Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 865/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 865/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 4620/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.865
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public –P. de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol judecarea contestației formulate de către condamnatul R. I., deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.2167 din 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat R. I., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat A. A.-M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.8070/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra contestației.
Avocat A. A.-M., desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate, iar pe fond, în temeiul art.6 C.p., reducerea pedepsei aplicate, în conformitate cu noile dispoziții legale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației, cu consecința menținerii soluției primei instanțe care fiind legală și temeinică, în final cu obligarea contestatorului-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul-condamna R. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, arătând că a recunoscut săvârșirea faptei, iar pedeapsa aplicată este prea mare, în contextul în care nu a existat prejudiciu, iar părțile vătămate nu au avut pretenții civile.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față;
Prin sentința penală nr.2167 din data de 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. s-a respins contestația la executare privind pe condamnatul Răcău I., detinut în Penitenciarul C..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 13.03.2014, petentul R. I. în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea 255/2013, a sesizat Judecătoria C. cu privire la aplicarea legii mai favorabile.
La dosarul cauzei a fost atașată fișa de evaluare întocmită de către Comisia de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului C., mandatul de executare a pedepsei închisorii, precum și sentințele penale.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Instanța a constatat că, prin sentința penală nr.3525/2013, a Judecătoriei C. S., definitivă prin decizia penală nr.60/2014 a Curții de Apel C., inculpatul R. I. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat faptă prev. de art.208 alin.1 C.p. rap. la art.209 alin. lit.g și i C.p., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. de la 1969 și art.37 alin.1 lit. a și b C.p. de la 1969
Comisia de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului C., nu a sesizat Judecătoria C. cu privire la aplicarea legii mai favorabile apreciind că, nu se impune reducerea pedepsei aplicate petentului deoarece nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă concluzie la care instanța aderă.
Astfel, potrivit art.229 C.p. furtul se pedepsește cu închisoarea de de la 1 la 5 ani, care mărită cu jumătate pentru starea de recidivă postexecutorie, se ajunge la un maxim de 7 ani și 6 luni.
Potrivit art.36 alin.1 C.p. infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
Conform art.79 C.p. când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine. Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă. Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).
Potrivit art.6 alin.1 C.p. când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art.4 din Legea 187/2012, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi
Ca urmare, având în vedere faptul că, pedeapsa pe care o execută petentul, nu depășeșește maximul special prevăzut de legea nouă, instanța a respins contestația.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei soluții condamnatul R. I. a formulat contestație, fără a o motiva în scris, solicitând cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de control judiciar, admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate, iar pe fond, reducerea pedepsei aplicate.
Analizând contestația, în raport cu datele oferite de Penitenciarul C. privind pedeapsa rezultantă pe care o execută condamnatul, se constată că, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, temeinică.
Petentul-contestator a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr.3525/2013 a Judecătoriei C., definitivă prin dp 60/2014 a Curții de Apel C., pentru săvârșirea unei pluralități de infracțiuni.
Avându-se în vedere instituțiile penale care au fost aplicate în cauză atunci când s-a dispus individualizarea pedepselor ce intră în conținutul pedepsei rezultante, precum și instituțiile penale ce au fost incidente în urma modificării pedepselor (concursul de infracțiuni, starea de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie) se constată că legea penală mai favorabilă este legea din anul 1969 care permite aplicarea cumulului absorbției.
De altfel, hotărârile preliminare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au impus interpretarea legii mai favorabile în mod global, după judecarea definitivă a cauzei, iar în condițiile în care nu se constată nici măcar aplicarea unor pedepse în alte limite decât stabilite prin noua lege este evident că o reducere a pedepsei rezultante este inaplicabilă.
Totodată, se constată că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.4 C.p. care ar putea aduce o modificare în sensul pedepsei rezultante, motiv pentru care, în baza art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013 rap.la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. se va respinge contestația formulată de condamnatul R. I., deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.2167 din 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p va fi obligat contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013 rap.la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p.
Respinge contestația formulată de condamnatul R. I., fiul lui T. și F., născut la data de 14 februarie 1973, domiciliat în Slatina, ., ., ., CNP_, deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.2167 din 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.09.2014
Președinte,
M. N.
Grefier,
I. M. L.
Red jud MN/ Tehnored IML
5 ex./10 Septembrie 2014
Red jud fond G.B.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
