Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 36995/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 15
Ședința publică de la 17 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. E. M. – judecător
Judecător G. C.
Judecător V. S. D.
Grefier E.-S. Ț.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror B. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de condamnatul B. S. NELUȚU, împotriva sentinței penale nr. 3795 din data de 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect cerere de liberare condiționată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul condamnat B. S. Neluțu personal și asistat de avocat din oficiu R. M. O. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind formulate alte cereri și constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului de față, fiind deschise dezbaterile:
Avocat din oficiu R. M. O. pentru recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și rejudecând să se dispună punerea în libertate a condamnatului, arătând că, motivul fixării unui nou termen pentru rediscutarea în comisie fiind neîntemeiat. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, recurentul a executat fracția de 2/3 din pedeapsă, nu are abateri disciplinare, iar antecedentele penale nu au relevanță acestea neconstituind o cerință pentru acordarea liberării condiționate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere starea de recidivă și lipsa dovezilor de îndreptare .
Recurentul condamnat, având ultimul cuvânt, a achiesat la concluziile apărătorului în sensul admiterii recursului .
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Asupra recursului declarat de condamnatul B. S. NELUȚU, împotriva sentinței penale nr. 3795 din data de 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința penală menționată instanța de fond a dispus:
În temeiul art.450 C.p.p. a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat B. S. Neluțu, deținut la Penitenciarul Pelendava.
În baza art.450 alin.2 C.p.p. a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 28.02.2014.
În temeiul art. 192 alin.2 C.p.p. a obligat petentul condamnat la plata sumei de 150 cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
La data 07.11.2013 a fost înregistrat pe rol cererea de liberare condiționată formulată de petentul B. S. Neluțu, deținut în Penitenciarul Pelendava C..
În motivarea cererii, petentul condamnat a arătat că nu este de acord cu decizia Comisiei de liberare din cadrul Penitenciarului Pelendava prin care a fost amânat după data de 28.02.2014.
Din procesul verbal nr. V2_ din 30.10.2013, întocmit de Penitenciar, care însoțește cererea de liberare condiționată, a retinut că petentul se află în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 22/2012 pronunțată de Judecătoria Calafat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Executarea pedepsei a început la data de 27.06.2012 și urmează să expire în termen la data de 26.06.2014. Transformate în zile pedepsele sunt egale cu 730 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate trebuie să execute 2-3 din pedeapsă, respectiv 486 zile. A executat până în acest moment un număr de 491 zile.
Petentul condamnat se află la prima analiză în comisia pentru propuneri de liberare condiționată.
Din caracterizarea întocmită de către penitenciar reiese că pe parcursul executării pedepsei a relaționat favorabil cu personalul unității, cu persoanele private de libertate, a respectat regulile instituite și nu a săvârșit abateri disciplinare. Nu a desfășurat activități lucrative, a participat la activități educaționale și a avut un comportament corespunzător.
Analizând dispozițiile legale privind materia liberării condiționate, instanța retine ca, potrivit art. 59 C.p., poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in munca și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama si de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că, deși petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsa stabilită in mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecata.
Instanța a reținut că petentul se află în executarea pedepsei de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Din caracterizarea atașată la dosarul cauzei reiese că pe parcursul executării pedepsei a relaționat favorabil cu personalul unității, cu persoanele private de libertate, a respectat regulile instituite și nu a săvârșit abateri disciplinare. Nu a desfășurat activități lucrative, a participat la activități educaționale și a avut un comportament corespunzător.
A reținut că în cazul condamnaților care au antecedente penale, se va proceda la o examinare mult mai riguroasă a condițiilor prev. de art. 59 CP, întrucât această categorie de condamnați trebuie să dea dovadă de o disciplină și stăruință deosebite în muncă, de o vădită și temeinică îndreptare, relevata de numeroase și frecvente răsplătiri obținute la locul de deținere.
In raport de trecutul infracțional al condamnatului, a constatat că cel condamnat a săvârșit în mod repetat infracțiuni, fiind recidivist, în sensul că: prin sentința penală nr. 584/1996 a Judecătoriei Calafat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni pentru art. 208, 209 Cp, a fost arestat la data de 11.09.1996; prin sentința penală nr. 395/1997 a Judecătoriei Calafat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni pentru art. 208 – 209 Cp, arestat la data de 19.05.2008 și liberat condiționat la data de 11.09.1997, rest 254 zile; prin sentința penală nr. 363 a Judecătoriei Calafat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 208 – 209 Cp, arestat la data de 19.05.2008, liberat condiționat la data de 11.05.1999, rest 191 zile; prin sentința penală nr. 336/1999 a Judecătoriei Calafat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru art. 208 – 209 Cp, arestat la data de 22.06.1999 și liberat la data de 29.01.2002, rest 143 zile; prin sentința penală nr. 26/2005 a Tribunalului Hunedoara a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, arestat la data de 29.09.2009 eliberat la data de 25.08.2009; iar prin sentința penală nr. 2958/2008 a Judecătoriei C. ( sentință penală contopire) au fost contopite sentințele penale nr. 197/2010, 201/2010, 33/2011 ale Judecătoriei Calafat.
Perseverența infracțională a petentului în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului relevă că acesta este obișnuit să-și procure cele necesare traiului prin fapte penale de sustragere, iar nu prin muncă .
In speța de față, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea condiționată. Ținând cont de perseverența infracțională în săvârșirea de fapte de natură penală, în speță infracțiuni contra patrimoniului, acesta fiind recidivist, fiind liberat din ultima pedeapsă în ianuarie 2012, iar în noaptea de 24/25.06.2012 săvârșind fapta pentru care este condamnat în prezenta cauză, instanța apreciază că perioada executată în detenție de condamnat nu este suficientă pentru a fi atinse scopurile pedepsei - preventiv și educativ .
Având în vedere cele mai sus expuse instanța a respins cererea de liberare condiționată și a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 28.02.2014, după expirarea căruia cererea de liberare poate fi reformulata, astfel încât sa existe garanții suficiente, cel puțin din punct de vedere al obligațiilor care incumba instituțiilor judiciare, că odată lăsat in libertate, funcția preventiva a pedepsei va fi îndeplinita iar condamnatul nu va recidiva infracțional.
În temeiul art. 192 alin.2 C.p.p. a obligat petentul condamnat B. S. Neluțu la plata sumei de 150 cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul B. S. Nelutu solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și rejudecând să se dispună sa punerea în libertate apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a executat fracția de 2/3 din pedeapsă, nu are abateri disciplinare, iar antecedentele penale nu au relevanță acestea neconstituind o cerință pentru acordarea liberării condiționate, iar fixarea unui nou termen pentru rediscutarea în comisie este neîntemeiat.
Verificând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C.p.p, cât și a criticilor formulate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Condamnatul B. S. Neluțu execută o pedeapsă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr 22/2012 al Judecătoriei Calafat pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev de art 321 C.pen.
Potrivit art. 59 cod penal, liberarea condiționată se acordă de către instanța de judecată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv executarea unei fracții din pedeapsă, ca o garanție că scopul și funcțiile acesteia au fost atinse, stăruința în muncă și disciplină a condamnatului, dovezile temeinice de îndreptare, precum și antecedentele sale penale.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, la analiza unei cereri de liberare condiționată, executarea fracției de pedeapsă prevăzută de lege este numai una din condițiile pentru admisibilitatea cererii, pe lângă aceasta fiind necesare si dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului în timpul executării pedepsei .
Constatarea dovezilor temeinice de îndreptare se face de către instanța de judecată printr-o apreciere a comportamentului condamnatului în cadrul tuturor activităților la care participă în Penitenciar (muncă, disciplină, activități cultural educative.)
Din caracterizarea înaintată de Penitenciarul de Maximă Siguranță C., rezultă că pe perioada detenției, condamnatul B. S. Neluțu Din a relaționat favorabil cu personalul unității, cu persoanele private de libertate, a respectat regulile instituite și nu a săvârșit abateri disciplinare. Nu a desfășurat activități lucrative, a participat la activități educaționale și a avut un comportament corespunzător.
Referitor la antecedentele penale ale condamantului, în cazul condamantilor care au antecedente penale se va proceda la o examinare mult mai riguroasa a conditiilor prev de art 59 Cp, intrucat aceasta categorie de condamanti trebuie sa dea dovada de o disciplina si staruinta deosebite în munca, de o vădita si temeinica indreptare, relevata de numeroase si frecvente rasplatiri obtinute la locul de detinere. Aceasta pentru a dovedi ca indreptarea si reeducarea lor este . efectiva, iar nu un simulacru pentru obtinerea cat mai grabnica a liberarii conditionate, ca apoi sa continue viata, mai precis modul de viata care a fost interupt prin condamnarea suferita.
Ceea ce intereseaza din punct de vedere al antecedentelor penale sunt atat consecintele de ordin sanctionator care deriva, ci si masura in care ele reflecta sau nu o potentialitate criminogena . Nu pot fi ignorate – atunci cand se fac aprecieri cu privire la existenta premiselor ca persoana condamnata sa se fi indreptat - nici gravitatea infractiunilor savarsite in trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs intre savarsirea lor, nici conditiile in care ele au fost comise.
Chiar dacă antecedentele penale nu constituie un impediment absolut pentru liberarea condiționată, criteriile prev de art 59 Cp trebuie analizate cu referire directa la acestea, deoarece condamnatul este recidivist.
Se constata astfel o potentialitate infractionala a condamantului, care prezintă o anumita predilecție pentru savarsirea infractiunilor, astfel încât condamnările anterioare, nu și-au atins scopul preventiv- educativ.
In acest caz, în mod just a apreciat instanța de fond că nu există suficiente și serioase indicii în sensul că pedeapsa închisorii aplicată condamnatului și executată până la acest moment și-a atins scopul înainte de a fi expirat durata stabilită prin hotărârea de condamnare, precum și faptul că îndeplinirea condițiilor sus menționate nu creează un drept condamnatului ci o vocație lăsată la aprecierea instanței, astfel încât în mod just s-a respins cererea de liberare condiționată și s-a fixat termen pentru reînnoirea acesteia după data de 28.02.2014.
Față de aceste considerente în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 59 cod penal, astfel încât în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b cod pr. penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul B. S. Neluțu urmând ca acesta să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp respinge recursul declarat de recurentul B. S. NELUȚU, fiul lui I. și E., născut la data de 04.03.1980, Hunedoara, județul Hunedoara, domiciliat în loc. Calafat. .,județul D., CNP_, în prezent deținut la Penitenciarul Pelendava, împotriva sentinței penale nr. 3795 din data de 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei reprezintă onorariu pentru fiecare apărător oficiu care se avansează din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică de la 17.01.2014.
Președinte, Judecător Judecător
M. E. M. G. C. V. D. S.
Grefier,
E.-S. Ț.
Red . judecător V.D.S./ Tehnored.TES
2 ex/28.02.2014
Jud. fond S.C.M
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 42/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
