Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 1277/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1277/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 36984/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU M.
DECIZIA PENALĂ NR. 1277
Ședința publică de la 08.12. 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. G. C.
Grefier C. A. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. R.
Pe rol, soluționarea contestației declarate de condamnatul E. C., împotriva sentinței penale nr. 5121/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect cerere de liberare condiționată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat E. C., personal și asistat de avocat B. C. în substituire pentru apărătorul desemnat din oficiu, avocat Martie Cici, care depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014 și delegație de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, contestatorul condamnat învederează că își menține calea de atac formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, s-a constat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra contestației formulate.
Avocat B. C. pentru contestatorul condamnat E. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței instanței de fond și admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată, întrucât nu a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege.
Contestatorul condamnat E. C., având ultimul cuvânt, arată că legea spune că există un precedent și anume faptul că atunci când execută o treime din pedeapsă orice deținut are dreptul să facă această cerere de liberare condiționată.
Mai arată că nu a putut să meargă la muncă întrucât în detenție a paralizat, astfel că fiind paralizat consideră că nu poate fi un pericol pentru ordinea publică.
Solicită de asemenea să se țină cont și de faptul că are doi copii și că se poate întreține singur.
Dezbaterile fiind încheiate;
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5121/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul E. C. și s-a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 20.10.2015.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:
La data de 09.10.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr. _, cererea formulată de petentul-condamnat E. C., privind liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și tâlhărie.
S-a solicitat Penitenciarului C. să comunice dacă petentul condamnat E. C. a fost examinat în comisia de liberări condiționate din cadrul penitenciarului.
Prin adresa nr. N91180/PCDJ/24.10.2014, P. C. a comunicat faptul că persoana privată de libertate E. C. se află în executarea pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și tâlhărie.
S-a precizat, că persoana privată de libertate nu a fost analizată în comisia de liberări condiționate a penitenciarului deoarece nu a îndeplinit fracția de pedeapsă de 1/2,adică 2191 zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Instituție complementară regimului de executare a pedepsei închisorii, liberarea condiționată vizează direct conduita condamnatului în timpul executării pedepsei dacă, în prealabil, se constată că sunt îndeplinite condițiile privind executarea unei anumite părți din pedeapsă.
Condițiile pentru acordarea liberării condiționate sunt reglementate de prevederile art. 100 C.p. și constau în executarea unei fracții din pedeapsa, care se stabilește în funcție de durata pedepsei, natura infracțiunii și forma de vinovăție, condamnatul să fie stăruitor în muncă și disciplinat, să existe dovezi temeinice de îndreptare, urmând a fi avute în vedere și antecedentele penale ale condamnatului.
Potrivit art. 100 alin.2 C.p., condamnatul care a împlinit vârsta de 60 ani, se poate libera condiționat după executarea efectivă a 1/2 din durata pedepsei, în cazul pedepsei ce nu depășește 10 ani, sau cel puțin a 2/3 din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani.
Potrivit art. 60 alin.2 C.p. de la 1969, aplicabilă petentului condamnat ca fiind legea penală mai favorabilă, în cazul condamnatului trecut de vârsta de 60 ani pentru bărbați și 55 ani pentru femei, poate fi liberat condiționat după executarea a 1/3 din durata pedepsei în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani sau a 1/2 din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani.
Instanța a constatat astfel că petentul, pentru a putea fi liberat, trebuie să execute fracția de 1/2 din pedeapsa de 12 ani aplicată, cumulativ cu celelalte condiții prev. de art. 59 C.p. de la 1969.
Condiția fracției de pedeapsă - pe care trebuie să o execute un condamnat pentru a dobândi vocația la liberarea condiționată - reprezintă o condiție de fond, esențială și imperativă.
Neîndeplinirea acestei condiții reprezintă un impediment absolut în analiza și soluționarea cererii de liberare condiționată sub aspectul îndeplinirii celorlalte condiții privind comportamentul și antecedentele penale ale petentului.
Așa cum s-a arătat mai sus, partea din pedeapsă ce trebuie executată diferă în funcție de durata pedepsei aplicate și care este supusă executării, în funcție de forma de vinovăție cu care a fost săvârșită infracțiunea, de vârsta condamnatului și după cum a desfășurat activități lucrative.
Întrucât în cauza penală dedusă judecății nu a fost îndeplinită condiția esențială, imperativă constând în executarea fracției de pedeapsă – s-a constatat existența unui impediment în liberarea condiționată, astfel încât nu s-a mai impus examinarea celorlalte condiții.
În baza art. 587 alin. 2 C.p.p. s-a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată și s-a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 20.10.2015.
În temeiul art. 275 pct. 4 alin. 2 C.p.p. a obligat petentul – condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat de 150 lei, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul E. C. fără a o motiva în scris, însă cu ocazia dezbaterilor orale, personal și prin apărător a solicitat admiterea contestației și desființarea sentinței penale atacate arătând că atunci când execută o treime din pedeapsă orice deținut are dreptul să facă această cerere de liberare condiționată.
Mai arată că nu a putut să meargă la muncă întrucât în detenție a paralizat, astfel că fiind paralizat consideră că nu poate fi un pericol pentru ordinea publică.
Examinând sentința atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept și în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a respins cererea de liberare condiționată, pentru următoarele considerente:
Examinând comparativ dispozițiile de drept penal referitoare la liberarea condiționată, respectiv art. 59 și urm. C.p. din 1968 și art. 99 și urm. NCP, tribunalul constată că dispozițiile legale din vechea reglementare sunt mai favorabile atât sub aspectul condițiilor pe care persoana condamnată trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi dispusă liberarea condiționată (noua reglementare impunând în acest sens noi condiții, cum ar fi cele referitoare la faptul că cel condamnat trebuie să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis ori că cel condamnat trebuie să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, iar cu privire la fracția de pedeapsă ce trebuie executată condamnatul care a împlinit vârsta de 60 ani, se poate libera condiționat după executarea efectivă a 1/2 din durata pedepsei, în cazul pedepsei ce nu depășește 10 ani, sau cel puțin a 2/3 din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani), cât și datorită faptului că intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat, pe durata căruia acesta trebuie să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de către instanță (prev. de art. 101 NCP).
Așadar, potrivit art. 59 cod penal 1968, liberarea condiționată se acordă de către instanța de judecată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv executarea unei fracții din pedeapsă, ca o garanție că scopul și funcțiile acesteia au fost atinse, stăruința în muncă și disciplină a condamnatului, precum și dovezile temeinice de îndreptare sub aspectul redresării sale morale, instanța ținând cont și de antecedentele penale ale condamnatului, iar potrivit art. 60 alin. 2 C.p. de la 1969, aplicabilă petentului condamnat ca fiind legea penală mai favorabilă, în cazul condamnatului trecut de vârsta de 60 ani pentru bărbați și 55 ani pentru femei, poate fi liberat condiționat după executarea a 1/3 din durata pedepsei în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani sau a 1/2 din durata pedepsei în cazul închisorii mai mari de 10 ani.
Tribunalul reține că persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 12 ani, în baza sentinței penale nr. 125/29.06.2012 a Tribunalului O..
Așa cum a reținut și instanța de fond, la analiza unei cereri de liberare condiționată, trebuie îndeplinită fracția de pedeapsă prevăzută de lege, iar condamnatul nu a fost analizat în Comisia de propuneri pentru liberarea condiționată întrucât nu a îndeplinit fracția prevăzută de lege de 1/2 din pedeapsă, respectiv 2191 zile închisoare, aceasta fiind una din condițiile pentru admisibilitatea cererii.
Tribunalul apreciază astfel că în mod corect s-a respins cererea de liberare condiționată și s-a fixat termen pentru reînnoirea acesteia după data de 20.10.2015.
Față de toate aceste considerente, în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile impuse de art. 59 și urm. cod penal, astfel încât în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge contestația formulată de către condamnatul E. C. împotriva sentinței penale nr. 5121/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată, urmând ca acesta să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 2 C.p.p., culpa procesuală în generarea acestor cheltuieli aparținându-i acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425¹ alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge contestația formulată de condamnatul E. C., fiul lui G. și M., născut la data de 09.12.1952, în ., cu domiciliul în Slatina, ., .. A, ., CNP –_, în prezent deținut în P. C., împotriva sentinței penale nr. 5121/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. G. C. C. A. G.
Red. Jud. C.G.C./26.01.2015
Tehnored C.A.G.5 ex
Jud fond. F.M.G.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 228/2014.... → |
|---|
