cu semnificație penală.
Față de aceste motive, în baza art. 136 alin. 1, art. 143 alin 1 și art. 145 C. proc. pen. dispune luarea față de inculpatul M. M. ( fiul lui E. și L., născut la data de 01.10.1992 în mun. Medgidia, jud. C., CNP_, domiciliat în mun. Medgidia, .. 5, jud. C. f.f.l. în mun. C., Aleea Egretei, . jud. C.) a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea C..
În baza art. 145 alin. 1ind. 1 și alin. 1ind. 2 lit. c C. proc.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte obligațiile menționate în dispozitivul încheierii.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Dezvoltarea motivelor de recurs se regăsește în cuprinsul practicalei ce face parte integrantă din prezenta decizie, motiv pentru care nu se mai necesită reluarea acestora.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin 3 Cod procedură penală 1969, tribunalul constată recursul inculpatului ca fiind nefundat, urmând a-l respinge pentru considerentele care urmează:
În dosar există probe și indicii temeinice din care rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul a realizat acte materiale ce ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, în acest sens fiind mijloacele de probă pe care se întemeiază rechizitoriul, astfel cum au fost analizate și de instanța de fond.
Având în vedere însuși caracterul infracțiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul –favorizarea infractorului, ce presupune, de regulă, o înțelegere în acest sens între infractor și favorizator, tribunalul reține că există temerea justificată că inculpatul ar putea să încerce zădărnicirea adevărului prin punerea de acord în declarații cu făptuitorii G. P. și Cărărescu A. L. .
Astfel, este întemeiată dispoziția instanței de a lua împotriva inculpatului o măsură preventivă care să asigure buna desfășurare a procesului penal, în sensul preîntâmpinării denaturării adevărului în cauză.
În ce privește apărarea inculpatului în fața instanței de recurs, potrivit căreia justifică necesitatea de a se putea deplasa în afara localității de domiciliu pentru a-și ajuta bunicul aflat într-o situație de nevoie în mun Medgidia, tribunalul constată că inculpatul, deși a avut la dispoziție mai multe zile în care putea procura mijloace scrise de probă în sensul celor susținute de el, nu a prezentat nici o astfel de dovadă din care să reiasă existența și domiciliul bunicului său, faptul că se află în nevoie, precum și faptul că nu există posibilitatea de a fi ajutat de alte rude ale sale –inclusiv părinții inculpatului –și că singura persoană de ajutor ar fi inculpatul M. M..
Or, cunoscând măsura preventivă luată față de el de instanța fondului, inculpatul ar fi trebuit să facă diligențe pentru a-și proba apărările, simplele sale afirmații neputând fi valorificate astfel încât să se constate temeinicia cererii.
Inculpatul are posibilitatea oricând să solicite, pe baza unor mijloace de probă, înlocuirea măsurii preventive sau extinderea posibilității de deplasare pe tot teritoriul județului.
Pentru considerentele expuse, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va obliga recurentul-inculpat să plătească statului 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct 1 lit b) Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. M. - domiciliat în Medgidia, ..5*, județ C. și C., al.Egretei ., județ C. - împotriva încheierii din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr_ 14 .
În baza art. 189 Cod procedură penală:
Dispune avansarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu H. A., ce va rămâne în sarcina statului.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală:
Obligă recurentul-inculpat să plătească statului 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi 03 02 2014 .
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
T. V. G. M. V.
L. I. B.
GREFIER,
L. Ș.
Red.Jud. A.A.B./30.01.14/1ex.
Tehnored.Gref.D.E.R./30.01.2014
Tehnored.jud.recurs.TVG/2 ex./06 02 2014.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 502/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 529/2014.... → |
|---|
