Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 203/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 5322/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 203
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. F.
Grefier M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror C. F.
Pe rol judecarea contestației formulate de condamnatul I. M. împotriva sentinței penale nr. 1452/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art. 598 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul I. M. asistat de apărător desemnat din oficiu, av. F. A., care depune la dosar delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 4323/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La solicitarea instanței contestatorul condamnat I. M. precizează că își menține contestația formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației declarate.
Apărătorul ales al condamnatului I. M., av. F. A., solicită, în temeiul art. 598 lit. d Cpp rap. la art. 6 Cp, admiterea contestației, desființarea hotărârii instanței de fond și aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, în cauză nefiind incidente dispoz. art. 6 NCP.
Contestatorul condamnat I. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulate, pentru motivele invocate de apărătorul desemnat din oficiu.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față ;
Prin sentința penală nr. 1452/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul I. M., s-a constatat că nu sunt incidente disp. art. 6 NCP.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.02.2014, a fost înregistrată pe rolul instanței contestația la executare formulată de condamnatul I. M..
Condamnatul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în raport de Noul Cod Penal.
Urmare a relațiilor solicitate de instanță, Penitenciarul C. a înaintat MEPI nr. 1388/2012 emis de Judecătoria Sectorului 1 București, sentința penală nr. 1070/2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București și fișa de evaluare întocmită de comisia alcătuită la nivelul penitenciarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin s.p. nr. 1070/21.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, a fost condamnat inculpatul I. M. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 142/2009 a Judecătoriei Filiași în pedepsele componente de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. 1, 2 C.p. și 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1 C.p.
În baza art. 36 alin. 1, 34 lit. b C.p., a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedepsele aplicate prin s.p. nr. 142/2009 a Judecătoriei Slatina, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare.
În baza acestei sentințe penale, a fost emis MEPI nr. 1388/10.12.2012.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP, întrucât pedepsele aplicate condamnatului pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus nu depășesc maximul special prevăzut de Legea nr. 286/2009.
Pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie nu depășește maximul special prev. de art. 233 NCP, respectiv 7 ani închisoare.
Pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal nu depășește maximul special prev. de art. 205 alin. 2 NCP, respectiv 10 ani închisoare.
De asemenea, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol nu depășește maximul special prev. de art. 218 alin. 1 NCP, respectiv 10 ani închisoare.
Prin urmare, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013, instanța a respins contestația la executare formulată de condamnatul I. M..
A constatat că nu sunt incidente disp. art. 6 NCP și a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, condamnatul I. M., solicitând reducerea pedepsei pe care o execută în prezent, prin aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând contestația declarată de condamnatul I. M., prin prisma motivelor invocate, dar și prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este nefondată și va fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Contestatorul - condamnat I. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare după cum urmează:
- 5 ani pentru art. 211 alin. 1 și 2 lit. c Cp
- 7 ani pentru art. 189 alin. 1 și 2 Cp
- 3 ani pentru art. 197 alin. 1 Cp
În baza art. 33-34 Cp cele trei pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an, urmând ca în final să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
În prezent, dispozițiile incidente din noul Cod Penal sunt dispozițiile art. 233 alin. 1, art. 205 și art. 218 alin. 1.
Potrivit dispozițiilor art. 233 alin. 1 CP, infracțiunea de tâlhărie se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani (inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare).
Conform dispoz. art. 205 Cp, lipsirea de libertate se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 7 ani (inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare), iar potrivit art. 218 Cp, violul se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani (inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare).
În consecință, tribunalul apreciază că în mod just instanța de fond nu a redus niciuna din aceste pedepse, întrucât nu depășeau maximul prevăzut de dispozițiile Noului Cod Penal.
Tribunalul va mai analiza incidența regulilor de la concursul de infracțiuni, astfel cum sunt reglementate în noul Cod penal.
Conform art. 39 alin. 1, lit. b NCP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Aplicând aceste dispoziții legale rezultă că în speță, contestatorul ar fi condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru art. 233 alin. 1 Cp, la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte două pedepse (8 ani), adică 2 ani și 8 luni și ar executa pedeapsa de 9 ani și 8 luni închisoare.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale (8 ani), cât și prin trimitere la noul Codul penal, instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1968 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 8 ani, iar nu Codul penal din 2009.
În consecință, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a Cpp, tribunalul va respinge contestația formulată de condamnatul I. M., împotriva sentinței penale nr. 1452/06.03.2014, iar în baza art. 275 alin. 2 Cpp, va obliga contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de contestatorul I. M., fiul lui D. D. și M., ns. 27.08.1988, în R., jud. N., domiciliat în Filiași, sat B., ., jud. D., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 1452/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., deținut în Penitenciarul C., ca nefondată.
În baza art. 275 alin 2 Cpp.
Obligă contestatorul - condamnat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.04.2014.
Președinte, Grefier,
E. F. M. B.
Red.jud.E.F.
Tehnored.4 ex./M.B.
Jud.fond S.M.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 393/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
