Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 42/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 42/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 2774/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ Nr. 42/2014
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier A. A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 03.04.2014, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, privind judecarea contestației formulată de condamnatul Cinpoieru C. A., având ca obiect contestație împotriva sentinței penale nr. 712 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față ;
Prin sentința penală nr.712/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., s-a respins contestația la executare formulată de Comisia de Evaluare din cadrul Penitenciarul de Minori și Tineri C. privind aplicarea art. 6 din codul penal față de condamnatul Cinpoieru C. A., fiul lui E. C. și C., născut la data de 17.06.1993, deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.01.2014 sub nr._, comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului de Minori și Tineri C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 2688/21.12.2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin d.p. 299/14.02.2013 a Curții de Apel C. privind pe condamnatul Cinopoieru C. A..
S-a arătat, în acest sens, că pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infr. de furt calificat prev. de art. 208 vechiul cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i din vechiul cod penal, cu aplic. art. 3201 alin. 7 din c. pr. pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul cod penal ar trebui redusă.
De asemenea, penitenciarul a considerat că pedepsele aplicate pentru infracțiunile comise în minorat de către Cinopoieru C. A. ar trebuie înlocuite cu măsura internării într-un centru de detenție.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare întocmită de comisie, în copie sentința penală nr. 2688/21.12.2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin d.p. 299/14.02.2013 a Curții de Apel C. și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2850/2012 din data de 15.02.2013 emis de Judecătoria Drobeta Turnu Severin
Prin sentința penală nr. 2688/21.12.2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin d.p. 299/14.02.2013 a Curții de Apel C., inculpatul a fost condamnat după cum urmează:
În baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. și art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p. inculpatul C. C. A., a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. în condițiile art. 71 alin.2 C.p.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății (comisă în perioada 21.10.2012 – 10.11.2012) este concurentă cu 4 infracțiuni prevăzute de art. 198 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, art. 99 și urm. C.p., art. 74 alin. 1 lit. c C.p.- art. 76 alin. 1 lit. d C.p., art. 194 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p., art. 74 alin. 1 lit. c C.p.- art. 76 alin. 1 lit. d C.p., art. 208 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p., art. 74 alin. 1 lit. c C.p.- art. 76 alin. 1 lit. e teza I C.p. și art. 11 alin.2 din Lg. nr. 196/2003 cu aplicarea art. 99 și urm. C.p., art. 74 alin. 1 lit. c C.p.- art. 76 C.p., pentru care inculpatul C. C. A. a fost condamnat, prin s.p. nr. 106/12.04.2011 a Tribunalului M. – definitivă prin d.p. nr. 249/24.11.2011 a Curții de Apel C. și d.p. nr. 4160/14.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare în condițiile art. 57 C.p. (fapte comise în perioada 15.09.2010 – 01.10.2010).
Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin s.p. nr. 106/12.04.2011 a Tribunalului M. – definitivă prin d.p. nr. 249/24.11.2011 a Curții de Apel C. și d.p. nr. 4160/14.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 33 C.p. – art. 34 C.p. raportat la art. 36 alin. 1 C.p.
S-a dispus contopirea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedepsele de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev de art. 198 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, art. 99 și urm. C.p., art. 74 alin. 1 lit. c C.p.- art. 76 alin. 1 lit. d C.p., de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev de art. 194 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p., art. 74 alin. 1 lit. c C.p.- art. 76 alin. 1 lit. d C.p., de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev de art. 208 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 99 și urm. C.p., art. 74 alin. 1 lit. c C.p.- art. 76 alin. 1 lit. e teza I C.p. și de 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev de art. 11 alin.2 din Lg. nr. 196/2003 cu aplicarea art. 99 și urm. C.p., art. 74 alin. 1 lit. c C.p.- art. 76 C.p., aplicate prin s.p. nr. 106/12.04.2011 a Tribunalului M. – definitivă prin d.p. nr. 249/24.11.2011 a Curții de Apel C. și d.p. nr. 4160/14.12.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și dispune ca, în final, inculpatul C. C. A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b C.p. în condițiile art. 71 alin.2 C.p.
În temeiul 71 C.p. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2850/2012 din data de 15.02.2013 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, iar executarea pedepsei a început la data de 11.11.2012.
Instanța a reținut că în mod greșit s-a apreciat de către comisie că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 vechiul cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i din vechiul cod penal, cu aplic. art. 3201 alin. 7 din c. pr. pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul cod penal ar trebui redusă.
Astfel, pedeapsa maximă prevăzută pentru infracțiunea de furt calificat de art. 228 din noul cod penal rap. la art. 229 lit. b, d din noul cod penal este de 5 ani închisoare.
Ca urmare a aplicării disp. art. 396 alin. 10 noul cod de procedură penală (fost 3201 alin. 7 vechiul cod de procedură penală) maximul special al pedepsei ar coborî până la 3 ani și 4 luni închisoare.
Însă prin sentința mai sus menționată, petentul a fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 41 alin. 2 din vechiul cod penal.
Instanța nu poate fi de acord cu solicitarea comisiei în sensul de a se diminua pedeapsa pentru infracțiunea de furt calificat conform noului cod, fără însă a fi avută în vedere faptul că infracțiunea a fost comisă în formă continuată.
Pe calea contestației la executare, instanța nu poate face abstracție de formă continuată a infracțiunii în sensul de a nu o mai avea în vedere cu ocazia calculării pedepsei conform noilor dispoziții.
Noul cod penal, prevede la art. 36 alin. 1 că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.
Este adevărat că noul cod penal nu obligă instanța să aplice acel spor de cel mult 3 ani închisoare, însă din moment ce prin hotărârea de condamnare, la individualizarea pedepsei a fost avut în vedere și numărul de acte materiale comise de către inculpat, cu ocazia contestației la executare, instanța este ținută de aplicarea sporului.
În cazul de față, calculând pedeapsa pentru infr. de furt calificat, prev. de art. 228 din noul cod penal rap. la art. 229 lit. b, d din noul cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 noul cod de procedură penală, cu aplic. art. 36 alin. 1 din noul cod penal, s-ar ajunge la o pedeapsă de maxim 6 ani și 4 luni.
Instanța a constatat că această nouă pedeapsă este mai mare decât cea aplicată prin sentința penală 2688/21.12.2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Conform codului din 1969, în cazul infracțiunilor continuate, instanța avea posibilitatea să se orienteze spre o pedeapsă mult mai mare decât maximul special din actualul cod. În actuala reglementare, limitele de pedeapsă fiind mult mai mici, instanța nu mai poate aplica o pedeapsă mare, însă în schimb este ținută să aplice un spor, mai ales dacă au fost comise un număr mare de acte materiale.
Practic, dacă nu ar fi aplicat sporul prevăzut de noul cod ci doar s-ar diminua pedepsele, s-ar ajunge la situația ca un condamnat care a comis mai multe acte materiale să execute aceeași pedeapsă ca un infractor care a comis o infracțiune simplă.
Instanța nu poate fi de acord cu solicitarea penitenciarului de a înlocui pedepsele aplicate pentru infracțiunile comise în minorat de către Cinpoieru C. A. cu măsura internării într-un centru de detenție.
Instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 187/2012, în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
Instanța a constatat că potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 187/2012, în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea cu internarea în centru de detenție se face cu privire la pedeapsa rezultantă. D. urmare, nu se pot înlocui doar o parte dintre pedepsele aplicate inculpatului cu măsura internării într-un centru de detenție, în cazul faptelor comise în perioada minorității, iar pentru faptele comise după împlinirea vârstei de 18 ani să fie repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin hotărârea definitivă. Legea de aplicare a codului penal prevede înlocuirea doar a pedepsei rezultante, în situația în care toate faptele au fost săvârșite în perioada minorității, în caz contrar, în situația în care unele fapte au fost săvârșite după împlinirea vârstei de 18 ani, se consideră că întreaga pedeapsă rezultantă pe care o execută condamnatul a fost aplicată pentru fapte comise după majorat.
În consecință, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 21 din Legea nr. 187/2012, instanța, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. a respins contestația la executare privind pe condamnatul Cinpoieru C. A..
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, condamnatul Cinpoieru C. A., pe care nu a întemeiat-o în fapt și în drept.
Analizând hotărârea prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța urmează a verifica, dacă pedeapsa aplicată sub legea veche pentru infracțiunea prev. de art.208 alin 1- art. 209 alin 1 lit a,e, g, i, Cod penal comisă după majorat, depășește maximul special din noua normă de incriminare.
Instanța va avea în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului acestei pedepse s- a reținut cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 320 ind 1 alin 7 Cod proc.pen din 1968 precum și cea de agravare prevăzută de art. 41 alin 2 Cod penal.
Dispozițiile art. 320 ind 1 alin 7 din Cod proc.pen. au corespondent în dispozițiile art. 396 alin 10 Cod proc pen, ce prevăd același tratament sancționator, reducerea pedepsei cu 1/3, în cauza în care cauza a fost soluționată prin procedura recunoașterii învinuirii, potrivit dispozițiilor art. 375 alin 1,2 Cod proc.pen., instituție similară celei prevăzute de art. 320 ind 1 Cod proc pen din 1968, urmând a fi reținute la stabilirea limitelor de pedeapsă potrivit legii noi.
Dispozițiile art. 41 alin 2 din Codul penal din 1869 au corespondent în dispozițiile art. 36 din NCP, potrivit cărora "infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii".
Infracțiunea de furt calificat din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 228 alin 1 și art. 229 alin 1 litera b și d NCP, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în actualul Cod penal limitele pedepsei fiind de la 1 la 5 ani.
Limita de pedeapsă prevăzută de art. 209 alin 1 alin 1 litera a,e, g și i Cod pen., în urma aplicării art. 396 alin 10 Cod proc.pen și art. 36 NCP nu depășește 6 ani închisoare și 6 luni închisoare.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă în majorat, nu depășește maximul special prevăzut de norma de incriminare, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
În ceea ce privește celelalte pedepse cu închisoare aplicate contestatorului, se constată că acestea au fost aplicate pentru infracțiuni comise în timpul minorității, respectiv pentru infracțiuni prevăzute de art. 198 alin 1 Cod penal, art. 194 alin 2 Cod penal, art. 208 alin 1 Cod penal și art. 11 alin 2 din Legea nr. 196/2003, toate cu aplic. art. 99 și urm. C.p., motiv pentru care s-ar impune înlocuirea acestor pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, în raport de disp. art. 21 alin.1 din Legea nr.187/2012.
Instanța, însă, nu va proceda automat la înlocuirea acestor pedepse cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, ci va proceda la stabilirea legii mai favorabile în raport de pedeapsa rezultantă, urmând să compare pedeapsa aplicată condamnatului de 4 ani închisoare, cu limita maximă la care s-ar putea ajunge potrivit dispozițiilor art.129 din NCP.
Conform art.129 alin.2 lit.b din NCP, în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care, una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care, dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că, în această situație, pedeapsa închisorii poate fi majorată cel mult cu durata măsurii educative.
Având în vedere ca infracțiunea prev. de art. 208 alin 1 – art. 209 alin 1 lit a, e, g și i din Codul penal din 1969 a fost comisă după majorat, în concurs cu infracțiunile comise in timpul minorității, văzând dispozițiile art. 129 alin.2 lit. b din NCP, se retine ca, potrivit NCP, pedeapsa de 4 ani închisoare s-ar majora cu o perioadă egală cu durata măsurii educative a internării într-un centru de detenție care ar înlocui pedepsele cu închisoare aplicate pentru infracțiunile comise în timpul minorității, rezultând în final o pedeapsă cu închisoarea care ar depăși cu mult pedeapsa de 4 ani închisoare în a cărei executare se află contestatorul.
Prin urmare, comparând cele două pedepse, respectiv pedeapsa calculată potrivit vechilor reglementări penale (4 ani), cu pedeapsa maximă la care s-ar putea ajunge prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că nu a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului.
În consecință, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală astfel că, în baza art. 425 ind 1 C. proc. pen., contestația urmează a fi respinsă, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 CPP, contestatorul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 425 ind 1 Cod proc.pen, respinge contestația formulată de condamnatul Cinpoieru C. A., fiul lui E. C. și C., născut la data de 17.06.1993 în Drobeta Tr.S., județul M., cu domiciliu in Dr. Tr. S., .. 161, .. 1, ., CNP_, deținut în Penitenciarul de Minori și Tineri C., împotriva sentinței penale nr. 712/11.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor de judecată către stat în cuantum de 50 lei .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2014.
Președinte,
M. V.
Grefier,
A. A. B.
Red/tehnored/ M.V.
4 ex./23.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
