Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Sentința nr. 924/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 924/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 5659/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 924
Ședința din Camera de Consiliu de la 04 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S. D.
Grefier Dănuța D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C.
a fost reprezentat prin procuror R. N.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind cererea de revizuire formulată de revizuenta V. Doinița domiciliată în C., ., nr.5, ., ., împotriva sentinței penale nr.1855/ 22.07.2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/215/2009, având ca obiect abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.) declinare de la Jud C.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 11 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, în conformitate cu disp. art 391 alin 1 Cpp a dispus ca deliberarea și pronunțarea asupra prezentei cauze va avea loc la data de 20 iunie 2014 și ulterior având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.391 alin.2 Cpp, a amânat pronunțarea la 04 iulie 2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale deduse judecații, constata următoarele:
La data de 14 aprilie 2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului D. cererea de revizuire formulată de revizuenta V. Doinița domiciliată în C., ., nr.5, ., ., împotriva sentinței penale nr.1855/22.07.2011 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/215/2009,
Prin sentința penală nr.1530 din 07.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și în temeiul art.458 Cpp rap la art.44 Cpp și art.50 Cpp s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienta V. Doinița, în favoarea Tribunalului D..
În cererea sa, condamnata revizuenta V. Doinița a precizat că a fost condamnată prin s.p. nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.7.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/215/2009 la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, reținându-se ca stare de fapt împrejurarea că a favorizat cu intenție, reprezentanții unor societăți comerciale să ramburseze, fără drept, sume de bani de la bugetul de stat.
S-a arătat că prin hotărârea definitivă de condamnare a reprezentanților persoanelor juridice în discuție, respectiv decizia penală nr. 52/09.03.2011 a Curții de Apel C., definitivă prin decizia penală nr. 2305/28.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut dimpotrivă că aceștia au indus-o în eroare pe petentă, aceștia fiind condamnați și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 și de art. 7 din Legea nr. 39/2003. A mai arătat că nici în descrierea faptelor din rechizitoriul prin care au fost trimiși în judecată nu se arată că petenta ar fi avut vreo contribuție în sensul aderării sau sprijinirii grupului organizat.
În drept s-au invocat dispozițiile art 394 lit e C.pr.pen.
Prin sent pen nr 3710 din 12.11.2013 a Judecătoriei C. s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la P. de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C., în vederea efectuării actelor de cercetare, potrivit art. 399 C.p.p.
Prin adresa nr. 972/III/6/2013, P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticoruptie-Serviciul Teritorial C. a înaintat cererea de revizuire formulată de revizuenta V. D. însoțită de referatul întocmit conform art 399 alin. 5 din vechiul Cod de procedură penală, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
Prin sent pen nr 1530/07.03.2014 a Judecătoriei C. s-a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei C. și în temeiul art. 458 C.p.p. rap. la art. 44 C.p.p. și art. 50 C.p.p. s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect revizuire, formulată de revizuenta V. D., în favoarea Tribunalului D..
În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1618/19.7.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/215/2009 revizuenta V. D. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86 indice 1 din vechiul Cod penal pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și în formă continuată prev. de art. 248 indice 1 Cp. rap. la art. 248 Cp. cu aplic. art. 41 alin.2 Cp. și abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 indice indice 1 Cp. rap. la art. 248 Cp. cu aplic. art. 33 lit.a Cp.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuenta condamnată V. D. a invocat faptul că sentința penală nr. 1855/2011 a Judecătoriei C. prin care a fost condamnată nu se poate concilia cu sentința penală nr. 365/17.07.2009 a Tribunalului D. pronunțata în dosarul nr._ modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2305/28.06.2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție prin care s-a dispus condamnarea inculpaților S. Naziana și S. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 din legea nr. 345/2002.
Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 394 alin.l lit. e rap. la art. 394 alin.4 din vechiul Cod de procedură penală.
Examinând prezentul dosar și analizând motivul invocat în cererea de revizuire, respectiv existenta a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia, instanța a retinut că acest caz de revizuire a fost preluat în noile reglementări conform art. 453 alin.l lit. e din noul Cp.p.
Potrivit art. 458 Cp.p. competentă să soluționeze cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenta unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44.
Conform art. 44 C.p.p., în caz de reunire, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competenta aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competenta de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competenta aparține unor instanțe de grad diferit, competenta de a soluționa toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.
În consecința, întrucât revizuirea este cerută împotriva unor hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în primă instanță de o judecătorie și un tribunal, competent să soluționeze cererea este tribunalul, ca instanță superioară în grad.
Pe rolul Tribunalului, cauza a fost înregistrată sub nr_ .
În vederea soluționării cauzei instanța a dispus atașarea dosarelor nr_/215/2009 al Judecătoriei C. în care a fost pronunțată sent pen nr. 1855/22.07.2011, definitivă prin dec pen nr 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C. și respectiv nr_ al Curții de Apel C. în care a fost pronunțată dec pen nr 52/09.03.2011, definitivă prin dec pen nr 2305/28.06.2012 a ÎCCJ.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sent pen nr. 1855/22.07.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin dec pen nr 1618/19.07.2013 a Curții de Apel C. s-a dispus condamnarea inculpatei V. Doinița la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 248 C.p. rap. la art.2481 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., art.74 al.1 lit. a C.p. și art. 76 al.1 lit. b C.p.
În baza art. 248 C.p. rap. la art.2481 C.p., cu aplic. art.74 al.1 lit. a C.p. și art. 76 al.1 lit. b C.p. aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cp, art. 34 Cp s-a dispus contopirea pedepselor aplicate mai sus, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., s-au interzis inculpatei V. Doinița, drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a și lit. b, c C.p.
În temeiul art. 65 alin. 2 C.p., s-au interzis inculpatei V. Doinița drepturile prev. de art.64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.p., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.861 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În fapt, s-a reținut că, în perioada septembrie 2002 – mai 2003, având funcția de consilier la Direcția Generală a Finanțelor Publice D., în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata a întocmit și semnat, procesele-verbale prin care s-a propus rambursarea, în urma controalelor efectuate la societățile controlate de Boerică Genică, respectiv S.C. Trancomex Impex SRL și ..R.L., cu îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, contribuind la prejudicierea bugetului de stat cu sumele rambursate în mod nelegal cu titlu de TVA, respectiv a întocmit și semnat, în anul 2003 procesul-verbal prin care s-a propus rambursarea, în urma controlului efectuat la S.C. Oltenia Network Cable S.R.L., societate adminsitrată de S. S., cu îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, contribuind astfel la prejudicierea bugetului de stat cu sumele rambursate în mod nelegal cu titlu de TVA .
Astfel, prin cererea de rambursare înregistrată la Administrația Finanțelor Publice C. sub nr._/26.09.2002, societateaS.C. Temi International S.R.L. a solicitat rambursarea TVA-ului în cuantum de 20._ lei, aferentă achiziționării, în luna august 2002, a unui imobil cu destinația motel și a unui teren arabil, în valoare totală de_.000 lei, de la furnizorul .. C.. Pentru soluționarea cererii de rambursare au fost desemnate inculpatele C. L. și V. Doinița, ambele consilieri, care au întocmit și semnat procesul-verbal de control nr. 5236/22.10.2002, prin care au propus rambursarea sumei de 20._ lei.
Conform art. 6 din O.G. nr. 70/1997, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, organele de control fiscal sau, după caz, serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale au dreptul să facă constatări faptice cu privire la natura activităților producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori surselor impozabile, iar potrivit art. 8, în scopul determinării modului de respectare a obligațiilor fiscale ce revin contribuabililor și al stabilirii exacte a impozitelor datorate, organele de control fiscal sau, după caz, conducerile serviciilor de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt în drept să solicite informații a) persoane fizice sau juridice care dețin în păstrare sau în administrare bunuri ori sume de bani ale contribuabililor, care au relații de afaceri cu aceștia sau care pot da relații în legătură cu operațiunile verificate; b) organe ale administrației publice centrale și locale, instituții publice sau de interes public; c) instituții publice sau private care înregistrează, sub orice formă, încheierile de contracte, circulația mărfurilor pe căile de comunicație de orice fel, evidența populației sau a bunurilor, exploatarea proprietăților și altele asemenea. Chiar dacă verificaseră existența faptică a bunului achiziționat, organele de control fiscal erau indreptățite pe deplin să solicite informații, atâta timp cât în urma prezentării contractelor de vânzare-cumpărare nr. 497 și 498 din 30.08.2002, a reieșit că vânzătorul .. era reprezentat de asociat unic S. I., iar cumpărătorul S.C. Temi International S.R.L. era reprezentată de soția sa, administrator S. Naziana. În plus, imobilul ce a făcut obiectul contractului nr. 497/30.08.2002 a avut următorul circuit: la 17.07.2001 a fost vândut de I. Islăzeanca lui N. M. cu suma de 7._ lei vechi; la 28.08.2002 a fost vândut de N. M., prin mandatar S. I., către .., al cărei asociat era S. I., cu suma de 79._ lei vechi; la 30.08.2002 a fost vândut de .. către S.C. Temi International S.R.L. (administrator S. Naziana, soția lui S. I.) pentru aceeași sumă de 79._ lei, exclusiv TVA, în interval de un an, valoarea imobilului crescând de 10 ori, iar terenul ce a făcut obiectul contractului nr. 498/30.08.2002 a avut următorul circuit: în anul 2000 a fost cumpărat de F. I. cu suma totală de_ lei vechi; la 28.08.2002 a fost vândut de F. I. către .., reprezentată de S. I., cu suma de 21._ lei vechi, iar două zile mai târziu, la 30.08.2002, .. a vândut către S.C. Temi International S.R.L. cu suma de 28._ lei vechi, inclusiv TVA, în interval de 2 ani, prețul terenul arabil crescând de circa 50 de ori.
Conform art. 29 pct. C lit. c din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, contribuabilul avea obligația de a depune lunar deconturile de TVA, iar conform art. 2 din O.M.F. nr. 1950/2001, decontul de TVA trebuia să însoțească cererea de rambursare.
Organele fiscale nu au verificat temeinic nici măcar sub aspect formal deconturile de TVA depuse de societate pentru lunile iunie-august 2002, astfel că nu au constatat că deconturile pe lunile iunie și iulie 2002 purtau numere de înregistrare consecutive (iunie 2002 nr.100.066/25.07.2002; iulie 2002 - nr.100.067/25.08.2002; august 2002- nr. 100.148/25.09.2002) și nici unul dintre acestea nu aveau menționată în registrul instituției o dată a depunerii.
În urma verificării efectuate de Curtea de Conturi s-a constatat că în registrul A.F.P. - Municipiul C. în care sunt consemnate numerele de înregistrare ale respectivelor deconturi, a rezultat că decontul TVA aferent lunii iulie 2002 cu nr._ a fost depus la organul fiscal duminică 25.08.2002.,
Din datele obținute de Curtea de Conturi de la D.G.T.I.F. din cadrul M.F.P. cu adresa nr. 502.374/13.12.2003, a rezultat că deconturile aferente lunilor iunie și iulie 2002 au fost introduse în baza de date a M.F.P. în data de 19.09.2002 iar decontul lunii august 2002 în data de 14.10.2002. Din aceleași informații s-a constatat că deconturile aferente perioadei decembrie 2001 - iulie 2002 au fost depuse la organele fiscale grupat toate în data de 19.09.2002, iar cele care au fost întocmite pentru perioada septembrie 2002 - februarie 2003 au fost înregistrate în data de 05.05.2003. Așadar, deconturile TVA ale . nu au fost depuse la termenul legal, data calendaristică de înregistrare a acestora a fost consemnată în mod nereal, nefiind astfel îndeplinite condițiile legale pentru aprobarea rambursării de TVA, deși în procesul-verbal de control, s-a făcut mențiunea că „s-a constatat că societatea a depus în termenul legal deconturile de TVA”.
În apărare inculpata a invocat faptul de responsabilitatea înregistrării deconturilor de TVA revenea serviciului specializat din cadrul Administrației Finanțelor Publice D., fapt care oricum nu a fost de natură să înlăture raspunderea acesteia pentru exactitatea datelor verificării (art. 7 din OMFP nr. 1950/04.10.2001).
Potrivit art. 22 pct. 4 lit. a și art. 24 pct. 2 lit. a din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată pentru efectuarea rambursării, este necesar ca bunurile achiziționate să fie destinate realizării de operațiuni supuse TVA și care să aibă legătură cu activitatea economică a societății.
În cauza de față, bunurile achiziționate nu au fost utilizate pentru realizarea de venituri și deci nu au fost destinate realizării de operațiuni supuse taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a rezultat chiar din procesul verbal de control întocmit de V. D., unde s-a consemnat faptul că societatea nu a realizat nici un fel de venituri de la data achiziționării (30.08.2002) și pana la data controlului (17.10.2002).
De asemenea, în calitate de consilier la Direcția Generală a Finanțelor Publice D. inculpata nu a constatat faptul că nici la data achiziționării imobilelor, și nici și la data depunerii cererii de rambursare, activitatea de „hoteluri, campinguri și alte posibilități de cazare de scurtă durată” nu era inclusă în obiectul de activitate, hotărârea asociaților și certificatul de înregistrare de mențiuni fiind datate 10.10.2002, prin actul adițional nr. 2416 în baza căruia Oficiul Registrului Comerțului a eliberat Certificatul de înregistrare Mențiuni din aceeași dată 10.10.2002. Prin completarea obiectului de activitate nu s-a încercat decât să se creeze o aparență de legalitate. Art. 24 pct. 2 lit. a din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată prevede că, pentru efectuarea rambursării, este necesar ca bunurile achiziționate să aibă legătură cu activitatea economică a societății, ceea ce presupune ca la data achiziționării bunurilor, obiectul de activitate să conțină deja acele operațiuni care justifică achiziționarea bunurilor, ceea ce, în speță, nu s-a realizat.
Prin urmare, în cauză au fost încălcate de organele de control fiscal dispoz. art. 3 pct. 3.1 din O.M.F. nr. 565/2000, art. 22 și art. 24 din Legea nr. 345/2002 pentru efectuarea rambursării.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuenta V. D. a invocat faptul că hotărârea prin care a fost condamnată nu se poate concilia cu decizia penală nr. 52 din 09.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2305 din 28.06.2012, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ . Astfel, s-a reținut prin hotărarea de condamnare că a favorizat cu intenție, reprezentanții unor societăți comerciale să ramburseze, fără drept, sume de bani de la bugetul de stat, în timp ce prin dec pen nr 52/09.03.2011 a Curții de Apel C. Justiție s-a reținut dimpotrivă că aceștia au indus-o în eroare, aceștia fiind condamnați și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 și de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Prin dec pen nr52/09.03.2011 a Curții de Apel C. Justiție s-a reținut în fapt că în perioada august 2002 – decembrie 2003, prin intermediul . ., inculpata S. Naziana în calitate de administrator social al celor două societăți comerciale, formulează trei cereri de rambursare a TVA-ului, folosindu-se de documente false, inducând în eroare statul român, în scopul însușirii pe nedrept a TVA-ului prin prezentarea ca adevărată a situației achizițiilor și ale plăților efectuate situație care nu corespunde realității, obținând astfel suma de 31._ lei, sumă ce constituie prejudiciu pentru statul român.
În drept fapta inculpatei astfel cum a fost mai sus reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal., text de lege în baza căruia inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Prin aceeași decizie s-a reținut că fapta inculpaților S. I. și Brainaș D., de a o ajuta pe inculpata S. Naziana să inducă în eroare reprezentanții statului, prin folosirea de documente false, cu ocazia formulării cererilor de rambursare, cei doi inculpați contribuind la circuitul economic, bancar și financiar în modalitatea descrisă anterior, ce au dus la acordarea TVA-ului în mod ilicit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 36 din Legea 345/2002.
Revizuirea este un mijloc procesual prin care se realizează îndreptarea erorilor grave de fapt ce pot afecta uneori hotărârile judecătorești definitive. Datorită faptului că revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual și le-a prevăzut în art 453 alin 1 lit a)-f) C.pr.pen.
Conform dispozițiilor legale sus menționate revizuirea poate fi cerută atunci :a)când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare; b) un martor, expert sau interpret au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu caza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Cererea de revizuire formulată de către revizuenta V. D. este neîntemeiată deoarece, prin sentința penală nr. 1855 din 22.07.2011, pronunțată de Judecătoria C., revizuenta a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev de art 248 C.pen.
Potrivit art 248 C.pen constituie infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor publice fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art 145 C.pen.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus menționate nu rezultă că pentru existența infracțiunii sub aspectul laturii obiective este necesară inducerea în eroare a funcționarului public, fiind suficientă îndeplinirea sau neîndeplinirea cu știință și în mod defectuos a unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu și numai dacă prin aceasta a fost cauzat un prejudiciu.
În decizia nr 52/09.03.2011 a Curții de Apel C. invocată de către revizuenta, inculpații S. Naziana și S. I. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002.
Potrivit disp art 36 din Legea nr. 345/2002 constituie infracțiune determinarea cu rea-credință, de către persoane impozabile, a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat și obținerea nelegală, în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale.
Pentru realizarea infracțiunii prev de art 36 din Legea nr. 345/2002 sub aspectul laturii obiective nu este necesară așadar inducerea în eroare a funcționarului public care a acordat în mod nelegal taxa pe valoare adăugată.
Cum în această cauză, nu s-a demonstrat că funcționarii publici au fost induși în eroare de către reprezentanții legali ai societăților care au beneficiat de rambursarea nelegală a TVA, nu se poate aprecia că cele două hotărâri nu se pot concilia.
Pentru aceste motive, constatand că cererea de revizuire este neîntameiată, în baza art 459 C.pr.pen instanța o va respinge ca atare, urmand ca în baza art 275 alin 2 C.pr.pen să oblige revizuienta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta V. Doinița, fiica lui Beniu și Fima, născută la 21.04.1962 în C., jud.D., CNP_, domiciliată în C., ., nr.5, ., ..
Obligă revizuienta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.07.2014.
Președinte,
V. S. D. Grefier,
Dănuța D.
Red.Jud.V.S.D.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Emisă 05.09.2014 Operator de date cu caracter personal
C Ă T R E,
V. Doinița
C., ., nr.5, .
Vă înaintăm alăturat în conf. cu disp. art.407 alin.1 Cpp copia sentinței penale nr.924 din data de 04.07.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
PREȘEDINTE,
SS./ V.S. D. pentru conformitate,
Grefier,
Dănuța D.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Emisă 05.09.2014 Operator de date cu caracter personal
C Ă T R E,
Direcția Națională Anticorupție –
Serviciul Teritorial C.
Vă înaintăm alăturat în conf. cu disp. art.407 alin.1 Cpp copia sentinței penale nr.924 din data de 04.07.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
PREȘEDINTE,
SS./ V.S. D. pentru conformitate,
Grefier,
Dănuța D.
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
