Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 535/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 535/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 2705/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 535
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. Ș. I. N.
Grefier Dănuța D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind pe contestatorul condamnat S. I. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul condamnat S. I. asistat de avocat din oficiu M. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța din oficiu pune în discuția părților calificarea cererii din revizuire în contestație la executare.
Avocat din oficiu M. D. pentru contestatorul condamnat S. I., arată că este de acord cu calificarea cererii ca fiind contestație la executare.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, arată că este de acord cu calificarea cererii ca fiind contestație la executare.
Contestatorul condamnat S. I. având cuvântul, arată că este de acord cu calificarea cererii ca fiind contestație la executare.
Instanța califică cererea ca fiind contestație la executare, și nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat din oficiu M. D. pentru contestatorul condamnat S. I., solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației la executare ca inadmisibilă.
Contestatorul condamnat S. I. având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației la executare și aplicarea aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 din Legea nr. 202/2010.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei deduse judecații, constată următoarele:
La data de 24 februarie 2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._ contestația la executare formulată de contestatorul condamnat S. I. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare, prin sentința penala 186/2008 a Tribunalului D. .
În cererea adresată contestatorul condamnat S. I. a solicitat aplicarea aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 din Legea nr. 202/2010.
Urmare a relațiilor solicitate Penitenciarul de Maximă Siguranță C., la dosar s-a primit adresa nr. N30240 din 26.02.2014, privind situația juridică a condamnatului, respectiv copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.192 din 26.05.2008 emis de Tribunalul D. în dosar nr._ și copia sentinței nr.186 din 07 mai 2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ .
În cursul soluționării acestei contestații la executare prin încheierea de ședință din 26 martie 2014 s-a dispus citarea condamnatului S. I. cu mențiunea de a preciza obiectul cererii.
La termenul de judecată din 09 aprilie 2014, instanța a pus în discuția părților calificarea cererii din revizuire în contestație la executare și a calificat cererea ca fiind contestație la executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 598 C.p.p., contestația la executare este procedeul jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea in executare sau executarea efectiva a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se poate reclama nelegalitatea si netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea in executare a hotărârii.
Legea a prevăzut expres si limitativ cazurile in care poate fi exercitata contestația la executare. Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmărit sa nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare . care sa se împiedice procedura normala de punere in executare a hotărârilor penale definitive.
Norma prevăzuta in art. 396 alin. 10 NCPP (art.320/1 vechiul Cpp) nu se aplica retroactiv cauzelor penale in care a fost depasit momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti, cu atat mai mult cauzelor penale definitiv solutionate, in privinta carora hotararea a devenit definitiva si intrata in autoritatea de lucru judecat.
Dispozitiile art. 396 alin. 10 NCPP (art.320/1 vechiul Cpp) nu au caracterul unei norme de drept penal substantial.
Relativ la criteriile de delimitare a normelor de drept penal substanțial de cele de procedură penală, așezarea acestor norme în codul penal sau în codul de procedură penală nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor. Deci, faptul că textul în discuție figurează în Codul de procedură penală nu este un impediment în considerarea lui ca fiind o normă de drept penal substanțial, susceptibilă deci a fi aplicată retroactiv, în cazul în care este mai favorabilă.
În analizarea incidenței art. 396 alin. 10 NCPP (art.320/1 vechiul Cpp) în cadrul cauzelor in care etapa cercetarii judecatoresti a fost depasita sau chiar cauza a fost definitiv solutionata, nu se poate face abstracție de faptul că această normă nu este una care să acționeze pur și simplu, fără nicio condiție, ci este o normă a cărei incidență este condiționată de efectuarea unui act procesual de către inculpat; anume este condiționată de recunoașterea faptelor de către inculpat și solicitarea de către acesta, până la începerea cercetării judecătorești, ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Or, în cauzele supuse discuției, în care s-a trecut la cercetarea judecătorească înainte de . art. 396 alin. 10 NCPP (art.320/1 vechiul Cpp), nu este și nu mai poate fi îndeplinită această din urmă condiție. Dacă instanțele ar face doar aplicarea art. 396 alin. 10 NCPP (art.320/1 vechiul Cpp), s-ar ajunge la o combinare a dispozițiilor din legea nouă cu dispozițiile legii vechi, creându-se pe cale de interpretare o a treia lege (lex tertia), lucru ce nu poate fi admis.
În concluzie, considerăm că nu se poate face aplicarea art. 396 alin. 10 NCPP (art.320/1 vechiul Cpp) în cauzele solutionate definitiv, de vreme ce nu s-a urmat procedura simplificată de judecată doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, prevăzută de acest articol.
În cazul unei succesiuni de legi de procedură nu poate fi invocată discriminarea, deoarece legea de procedură se aplică imediat, tuturor persoanelor aflate în același stadiu procesual, fără vreo discriminare. Însă inculpații în cazul cărora s-a pronuntata o hotarare definitiva sunt într-o situație diferită de cei față de care nu s-a atins acest moment procesual, iar posibilitatea de a cere judecata doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale acordată doar celor ce formuleaza o declaratie in sensul art. 396 alin. 10 NCPP (art.320/1 vechiul Cpp) inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, nu constituie un act de discriminare. Altfel, ar însemna ca legea nouă de procedură să se aplice tuturor celor care au săvârșit infracțiunea anterior datei intrării în vigoare a noii legi, inclusiv persoanelor condamnate definitiv, ceea ce este absurd.
În procesul penal, sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de procedură, ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate în activitatea procesuală, în perioada de timp în care este în vigoare, indiferent de data săvârșirii infracțiunii pentru care se formulează acuzația penală și de data începerii procesului penal (înainte sau după . în vigoare). Așadar, în materia legilor de procedură este aplicabil principiul tempus regit actum, neavând aplicabilitate principiul mitior lex. Din principiul aplicării imediate a legii procesual penale rezultă că aceasta este numai activă și niciodată extraactivă; adică nu se va aplica în trecut, la acte și la raporturi trecute; nu mai poate avea eficiență asupra unui act procesual efectuat anterior intrării ei în vigoare; nu mai poate atinge valabilitatea acestuia; ceea ce s-a făcut sub imperiul legii anterioare nu se mai poate desface prin legea nouă; actele procesuale efectuate sub legea veche, după normele acesteia, își păstrează valabilitatea lor originară, și deci și toate efectele legale; prin urmare legea procesuală nu este retroactivă; și nu este nici ultraactivă, fiindcă nu se mai poate aplica proceselor sau actelor ce intervin sau continuă după ieșirea ei din vigoare, căci acestora li se aplică imediat legea nouă, excepție putând fi numai legea care modifică competența unei instanțe fără a desființa însăși instanța.
Obiectul legilor de procedură nu îl formează desigur infracțiunea, așa că este fără interes momentul comiterii sale; obiectul normelor de procedură este alcătuit din acel complex de acte inerente desfășurării acțiunii represive. Toate aceste acte însă nu pot fi efectuate decât conform cu legea din momentul în care ele au loc, încât nu se poate concepe ca un act de procedură să se producă sub imperiul unei legi și totuși să se zică că această lege este retroactivă față de el. Această eroare nu este posibilă decât dacă raportăm actul de procedură nu la momentul în care el se efectuează, ci la momentul la care s-a comis infracțiunea în a cărei acțiune represivă se cuprinde acest act de procedură.
Este, deci, profund greșit a se spune că o lege de procedură este retroactivă față de un act de procedură, efectuat după . acestei legi, numai pentru simplul motiv că acel act se raportează la o infracțiune comisă anterior. Așadar nu există lege de procedură care să se aplice unor acte efectuate înainte de .. Toate legile de procedură se aplică numai la actele ce se vor produce sub imperiul lor și ca atare nu se poate vorbi de retroactivitatea legilor de procedură penală.
In temeiul art. 599 NCPP se va respinge contestația la executare formulata de condamnatul S. I. ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.599 alin.1 NCPP
Respinge contestația la executare formulată de condamnatul S. I., fiul lui I. și D., născut la 30.10.1968 în Slatina, jud.O., domiciliat în ., CNP_, deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C...
În baza art.275 alin.2 NCPP
Obligă contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Cu drept de contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2014
Președinte,
V. Ș. I. NițăGrefier,
Dănuța D.
Red.Jud.V.Ș.I.N.
Tehnored. D.D./17Aprilie 2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 217/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
