Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 537/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 537/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-08-2014 în dosarul nr. 13162/212/2014/a4
Dosar_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică din 11.08.2014
DECIZIA PENALĂ NR.537
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER – O. C.
PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare contestația formulată de contestatorul inc.S. C., domiciliat în C., ..1, jud.C., împotriva încheierii din 05.08.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală, se prezintă contestatorul inculpat, asistat de apărător ales – avocat S. B., în baza delegației avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.257 - 263 cod pr.penală.
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Fiind întrebat, contestatorul inculpat precizează că își menține contestația formulată.
Apărătorul contestatorului inculpat și procurorul având pe rând cuvântul precizează că nu au de formulat chestiuni prealabile, excepții sau alte cereri, împrejurare față de care instanța constată prezenta contestație în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat S. B. având cuvântul pentru contestatorul inculpat, solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului la domiciliu și să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar.
Dacă în aprilie 2014 se impunea luarea măsurii arestării preventive, la acest moment procesual nu mai putem vorbi de o măsură preventivă restrictivă de libertate; inculpatul a stat 60 zile în arest preventiv, ulterior s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și opinează că la acest moment procesual se impune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, arătând că sunt mai multe obligații impuse în sarcina inculpatului, pe care le va respecta.
Este trimis în judecată pentru infracțiunea de ultraj, dar din materialul probator se poate observa că este mai mult un abuz al polițistului, care putea aplana conflictul, sunt acte medicale la dosarul cauzei, a depus transcrierea CD, iar inculpatul a chemat salvarea care nu a ajuns.
Anticipează concluziile Ministerului Public potrivit cu care inculpatul va putea săvârși alte infracțiuni, dar nu știe dacă inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății și până la pronunțarea unei hotărâri definitive se bucură de prezumția de nevinovăție.
Inculpatul se conforma disp.art.221 alk.6 cod pr.penală, dar acesta nu a mai luat legătura cu firma respectivă la care lucra cu convenție și poate să nu mai fie angajat, nu știe dacă va mai profesa meseria de șofer.
Și-a respectat obligațiile impuse în sarcină până la acest moment procesual, referitor la circumstanțele personale arată că nu are antecedente penale, iar caracterizările depuse la dosarul cauzei îi sunt favorabile.
De asemenea, arată că inculpatul confirmă toate obligațiile morale pentru înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, va fi controlat și solicită să i se dea o șansă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de către inculpat, instanța fondului pronunțând o soluție legală și temeinică.
În mod corect instanța fondului a respins cererea apărării ca neîntemeiată, iar măsura arestului la domiciliu apare ca fiind necesară.
Această măsură vine după ce inițial a fost dispusă măsura arestării preventive și ulterior înlocuită cu măsura arestului la domiciliu și nu putem spune că măsura arestului la domiciliu nu mai este rezonabilă.
Acuzația penală reținută în sarcina inculpatului constă în aceea că a ultragiat un polițist și un jandarm și raportat la aceste aspecte, proporționalitatea măsurii preventive este cu acuzația penală, pentru buna desfășurare a procesului penal, măsura arestului la domiciliu să fie menținută, argumentele reținute de instanța fondului sunt pertinente și să fie avute în vedere ca atare.
Contestatorul inculpat având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său, precizând că se va supune obligațiilor, dorește să muncească pentru a întreține familia, programul nu este fix ca și traseul.
Instanța rămâne în pronunțare, pronunțarea după deliberare în camera de consiliu.
TRIBUNALUL
Examinând actele și lucrările instanța constată că prin încheierea din 05.08.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14 s-a dispus:
„În baza art. 208 alin. 4 C.proc.pen. menține măsura arestului la domiciliu a inculpatului S. C., fiul lui A. și M., născut la data de 26.12.1971 în municipiul C., domiciliat în municipiul C. .. 1, județul C., CNP_, măsură menținută prin încheierea nr. 56/26.06.2014 a Tribunalului C..
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de avocatul inculpatului de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
În baza art.275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”
Pentru a pronunța această încheiere, instanța fondului a avut în vedere următoarele:
În baza art. 208 alin. 4 C.proc.pen. s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu a inculpatului S. C..
Măsura arestului preventiv dispusă în faza urmăririi penale a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu prin încheierea Judecătoriei C. din data de 30.05.2014. Măsura arestului la domiciliu a fost menținută prin încheierea nr. 56/26.06.2014 a Tribunalului C., prin admiterea contestației Parchetului împotriva încheierii din data de 24.06.2014 a Judecătoriei C. prin care s-a înlocuit cu măsura controlului judiciar.
Măsura a fost apreciată ca legală și temeinică, constatându-se că la dosar continuă să existe probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen., ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., respectiv că în data de 09.04.2014, ar fi lovit cu picioarele în zona corpului pe agentul șef adjunct de poliție B. A. Ș. (provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale) și ar fi provocat luxarea umărului drept al plutonierul major de jandarmerie O. M. Robertino (provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale) ambii aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, în baza unei sesizări la serviciul SNUAU 112, precum și că ar fi lovit pe numitul C. F., fără ai provocat leziuni care să necesite îngrijiri medicale.
De asemenea, măsura preventivă a fost apreciată ca proporțională cu acuzația ce îi este adusă inculpatului prin actul de inculpare și necesară pentru realizarea scopului urmărit, respectiv al asigurării bunei desfășurări a procesului penal în conformitate cu art. 202 Cod procedură penală, o măsură preventivă mai ușoară nefiind suficientă. Pentru menținerea măsurii s-a mai reținut că circumstanțele favorabile inculpatului nu pot fi valorificate în mod singular, ci doar prin coroborare cu celelalte criterii – natura infracțiunilor presupus a fi săvârșite, gradul de pericol social concret al acestora, astfel cum este conturat de modalitățile și împrejurările comiterii, frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip de infracțiuni și urmările negative produse, astfel că raportat la toate aceste aspecte, restrângerea drepturilor acestuia se justifică la acest moment procesual.
În privința îngrădirii dreptului la muncă prin subzistența măsurii arestului la domiciliu invocată de inculpat, s-a apreciat că această susținere nu este fondată având în vedere că acesta are posibilitatea să formuleze potrivit art. 221 alin. 6 Cod procedură penală, cerere scrisă și motivată prin care să solicite instanței permisiunea să părăsească imobilul pentru prezentarea la locul de muncă sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
Instanța constată că măsura arestului la domiciliu este temeinică și legală, considerentele avute în vedere la momentul luării măsurii se mențin, neintervenind elemente noi care să impună revocarea sau înlocuirea acesteia:
Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, se reține că în data de 09.04.2014, inculpatul ar fi lovit cu picioarele în zona corpului pe agentul șef adjunct de poliție B. A. Ș. (provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale) și ar fi provocat luxarea umărului drept al plutonierul major de jandarmerie O. M. Robertino (provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale) ambii aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, în baza unei sesizări la serviciul SNUAU 112, precum și că ar fi lovit pe numitul C. F., fără ai provocat leziuni care să necesite îngrijiri medicale.
Înscrisurile depuse de inculpat, respectiv transcrierea convorbirilor telefonice purtate cu serviciul de urgență 112 și fotografii prezentând starea fizică a inculpatului după consumarea incidentului nu sunt de natură a înlătura suspiciunea rezonabilă ce rezultă din probe cu privire la săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, astfel cum s-a reținut cu ocazia luării și menținerii măsurilor preventive.
De asemenea, se constată că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere relațiile tensionate dintre inculpat și unele rude ale acestuia, martori în prezenta cauză, tensiuni care au generat incidentul semnalat la SNUAU 112 din care s-au născut acuzațiile la adresa inculpatului și care formează convingerea instanței asupra unei vulnerabilități concrete a acestor persoane în raport cu inculpatul, apreciată din perspectiva faptelor reținute în sarcina sa.
Această stare de fapt este analizată și raportat la caracterul preponderent testimonial al materialului probator și calitatea de rude/vecini a martorilor a căror declarații sunt expuse alterării.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației, în sensul că inculpatul S. C. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, constând în aceea că ar fi agresat un polițist și un jandarm aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, dată fiind atingerea adusă autorității de stat chemată să asigure un climat de siguranță și normalitate civică în relațiile interumane, fie ele și cu un pronunțat caracter familial.
Din această perspectivă a gravității acuzației penale și în ciuda circumstanțelor personale favorabile ale inculpatului, măsura controlului judiciar este apreciată ca insuficientă, la acest moment procesual, pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică manifestat prin sentimentul de insecuritate generat în cadrul comunității prin fapte grave de contestare a autorității ca cele reținute în sarcină inculpatului. Astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C.proc.pen. pentru menținerea măsurii privative de libertate. În privința termenului rezonabil al măsurii, acesta este apreciat ca nefiind depășit la acest moment, în raport de momentul sesizării faptelor și luării măsurii.
Însușindu-și argumentele instanței de control judiciar, instanța nu poate admite solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe considerentul asigurării accesului la muncă pentru achitarea datoriilor restante (dovedite cu înscrisuri depuse), inculpatul putând valorifica dispozițiile art. 221 alin. 6 C.proc.pen., prin care poate solicita instanței permisiunea să părăsească imobilul pentru prezentarea la locul de muncă sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 208 alin. 4 C.proc.pen. a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpatului S. C., fiul lui A. și M., născut la data de 26.12.1971 în municipiul C., domiciliat în municipiul C. .. 1, județul C., CNP_, măsură menținută prin încheierea nr. 56/26.06.2014 a Tribunalului C..
A respins ca neîntemeiată cererea formulată de avocatul inculpatului de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
În baza art.275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii de ședință mai sus menționate, au formulat contestație inculpații, motivele fiind susținute la termenul de judecată din data de 8.08.2014 și menționate în practicaua prezentei încheieri.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, instanța de control judiciar constată nefondată contestația formulată de către inculpat, reținând următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. C. pentru săvârșirea infracțiunile de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen., ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., respectiv că în data de 09.04.2014, ar fi lovit cu picioarele în zona corpului pe agentul șef adjunct de poliție B. A. Ș. (provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale) și ar fi provocat luxarea umărului drept al plutonierul major de jandarmerie O. M. Robertino (provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale) ambii aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, în baza unei sesizări la serviciul SNUAU 112, precum și că ar fi lovit pe numitul C. F., fără ai provocat leziuni care să necesite îngrijiri medicale.
Potrivit art.208 C.p.p., în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.207.
Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului.
Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni (art.202 alin.1 Cod procedură penală).
Potrivit alin.3 al art.202 C.p.p., orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
De asemenea, conform 218 C.p.p. în referire la art.223 alin.1 C.p.p., măsura arestării la domiciliu poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, măsura preventivă poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Analizând măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul S. C. în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța de control judiciar constată că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Din mijlocele de probă administrate în faza de urmărire penală precum și în cursul judecății rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat.
Este în continuare incident și temeiul reglementat prin dispozițiile art.223 alin.2 C.p.p., constatându-se totodată existența datelor în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea condiției pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptelor de a căror comitere este acuzat inculpatul, circumstanțele reale de săvârșire, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Împrejurările în care se reține comiterea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acesta a acționat, relațiile sociale pretins lezate, urmările grave care s-ar fi putut produce, rezonanța socială negativă a faptelor, denotă un grad ridicat de pericol social al acestora, conturând și o periculozitate sporită a inculpatului.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului iar raportat la circumstanțele cauzei, perioada de o lună de arest, în care procesul penal a parcurs faza urmăririi penale dispunându-se și trimiterea în judecată a inculpatului, este prea scurtă pentru a se considera că motivele inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive și-au pierdut din relevanță.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control judiciar apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității precum și riscul comiterii unor noi infracțiuni, fiind astfel prioritar interesul protejării ordinii publice în detrimentul unei alte măsuri preventive mai puțin severe.
Riscul comiterii unor noi infracțiuni în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate derivă tocmai din natura faptelor de comiterea cărora este bănuit în prezenta cauză – fapte de violență fizică îndreptate inclusiv împotriva unui polițist cât și a unui jandarm, în condițiile în care inculpatul are profesia de taximetrist pe care dorește să o exercite dacă ar fi lăsat în libertate ( acesta fiind și motivul pentru care solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar ), profesie care necesită un temperament echilibrat, responsabilitate și respect față de reguli care reglementează un domeniu deosebit de important de relații sociale, calități care, în ceea ce-l privește pe inculpa, sunt în mod serios puse la îndoială prin săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în prezenta cauză.
De asemenea, măsura arestului la domiciliu corespunde scopului măsurilor preventive prevăzut în 202 Cod de procedura penala, având în vedere particularitățile cauzei, necesitatea bunei desfășurări a activităților specifice procesului penal care se află în faza incipientă a judecății, astfel că la acest moment procesual nu se justifică luarea unei măsuri preventive mai ușoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.206 C.p.p.:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către inculpatul S. C., împotriva încheierii pronunțate la data de 5.08.2014 de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 14.
În baza art.275 alin.2 C.p.p.:
Obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.08.2014.
Președinte, Grefier,
M. V. O. C.
Jud fond A A.
Red.jud.cont. M.V./25.08.2014/ 5ex
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 516/2014.... → |
|---|
