Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 227/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 4824/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 227
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S. D.
Grefier Dănuța D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. N.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind contestația formulată de condamnatul M. G. deținut în Penitenciarul Pelendava C., împotriva sentinței penale nr.1336 din 04.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP)
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul condamnat M. G. asistat de avocat din oficiu C. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat din oficiu C. C. pentru contestatorul condamnat M. G., solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, iar pe fond făcând aplicarea art.6 noul Cp privind legea penală mai favorabilă solicită să se reducă pedeapsa.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile noului Cp.
Contestatorul condamnat M. G. având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față;
Constată că prin sentința penală nr. 1336/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria C., în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul M. G., fiul lui G. și M., ns. la data de 09.06.1971, CNP_, deținut în Penitenciarul Pelendava.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.02.2014, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestația formulată de condamnatul M. G. potrivit art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 C.p.p., privind aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Codul Penal, în vigoare din 01.02.2014.
În motivarea contestației, condamnatul a arătat că solicită reducerea pedepsei de 4 ani închisoare pe care o execută în prezent, ca urmare a aplicării legii mai favorabile.
La solicitarea instanței, Penitenciarul Pelendava, a înaintat în copie, fișa de evaluare a deținutului, sentința penală nr. 702/07.03.2013 a Judecătoriei C. și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 771/23.05.2013 emis de Judecătoria C..
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 702/07.03.2013 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1149/22.05.2013 a Curții de Apel C. inculpatul M. G. a fost condamnat la următoarele pedepse: 2 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969 și art. 320 ind. 1 alin. 7 Codul de procedură penală din 1968; 2 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a. Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969 și art. 320 ind. 1 alin. 7 Codul de procedură penală din 1968; 2 ani închisoare aplicată în baza art. 192 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969 și art. 320 ind. 1 alin. 7 Codul de procedură penală din 1968. În baza art. 83 alin. 1 Codul penal din 1969 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 1540/17.05.2012 a Judecătoriei C., urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Codul penal din 1969 i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 771/23.05.2013 de către Judecătoria C. iar executarea pedepsei a început la data de 21.01.2009.
Conform art. 6 alin. 1 C.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Instanța a reținut că pedepsele de 2 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu nu depășesc maximul special prevăzut de art. 228 alin. 1 (3 ani), 229 alin. 1 (5 ani) și respectiv art. 224 alin. 2 (3 ani) din Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014.
Pe de altă parte, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În consecință, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 6 C.p., instanța, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. a respins contestația la executare formulată de condamnatul M. G..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul M. G., solicitând solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate, iar pe fond făcând aplicarea art.6 noul Cp privind legea penală mai favorabilă solicită să se reducă pedeapsa.
Analizând contestația formulată de condamnatul M. G., prin prisma motivelor invocate, dar și prin raportare la actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că aceasta este nefondată și va fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 702/07.03.2013 a Judecătoriei C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1149/22.05.2013 a Curții de Apel C. inculpatul M. G. a fost condamnat la: 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Codul penal cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Codul de procedură penală; 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a. Codul penal cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Codul de procedură penală; 2 ani închisoare aplicată în baza art. 192 alin. 1, 2 Codul penal cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Codul de procedură penală. În baza art. 83 alin. 1 Codul penal din 1969 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 1540/17.05.2012 a Judecătoriei C., urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza sentinței penale sus menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 771/2013 din data de 23.05.2013 de către Judecătoria C. iar executarea pedepsei a început la data de 21.01.2009.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 C.p, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în cele 4 pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 C.p. pentru fiecare dintre acestea.
Instanța va analiza apoi următoarele aspecte:
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă,
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
3 aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator al recidivei postcondamnatorii.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, instanța reține următoarele:
Infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Codul penal cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Codul de procedură penală, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani este reglementată de dispozițiile art. 228 alin 1, 229 alin 1 lit b și d C.pen cu aplic art 43 alin 1 C.pen și art 375, 396 alin 10 C.pr.pen, în actualul cod limitele de pedeapsă fiind de la 1 la 5 ani închisoare, reduse cu 1/3 conform art 396 alin 10 C.pr.pen, rezultă o limită maximă de 3 ani și 4 luni închisoare, astfel încât nu se impune reducerea pedepsei aplicate, întrucât nu depășește maximul prevăzut de legea noua.
Infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a. Codul penal cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Codul de procedură penală pentru care inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare este reglementată de art 228 alin 1 C.pen cu aplic art 43 alin 1 C.pen și art 375, 396 alin 10 C.pr.pen, în actuala reglementare fiind sancționată cu o pedeapsă maximă de 3 ani închisoare, reduse cu 1/3 conform art 396 alin 10 C.pr.pen, rezultă o limită maximă de 2 ani închisoare, astfel încât nu se impune nici în acest caz reducerea pedepsei aplicate, întrucât nu depășește maximul prevăzut de legea noua.
Infracțiunea prev de art. 192 alin. 1, 2 Codul penal cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Codul de procedură penală pentru care inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare este reglementată de art 224 alin 1,2 C.pen cu aplic art 43 alin 5 C.pen și art 375, 396 C.pr.pen 8 alin 1 C.pen cu aplic art 43 alin 1 C.pen și art 375, 396 alin 10 C.pr.pen, în actuala reglementare fiind sancționată cu o pedeapsă maximă de 3 ani închisoare, reduse cu 1/3 conform art 396 alin 10 C.pr.pen, rezultă o limită maximă de 2 ani închisoare, astfel încât nu se impune nici în acest caz reducerea pedepsei aplicate, întrucât nu depășește maximul prevăzut de legea noua.
Infracțiunea prev de art 208 alin 1, 209 lit g, i C.pen pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, este reglementată de art 228 alin 1, 229 alin 1 lit b și d C.pen, în actuala reglementare fiind sancționată cu o pedeapsă maximă de 5 ani închisoare, caz în care nu se impune reducerea acesteia întrucât nu depășește limita maximă prevăzută de legea nouă.
Conform art. 39 alin. 1, lit. b NCP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Contopind cele trei pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b NCp acesta ar primi pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare + 1/3 din suma celorlalte pedepse stabilite ( 2 ani închisoare + 2 ani închisoare) rezultând în final o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare la care se adaugă conform art 43 alin 1 C.pen pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 1540/17.05.2012 a Judecătoriei C., pentru care a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei, rezultând în final pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale, cât și prin trimitere la noul Codul penal - instanța constată că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa închisorii de 4 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 5 ani și 4 luni închisoare.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza art 425/1 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen, tribunalul va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul M. G. împotriva sentinței penale nr.1336/04.03.2014 a Judecătoriei C., ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen va obliga contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit b C.pr.pen
Respinge contestația formulată de condamnatul M. G., fiul lui G. și M., născut la 09 iunie 1971 în C., jud. D., domiciliat în comuna Goiești, ., jud.D., CNP_, deținut în Penitenciarul Pelendava C., împotriva sentinței penale nr.1336/04.03.2014 a Judecătoriei C., ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen obligă contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 aprilie 2014.
Președinte,
V. S. D. Grefier,
Dănuța D.
Red.Jud.V.S.D.
Tehnored. D.D. 21 Mai 2014
Red.jud.fond C.P.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Emisă 30.04.2014
C Ă T R E,
Penitenciarul Pelendava C.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr.227 din data de 30.04.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a dispus:
" În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit b C.pr.pen
Respinge contestația formulată de condamnatul M. G., fiul lui G. și M., născut la 09 iunie 1971, deținut în Penitenciarul Pelendava C., împotriva sentinței penale nr.1336/04.03.2014 a Judecătoriei C., ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen obligă contestatorul la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2014."
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. D. Dănuța D.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
