Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 306/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 1450/256/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.306
Ședința publică din data de 12 05 2014
PREȘEDINTE – V.-T. G.
GREFIER – I. B.
Ministerul Public reprezentat de
PROCUROR – Grațiela L.
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul B. C., fiul lui I. și E., născut la 03.01.1977, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului P. Albă, împotriva sentinței penale nr.885 din 06 03 2014 pronunțata de Judecătoria Medgidia in dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.358 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă contestatorul condamnat B. C., în stare de deține asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Calafus D. Ș., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.257-261 Cod procedură penală.
Instanța întreabă dacă mai exista cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat.
Contestatorul condamnat B. C., având cuvântul, menționează ca a fost arestat in mod abuziv, fiind acuzat de lucruri pe care nu le-a comis. Arată ca a fost împreună cu persoanele respective, lucru pe care l-a recunoscut si consideră ca pedeapsa la care a fost condamnat, respectiv 4 ani si 6 luni, este prea aspră. Întrebat fiind dacă instanța poate reveni asupra pedepsei, menționează ca, potrivit încadrării faptei in noul cod penal, i se poate reduce pedeapsa cu 1/3, in condițiile in care a recunoscut comiterea faptei.
Aparatorul contestatorului condamnat, avocat S. M. având cuvântul, precizează ca aspectele învederate de condamnat vizează fondul cauzei si beneficii pe care le-ar fi avut pe fondul cauzei, recunoscând fapta.
Din dosar rezultă ca petentul are 7 fapte de furt, in concurs, iar la momentul respectiv a beneficiat de dispozițiile art.320 indice 1 Cod procedură penală 1969, instanța de fond reducând pedeapsa cu 1/3 si a făcut aplicarea legii penale mai favorabile.
Cu toate acestea, solicită ca tribunalul sa reaprecieze situația condamnatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației declarată de condamnatul B. C., ca fiind nefondată și apreciază că sentința penală contestată este legală și temeinică.
Din perspectiva pedepsei principale, legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969 deoarece a avut in vedere forma infracțiunii continuate prevăzuta de art.41 alin.2 Cod penal, fără a se aplica vreun spor în timp ce, avându-se in vedere situația de fapt, respectiv 7 acte materiale săvârșite in dauna a 7 părți vătămate, potrivit legii noi este obligatorie reținerea concursului de infracțiuni iar in ceea ce privește stabilirea regimului sancționator, se aplică pedeapsa cea mai mare la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte 6 pedepse.
Avându-se în vedere in plus si starea de recidivă care potrivit noului cod penal este mai aspru sancționată, este evident ca legea penală mai favorabilă este cea veche.
Contestatorul condamnat B. C., in ultimul cuvânt, arată ca este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său solicitând reanalizarea situației sale.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.885/06 03 2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, în baza art.23 din Legea 255/2013, s-a admis sesizarea privind aplicarea legii mai favorabile privind condamnatul B. C., fiul lui I. și E., născut la 03.01.1977, deținut în P. P. Albă.
În baza art. 6 alin. 6 Cod penal 2009 rap. la art. 4 Cp 2009:
S-a înlăturat măsura de siguranță de interzicere de a se afla în Mun. B. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei si s-au menținut celelalte dispoziții .
S-a anulat mandatul de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sent. penală nr. 382/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin Decizia pen. nr. 985/11.07.2013 s-a dispus condamnarea inculpatului B. C. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplic. în baza art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp cu aplic. art. 37 lit. b Cp și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cpp.
Au fost reținute în sarcina inculpatului participarea la 7 acte materiale, în dauna unor părți vătămate diferite.
La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (Legea nr 286/2009) și Legea de punere în aplicare a acestuia –Legea nr. 187/2012.
Potrivit art. 6 din Codul penal, ,,Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
Potrivit art. 4 din Codul penal: „ Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.”
Conform noilor reglementări infracțiunea de furt calificat în timpul nopții și prin efracție se regăsește în dispozițiile art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b,d Cod Penal și prevede pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare.
Cum la stabilirea pedepsei a fost avută în vedere infracțiunea în formă continuată, instanța a reținut că potrivit noii legi infracțiunea nu mai este continuată, ci ar fi în concurs 7 infracțiuni.
Din considerente sentinței instanța a observat că furturile au fost din locuințele unor părți vătămate diferite .
Potrivit dispozițiilor codului penal 2009 aceste acte materiale se regăsesc în dispozițiile art. 228 alin. 1 - 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b, respectiv furtul săvârșit în timpul nopții, prin efracție, și prin violarea domiciliului sau sediului profesional sau și este sancționat cu o pedeapsă de la 2-7 ani închisoare.
Cum inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 în baza art. 320 ind. 1 Cpp 1968, această reducere fiind prevăzută și în dispoz. art. 396 alin. 10 Cpp 2010, instanța a constatat că limita maximă a pedepsei ar fi de 4 ani și 8 luni închisoare ( 1/3 din 7 ani pentru art. 229 alin. 2 lit. b CP 2009 ).
Având în vedere cele de mai sus instanța a considerat că nu devine incident art. 6 Cp cu privire la limitele pedepsei principale, legea penală veche fiind mai favorabilă inculpatului prin reținerea infracțiunii continuate în locul concursului de infracțiuni, și pedeapsa aplicată furtului calificat așa cum este prev. pe legea nouă raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunii este în limitele noii legi.
Raportat la măsura de siguranță, instanța a reținut următoarele:
Art. 6 alin. 6 se prevede: Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în Mun. București nu mai este prevăzută ca măsură de siguranță în noul Cod penal, ci ca pedeapsă complementară.
Deși scopul protejat prin instituirea unor astfel de interdicții este același, instanța a considerat că nu se poate transforma o măsură de siguranță în pedeapsă complementară, pedeapsa fiind o sancțiune penală, spre deosebire de măsura de siguranță, aceasta fiind o sancțiune de drept penal, condițiile de aplicare fiind diferite pentru măsurile de siguranță și pedepsele complementare.
A considerat astfel că această măsură de siguranță nu mai este prevăzută de noua lege și s-a impus înlăturarea acestei interdicții.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, în termen legal, condamnatul B. C..
Dezvoltarea motivelor de contestație se regăsește în cuprinsul practicalei ce face parte integrantă din prezenta decizie, motiv pentru care nu se mai necesită reluarea acestora.
Examinând sentința penală contestată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 4251 Cod procedură penală, tribunalul constată contestația condamnatului ca fiind nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele care urmează:
Petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 -209 alin 1 lit a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, 37 lit b) cod penal și 3201 Cod procedură penală.
În mod întemeiat instanța de fond a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin 1 Cod penal în privința acestei pedepse.
Astfel, pentru stabilirea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitiv aplicate, se compară pedeapsa aplicată cu pedeapsa maximă prevăzută de legea nouă prin luarea în considerare a tuturor dispozițiilor legale din aceasta, care au aplicabilitate în cauză, în raport de situația de fapt și de încadrarea juridică corespondentă reținută în hotărârea de condamnare.
În cazul petentului condamnat B. C., se constată că infracțiunea de furt calificat săvârșită pe timpul nopții este pedepsită de noul Cod penal cu închisoare de maxim 5 ani. Față de petent s-a reținut că se află în stare de recidivă postexecutorie, stare de agravare care, potrivit art. 43 alin. 5 NCP atrage majorarea cu jumătate a maximului pedepsei prevăzute de lege, astfel maximul pedepsei prevăzute de legea nouă ce i s-ar fi putut aplica petentului condamnat fiind de 7 ani și 6 luni închisoare.
Totodată, petentul condamnat a beneficiat de dispozițiile art. 3201 alin 7 cod procedură penală 1968, text care are corespondent și în noul Cod de procedură penală la art. 396 alin 10; astfel, întrucât, ca situație de fapt cu autoritate de lucru judecat, s-a reținut că petentul a întrunit condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de această prevedere, pedeapsa maximă finală ce i s-ar putea aplica legal petentului condamnat potrivit noii legislații, este de 5 ani, pedeapsă ce depășește pedeapsa concret aplicată, de 4 ani și 6 luni închisoare.
În consecință, nu sunt aplicabile prevederile art. 6 Cod penal, contestația urmând a fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală va obliga contestatorul condamnat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin 7 pct 1 lit b) Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat B. C. (fiul lui I. și E., născut la 03 01 1977, deținut în P. P. Albă) împotriva sentinței penale nr 885/06 03 2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr_ .
În baza art. 272 Cod procedură penală:
Dispune avansarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu Calafus Ș..
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală:
Obligă contestatorul condamnat să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi 12 05 2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
T.-V. GheorgheIulia B.
Red.jud.fond.L.C.R.
Red./tehnored.jud.contest.T.V.G. /11 06 2014 /2ex
.>
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 259/2014.... → |
|---|
