Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 661/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 661/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 22497/212/2014/a4
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ NR.661
Ședința publică din data de 16.10.2014
P.: L. L.
GREFIER: C. C.
Cu participarea Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prinPROCUROR: M. C. V.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul inculpat B. D. – fiul lui S. și N., născut la data de 14.01.1968, deținut în P. P. Albă, jud.C., împotriva încheierii de ședință din data de 13.10.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.358 Cod de pr.penală, se prezintă contestatorul inculpat B. D., în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat S. A., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 Cod de pr.penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța întreabă părțile dacă au cereri de formulat și constatând că nu sunt, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în susținerea acestora.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat S. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației, apreciind că la acest moment nu mai subzistă cele patru motive fundamentale acceptate de CEDO, în ceea ce privește măsura arestului preventiv a inculpatului.
Pe de o parte, nu s-a făcut dovada că inculpatul ar dori să fugă sau să se sustragă cercetării judecătorești sau să tulbure ordinea publică. Prin încheierea instanței de fond, motivarea arestului preventiv a fost cu privire la starea de recidivă a inculpatului, cât și la perseverența acestuia în comportamentul infracțional, culminând cu tâlhăria.
In opinia sa, din probele aflate la dosar, nu rezultă suficiente indicii care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie. Declarațiile părții vătămate, cât și cele ale presupușilor martori, care de fapt sunt martori indirecți deoarece au aflat ceea ce le-a povestit partea civilă, nu concordă cu mai multe aspecte.
In primul rând se arată că ar fi fost tâlhărită de suma de 120 lei care se afla în portmoneu, unul dintre martori spunând că l-a văzut când s-a aplecat să ia acest portmoneu, în timp ce partea vătămată declară că inițial i-a fost smuls din mână telefonul, iar ulterior, după ce a sunat la serviciul de urgență 112, a observat că de fapt era vorba de portmoneu.
Apreciază că instanța de fond nu a analizat declarația inculpatului care a și recunoscut fapta de lovire a părții vătămate, respectiv fosta concubină, motivând prin prisma faptului că aceasta ducea o viață promiscuă și că își influența în mod negativ copilul pe care îl au, recunoscut din punct de vedere biologic, dar de fapt fiind copilul altui bărbat, deoarece partea vătămată este căsătorită și la acest moment.
Totodată, apreciază că nu există nici o dovadă cu privire la sustragerea, de către inculpat, a acelui portmoneu, arătând că nu înțelege cum partea vătămată, care realizează un venit minim pe economie, la orele 22,00 avea asupra sa suma de 120 lei pentru a cumpăra un bidon de bere.
In opinia sa, toate aceste fapte nu pot convinge instanța, la acest moment, că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie, iar pe de altă parte, solicită instanței să aprecieze asupra termenului rezonabil, respectiv 120 de zile de arest preventiv, ceea ce ar conduce la diminuarea pericolului social.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestației și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, apreciind că sunt suficiente pentru a-l împiedica pe inculpat să comită noi infracțiuni, raportat strict la motivarea încheierii din data de 13.10.2014.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea inculpatului în libertate.
Astfel, solicită să se observe împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, precum și împrejurarea că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, apreciind că măsura arestului preventiv este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
Prin urmare, solicită și cererea subsidiară.
Contestatorul inculpat B. D., în ultim cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față :
Tribunalul constată că prin încheierea din 13.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14 s-au dispus următoarele:
In baza art.208 alin.4 NCPP constata legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si menține măsura arestării preventive a inculpatului B. D., aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 127/UP din data de 27.06.2014, verificarea urmand a se efectua pana la data de 24.11.2014.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de avocatul inculpatului de revocare a masurii arestarii preventive.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele :
Verificand daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului, prima instanță a constatat ca temeiurile retinute in incheierea din data de 2.09.2014 subzista si la acest moment procesual.
Astfel subzista conditia constand in gravitatea faptei – infracțiune contra patrimoniului și a integrității corporale, a modului și mijloacelor de săvârșire a faptei, precum și din împrejurările în care inculpatul ar fi comis infracțiunea: în public, pe timpul nopții, împotriva concubinei acestuia G. S. M., care este și mama copilului său (lovind-o pe persoana vătămată cu pumnii în zona abdomenului, feței și coastelor, ulterior sustrăgându-i acesteia portofelul), a antecedentelor penale – inculpatul fiind condamnat prin SP nr. 1132 din 20.10.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin D.P. nr. 319/19.04.2011 a Tribunalului C. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, aflându-se în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar a acestuia (fila 30 dosar urmarire penala).
Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat si faptul că acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii nu a avut efectul de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială în ceea ce-l privește pe inculpatul B. D., acesta manifestând perseverență în comportamentul infracțional.
Împotriva încheierii de ședință în cauză, în termen legal a formulat contestație contestatorul inculpat B. D., motivele fiind expuse în extenso în partea introductivă a prezentei hotărâri și fac parte integrantă din aceasta :
La soluționarea contestației tribunalul va reține următoarele aspecte utile soluționării cauzei :
Tribunalul apreciază că în continuare măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Temeiurile masurii arestarii preventive subzista in totalitate, fiind necesara in continuare pentru realizarea scopului sau, respectiv pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, pentru impiedicarea inculpatului de a savarsi noi infractiuni, avand in vedere si cazierul sau judiciar-fila 48 dosar urmarire penala-avand hotarare de condamnare pentru mai multe fapte de lovire savarsite asupra membrilor familiei.
Din fisa de cazier judiciar rezulta astfel ca inculpatul persevereaza in savarsirea faptelor penale impotriva integritatii corporale ori sanatatii unei persoane, culminand cu cea de talharie, fapt ce ii contureaza pericolul ridicat pe care il reprezinta pentru ordinea publica.
Durata arestarii preventive a inculpatului pana in prezent este de 102 de zile, incadrandu-se in termenul rezonabil prevazut de art.239 NCPP.
La acest moment procesual instanta de fond în mod corect a constatat ca temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpat si aratate mai sus subzista in totalitate si pentru aceste considerente, in baza art.208 alin.4 NCPP va mentine masura arestarii preventive.
Față de aceste considerente :
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 203 alin. 6 Cod procedură penală și art. 206 Cod procedură penală;
Va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul B. D. împotriva încheierii din 13.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE :
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 203 alin. 6 Cod procedură penală și art. 206 Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul B. D. împotriva încheierii din 13.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi ,16.10.2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. L. C. C.
Red.jud.cont. L.L./16.10.2014 2ex/
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 504/2014.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 188/2014. Tribunalul... → |
|---|
