Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 188/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 188/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 1099/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 188
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S. D.
Grefier Dănuța D.
Pe rol soluționarea sesizării formulate de Comisia de Evaluare din cadrul Penitenciarului C., privind aplicarea legii penale mai favorabile, în privința condamnatului C. A., fiul lui C. și I., născut la data de 17.01.1975, deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C..
Fără citarea persoanei condamnate, fără participarea procurorului și fără participarea apărătorului, conform art 23 din legea 255/2013..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale deduse judecații, constata următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul de Maximă Siguranță C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.391/31.03.2006 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin dec pen nr 5453/22.09.2006 ÎCCJ, în privința condamnatului C. A. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a condamnatului, însoțită de copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 546/25.09.2006 și copia sentinței penale de condamnare.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 391/31.03.2006 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin dec pen nr 5453/22.09.2006 ÎCCJ, inculpatul C. A., a fost condamnat la pedepsele de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 alin 4 C.pen; 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 211 alin 2 lit c cu aplic art 37 lit a C.pen și respectiv 10 ani închisoare sporită cu 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 197 alin 1 C.pen cu aplic art 37 lit a C.pen.
În baza art. 33, 34 cod penal s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. .64 lit.a, b, d și e cod penal, pe o perioadă de 5 ani ca pedeapsă complementară.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 546/25.09.2006 de către Tribunalul București, executarea pedepsei începând la data de 11.10.2005 .
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 C.p, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare în cele trei pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 sau art. 6 C.p. pentru fiecare dintre acestea.
Instanța va analiza următoarele aspecte:
1. aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește dezincriminarea unei fapte din concursul de infracțiuni
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă,
3. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
4. aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator al recidivei postcondamnatorii.
Instanța constată că fapta de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev de art 271 alin 4 C.pen reținută în sarcina inculpatului prin hotărârea de condamnare nu se mai regăsește incriminată în Noul Cod penal ( adoptat prin Legea nr 286/2009), nici cu această denumire marginală sau o alta și nici în conținutul altei infracțiuni, astfel că se constată că fapta de nerespectarea hotărârilor judecătorești prin sustragerea măsurilor de siguranță constând în interzicerea de a se afla în anumite localități a fost dezincriminată de către legiuitor.
Potrivit art. 4 teza I C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Se constată astfel că una dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul a fost dezincriminată, astfel că instanța va face aplicarea art. 4 C. pen în privința acesteia.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, instanța reține următoarele:
Infracțiunea de tâlhărie prev de art 211 alin 2 lit c C.pen, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare este reglementată de dispozițiile art. 233 alin 1 NCP, în actualul cod limitele de pedeapsă fiind de la 2 la 7 ani, astfel încât se impune reducerea acestei pedepse la maximul prevăzut de legea nouă.
Infracțiunea de viol prev de art 197 alin 1 C.pen pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare sporită cu 4 ani este reglementată de dispozițiile art 218 alin 1 N.C.P, în actualul cod limitele de pedeapsă fiind de la 3 la 10 ani, astfel încât se impune reducerea acestei pedepse la maximul prevăzut de legea nouă.
Instanța va proceda în continuare la stabilirea legii mai favorabile în raport de tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni, urmând să compare pedeapsa aplicată condamnatului de 14 ani închisoare, cu limita maximă la care s-ar putea ajunge potrivit art. 39 alin. 1 lit. b NCP, luându-se în calcul pedepsele reduse la maximul special prevăzut de lege pentru cele două infracțiuni.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b NCP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Contopind cele două pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b NCP, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 233 alin 1 NCP ( redusă la limita maximă prevăzută de NCP) cu pedeapsa de 10 ani închisoare pentru art. 218 alin 1 N.C.P ( redusă la limita maximă prevăzută de NCP) acesta ar primi pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care s-ar adăuga o treime din pedeapsa de 7 ani, adică 2 ani și 4 luni închisoare și ar rezulta o pedeapsă de 12 ani și 4 luni închisoare la care, potrivit disp. art. 43 al 1 cp se adăuga restul rămas neexecutat de 800 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sent pen nr 1888/2001 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rezultând în final condamnatului să-i fie aplicată pedeapsa de 14 ani 4 luni și 70 zile.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 14 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 14 ani 4 luni și 70 zile.
Pentru aceste motive, în baza art 23 din legea 255/2013 rap la art 595 NCPP, instanța va admite în parte contestația la executare formulată de Comisia de Evaluare din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță C., privind aplicarea legii penale mai favorabile, în privința condamnatului C. A. și va proceda conform celor mai sus precizate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Se va deduce din pedeapsa de 14 ani închisoare durata executată de la 11.10.2005 la zi.
Se va anula mandatul de executare a pedepsei nr 546/25.09.2006 emis de Tribunalul București și emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
In baza art 275 alin 2 NCPP, cheltuielile judiciare vor rămân in sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 NCPP
Admite în parte contestația la executare ca urmare a sesizării din oficiu privind pe condamnatul C. A., fiul lui C. și I., născut la data de 17.01.1975, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C. .
Descontopește pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare aplicată prin sentința penală 391/31.03.2006 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 5453/22.09.2006 a ÎCCJ și repune în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:
- pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 271 alin 4 C.pen;
- pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. c C.p. cu aplic art 37 lit a C.pen;
- pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de viol prev de art 197 alin 1 C.pen cu aplic art 37 lit a C.pen.
- restul de 800 zile rămas neexecutat din sent pen nr 1888/2001 a Judecătoriei Sector 1 București.
Constată că infracțiunea prev de art 271 alin 4 C.pen din 1968, pentru care s-a dispus condamnarea, nu mai este prevăzută ca infracțiune în Codul penal.
În baza art. 6 alin. 1 NCP
Reduce pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. c C.p. cu aplic art 37 alit a C.pen la maximul special de 7 ani închisoare prevăzut de art. 233 alin. 1 NCP cu aplic art 43 alin 1 NCP.
Reduce pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev de art 197 alin 1 C.pen cu aplic art 37 lit a C.pen la maximul special de 10 ani închisoare prevăzut de art 218 alin 1 N.C.pen cu aplic art 43 alin 1 N.C.pen
În baza art. 38 alin. 1 NCP raportat la art. 39 alin. 1 lit. b NCP
Contopește cele două pedepse de 7 ani și 10 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă de 7 ani închisoare, urmând a se aplica în final pedeapsa rezultantă de 12 ani și 4 luni închisoare.
În baza art 43 alin 1 NCP adaugă la pedeapsa rezultantă restul de 800 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sent pen nr 1888/2001 a Judecătoriei Sectorului 1 București, urmând ca în final condamnatului să-i fie aplicată pedeapsa de 14 ani 4 luni și 70 zile.
Constată că pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare aflată în curs de executare este mai mică decât maximul special de 14 ani 4 luni și 70 zile prevăzut de NCP și, în consecință, nu se impune aplicarea art 6 alin 1 NCP în ceea ce privește pedeapsa rezultantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Deduce din pedeapsa de 14 ani închisoare durata executată de la 11.10.2005 la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei nr 546/25.09.2006 emis de Tribunalul București și emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2014.
Președinte,
V. S. DanGrefier,
Dănuța D.
Red.Jud.V.S.D.
Tehnored. D.D. 20 Februarie 2014
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 765/2014.... → |
|---|
