Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 544/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 544/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 1441/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 544
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: E. F.
Grefier: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror C. R.
Pe rol judecarea plângerii formulate de petenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. împotriva ordonanței de încetare a urmăririi penale dispusă de P. de pe lângă Tribunalul D. în dosarul nr. 717/P/2011 privind făptuitorii B. G., B. F. și ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații B. G., B. F. asistați de avocați aleși G. G. și P. M., cu împuterniciri avocațiale la dosar și . reprezentată de av. G. G., lipsă fiind petenta DGRFP C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul intimaților, av. G. G., depune la dosar un set de înscrisuri reprezentând practică judiciară și copie de pe decizia de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor aparținând .> Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, în temeiul art. 15 din Legea nr. 255/2013 și art. 2781 lit. a Cpp, respingerea plângerii ca nefondată și menținerea soluției de scoatere de sub urmărire penală a făptuitorilor ca fiind temeinică și legală.
Intimații B. G., B. F. și . ales – av. G. G., solicită respingerea plângerii și menținerea soluției parchetului, având în vedere că suma stabilită ca fiind prejudiciu adus bugetului statului a fost calculată corect, cu respectarea garanțiilor legale.
Apărătorul ales al intimaților B. G., B. F., av. P. M., solicită respingerea plângerii petentei DGRFP C. și menținerea soluției de scoatere de sub urmărire penală, întrucât raportul de expertiză contabilă a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, au fost prezente toate părțile, au fost formulate obiecțiuni, la care expertul desemnat a răspuns, fiind stabilit în mod corect prejudiciul adus bugetului de stat. de asemenea penalitățile de întârziere nu pot constitui parte din prejudiciu, întrucât acestea reprezintă taxe calculate conform codului fiscal, au la bază răspunderea fiscală ce nu poate fi grefată pe răspunderea civilă delictuală.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 31.01.2014, sub nr._, petenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat plângere împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din data de 04.12.2013 și a rezoluției nr. 9/II/2/2013 din 17.01.2014 pronunțate de P. de pe lângă Tribunalul D. în dosarul nr. 717/P/2011.
În motivarea cererii s-a arătat că prin ordonanța atacată, s-a dispus încetarea urmăririi penale împotriva numitului B. G., in calitate de administrator al . pentru infracțiunea de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9, lit. b si c din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala; încetarea urmăririi penale împotriva numitului B. F., in calitate de administrator al . pentru infracțiunea de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9, lit. c din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala; încetarea urmăririi penale împotriva . pentru infracțiunea de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9, lit. b si c din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala.
De asemenea, s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ - amenda in cuantum de 800 lei pentru fiecare învinuit împotriva acestei soluții, in temeiul art. 278 din Codul de procedura penala, DGFP D. a formulat plângere adresata domnului prim procuror v Parchetului de pe lângă Tribunalul D..
Prin Rezoluția nr. 9/II/2/2013 din data de 17.01.2014, pronunțata domnul prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., a fost respinsa plângerea formulata de DGRFP C., menținându-se soluția neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluția atacata, prim procurorul a respins plângerea formulata de DGFP D., menținând soluția de neîncepere a urmăririi penal fără a arata care sunt motivele pe care se întemeiază aceasta soluție pentru care au fost înlăturate criticile noastre, singura motivare referindu-se la analizarea probatoriu administrat in cauza, fără a arata care sunt probele care au condus aceasta soluție si fără a arata care sunt motivele, in fapt si in drept, pentru care au fost înlăturate criticile aduse.
Se critică soluția adoptata in cauza pentru netemeinicie si nelegalitate si se bazează pe o interpretare greșita a probelor aflate la dosarul cauze s a textelor de lege aplicabile in cauza.
În motivare, s-a mai arătat faptul ca organele de control din cadrul Direcției Generali Finanțelor Publice D. au formulat plângere penala pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscala prevăzute de art. 9, lit. si c din Lg. 241/20 împotriva numitului B. G., ca urmare a constatărilor făcute ocazia desfășurării controlului fiscal la ..
Cu ocazia efectuării acestui control, s-a stabilit faptul că prin activitatea desfășurata de numitul B. G. la . adus un prejudiciu bugetului de stat general consolidat in cuantum 119.674 lei reprezentând impozit pe profit si 173.890 lei reprezentând TVA
Organele de inspecție fiscala au constatat următoarele aspecte:
1 .In cursul anului 2010, . a evidențiat contabilitatea societății si a declarat la organul fiscal operațiuni nereale, scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, in urma cărora dedus nelegal suma de 152.256 lei reprezentând TVA si a diminuat impozit pe profit datorat cu suma de 119.674 lei.
2. In urma livrărilor de mărfuri efectuate in semestrul II 2008, L. . declarat si nu a înregistrat in evidenta contabilă suma de 112.439 lei si TVA de colectat in suma de 21.364 lei Prin deducerea nelegala a taxei pe valoare adăugata si diminuarea impozitului pe profit, in perioada supusa inspecției fiscale, cat si neînregistrarea in contabilitate a operațiunilor desfășurate, a fost creat un prejudiciu bugetului de stat in suma de 293.294 lei, săvârșindu-se astfel si infracțiunea prevăzuta si sancționată de art.9, alin.1, lit.b si c din Lg.241/2005 privind evaziunea fiscala.
Prin ordonanța atacata s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala, reținându-se faptul ca, in cursul urmăririi penale, învinuiții au achitat suma de 150.233 lei, suma reprezentând prejudiciul stabilit prin expertiza contabila efectuata in cauza.
S-a mai precizat, de asemenea, ca in mod neîntemeiat s-a reținut faptul ca prejudiciul adus bugetului de stat prin activitatea infracționala a învinuitului este cel stabilit prin raportul de expertiza contabila efectuata in cauza, acesta fiind mai mic decât cel stabilit de organele de inspecție fiscala, prin Raportul de inspecție fiscala, in cuantum de 293.294 lei, cu atât mai mult cu cât expertiza contabila efectuata in cauza nu este o proba care sa stabilească cu certitudine prejudiciul adus bugetului de stat.
În acest sens, s-a arătat că expertizele contabile judiciare sunt dispuse din oficiu sau acceptate, la cererea pârtilor implicate în procesul judiciar, în toate fazele de desfășurare a acestuia, cu scopul stabilirii adevărului material si justei soluționări a litigiilor sau a cauzelor aflate în faza de cercetare sau de judecata, fiind probe individuale administrate de organul judiciar, concluziile acestora neputând fi automat însușite de către organul care le-a dispus sau le-a acceptat, organul judiciar putând să admită sau să respingă concluziile expertizei contabile judiciare, în funcție de calitatea acesteia și corelația cu celelalte probe administrate în cauzele supuse cercetării și judecării.
Or, în prezenta cauză, pentru a pronunța această soluție, pentru stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, procurorul doar și-a însușit concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, fără a corela aceasta proba expertiza contabila, cu celelalte probe existente la dosarul cauzei – raportul de inspecție fiscala, nu a arătat motivele de fapt si de drept pentru care au fost înlăturate constatările organelor de inspecție fiscala (raportul de inspecție cu privire la tratamentul fiscal al cheltuielilor veniturilor neevidențiate in contabilitate si al taxei pe valoare adauge necolectata).
De fapt, chiar prin raportul de expertiza contabila se confirma faptul nu au fost înregistrate in contabilitate toate operațiunile la momentul efectuării lor. Ori tocmai aceste fapte sunt prevăzute in mod clar infracțiune de art. 9, alin. 1, lit. b din Lg. 241/2005 privind evaziunea fiscala.
Controlul a solicitat contribuabilului prezentarea documentelor justificative care au stat la baza înregistrării in contabilitate a diminuării obligației fata de bugetul de stat, însă societatea nu a prezentat in timpul inspecției fiscale si nu a probai nici un fel, documentele, oricare ar fi fost natura lor, in baza cărora a facut operațiunile respective, deci nu a putut proba realitatea operații economice înregistrate in evidenta contabila.
Evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere pe baza cărora organul fiscal a motivat decizia de impunere, așa cum reglementează art. 64 si art. 65 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.
S-a mai precizat ca pentru stabilirea stării de fapt fiscale, in conformitate cu revederile art. 94, alin. (3), lit. e) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, in vigoare la data controlului, inspecția fiscala a procedat la stabilirea corectă a bazei de impunere pe baza documentelor de evidenta primara si a documentelor contabile puse la dispoziție de către contribuabilul verificat, respectiv la stabilirea diferențelor datorate în plus sau in minus, după caz, față de creanța fiscală declarată și/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecției fiscale.
In consecința, toate modificările, remedierile sau corecturile efectuate in evidenta contabila de . după finalizarea controlului fiscal au caracterul unor acte întocmite pro causa, care nu trebuiau fi avute in vedere la întocmirea raportului de expertiza contabila.
De asemenea, s-a mai arătat că "prejudiciul real" menționat prin expertiza este incorect, expertul contabil limitându-se la stabilirea numai a TVA dedusa nelegal aferenta tranzacțiilor nereale înregistrate in contabilitatea societății si fără a avea in vedere si impozitul pe profit datorat aferent acestor operațiuni fictive.
Cu privire la impozitul pe profit, deși au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiza contabila întocmit in cauza, in cuprinsul ordonanței atacate nu se face nici o referire cu privire la aceste obiecțiuni, procurorul însușind-si concluziile expertului fără a arata motivele pentru care nu au fost avute in vedere obiecțiunile formulate.
De asemenea, expertul s-a limitat la stabilirea unor taxe si impozite datorate de ., ignorând prevederile art. 119 si art. 120 Cod procedura fiscala.
Aceste dispoziții legale statuează in mod imperativ faptul ca pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere (art. 119 al. 1), iar (art. 120 al. 1) prevede ca majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
S-a mai precizat că raportul de expertiza contabila a fost întocmit de expert pe baza unor deducții fără corespondent in legislație, concluziile fiind in acest context eronate, raportul de expertiză fiind incomplet.
Din aceste considerente s-a solicitat admiterea plângerii formulate, infirmarea ordonanței atacate, cu consecința trimiterii cauzei la parchet vederea reluării urmăririi penale in cauza privind pe numiții B. G., B. F. si . pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9, alin. 1, lit. b si c din Legea nr. 241/21 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
In drept, ne întemeiem plângerea pe dispozițiile art. 781, alin. 1 și 2 Cpp.
Analizând plângerea formulată de DGRPF C., tribunalul a dispus atașarea dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul D. nr. 717/P/2011 și a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 04.12.2014, P. de pe lângă Tribunalul D. a dispus încetarea urmăririi penale față de B. G. și . pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit c din Legea 141/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și B. F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 Cp. raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, reținându-se ca situație de fapt că, în cursul anului fiscal 2010, ., prin intermediul administratorului B. G., care a acționat în numele și în interesul societății, a evidențiat și declarat operațiuni nereale constând în achiziții de bunuri de la mai multe societăți comerciale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fiind ajutat de B. F., înscris în facturile fiscale fictive în calitate de delegat.
Analizând materialul de urmărire penală s-a constată că, în cursul lunii iunie 2011, comisari din cadrul Gărzii Financiare Secția D. au efectuat un control la sediul . cu privire la activitatea desfășurată de societate. Cu această ocazie și în urma controalelor încrucișate efectuate de organele fiscale s-a stabilit că în cursul anului fiscal 2010 - trimestrele III și IV, când funcția de administrator al societății era deținută de B. G., societatea învinuită a evidențiat și declarat achiziții fictive de mărfuri de la . SRL, ., . . și .S motiv pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări.
In urma verificărilor efectuate în cauză, aspectele sesizate de Garda Financiară s-au confirmat. Astfel, s-a stabilit că societățile comerciale înscrise ca furnizor în facturile fiscale de achiziții indicate în plângere nu au desfășurat relații comerciale cu ., neavând în obiectul de activitate producția sau comercializarea de lingouri din plumb, iar facturile fiscale și chitanțele depuse de societatea învinuită pentru a dovedi efectuarea operațiunilor precum și ștampilele aplicate pe acestea nu se află în uzul acestor societăți. Totodată, în toate facturile fiscale, în care figurează ca delegat învinuitul B. F., nu este înscris niciun mijloc de transport, element care ar fi permis identificarea furnizorului, în schimb intrările de mărfuri se făceau zilnic, inclusiv sâmbăta și duminica.
In plus, expertiza grafică efectuată a stabilit că scrisul depus pe aceste facturi fiscale și chitanțe, provenind cinci societăți aflate în zone diferite ale țării, a fost executat doar de două persoane – una pentru . SRL, . și . si alta pentru . și ., concluzie ce înlătură în mod indubitabil apărarea învinuiților privind realitatea operațiunilor.
În vederea stabilirii prejudiciului cauzal bugetului de stat prin evidențierea și declararea operațiunilor fictive in cauză s-a dispus și efectuat o expertiză contabilă, iar din analiza raportului întocmit rezultă că, reținând la rândul său că facturile fiscale de achiziție prezentate de . sunt nereale, expertul contabil a concluzionat că prin fanta săvârșită a fost cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 150.233 lei, reprezentând TVA aferentă achizițiilor nereale evidențiate și declarate de societate și dedusa in mod nejustificat în condițiile în care, necunoscându-se furnizorul real al lingourilor din plumb, nu este îndeplinită condiția de bază pentru exercitarea drepte iui de deducere aceea ca ambele persoane să fie plătitoare de TVA.
In privința impozitului pe profit, reținut de organele fiscale ca prejudiciu și stabilit prin aplicarea cotei de 16% la valoarea totală a facturilor fictive, fără a se avea însă în vedere activitatea de ansamblu a societății, expertul contabil a stabilit, după ce a analizat întreaga evidență contabilă, că această sumă nu reprezintă prejudiciu real întrucât, în anul 2011, . a înregistrat pierdere.
Analizând actele dosarului se constată că această concluzie a expertului contabil este întemeiată, impozitul pe profit nefiind datorat in situația în care nu a fost înregistrat profit. In această privință se impune a fi menționat și faptul că, deși facturile de achiziție sunt fictive, mărfurile înscrise în acestea au intrat în od real în patrimoniul societății, fiind vândute, în cursul anilor 2010 și 2011, către diferiți beneficiari care au confirmat operațiunile, mptiv pentru care nu se poate face abstracție de costul mărfurilor la stabilirea profitului impozabil. Mai mult, așa cum a arătat expertul contabil, ca urmare a livrării acestor mărfuri mai departe, . a colectat venituri și TA aferentă, care au fost declarate organelor fiscale; în aceste condiții considerarea cheltuielilor efectuate cu mărfurile ca nedeductibile fiscal numai pentru că factură nu a fost înscris furnizorul real, ar constitui o nerespectare a principilor enunțase la art. 3 din Codul fiscal și ar impune reconsiderarea veniturilor și a TVA aferentă, ținând seama de aceste principii.
In cursul urmăririi penale, învinuiții au achitat prejudiciul în sumă de 150.233 lei stabilit prin expertiză, depunând în acest sens chitanțele . 10 numerele_,_,_ și_, motiv pentru care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, existând cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005.
Prin aceeași plângere, Garda Financiară a solicitat efectuarea de cercetări față de reprezentanții . si pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005. Cu privire la această faptă s-a arătat că, verificându-se neconcordanțele ce rezultă din declarațiile 394, a rezultat că, în anul 2008, societatea nu a evidențiat în totalitate operațiunile de livrare de bunuri către ., cauzând im prejudiciu bugetului de stat.
Din analiza materialului de verificare pus la dispoziție de organele fiscale rezultă că în semestrul I 2008, . a livrat către . mărfuri in valoare de 838.027 lei insă a declarat, prin declarația informativă 394, livrări de mărfuri în valoare de 704.224 iei. Din procesul-verbal de control întocmit de Garda Financiară a rezultat că, in urma verificării documentelor contabile a rezultat că toate facturile de livrare către ., în valoare de 838.027 lei, au fost înregistrate în evidența . însă, valoric, s-au declarat livrări în sumă de 704.224 lei.
Cu ocazia audierii, B. J., contabila societății, a declarat că această diferență nedeclarată a rezultat dintr-o eroare a sa în întocmirea declarațiilor fiscale, după control fiind întocmite declarațiile rectificative și reglată astfel situația sumelor datorate suplimentar ca urmare a acestei omisiuni, așa cum rezultă și din raportul de expertiză.
Față de cele expuse mai sus, s-a reținut că în cauză nu sunt întrunire, sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, faptă sesizată fiind săvârșită ca urmare a întocmirii eronate a declarațiilor fiscale și în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, o dovadă n acest sens fiind și faptul că operațiunile au fost așa cum au constatat și organele fiscale, înregistrate integral în contabilitatea societății.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul D., prin rezoluția nr. 9/II/2/2014 din 17.01.2014, cu motivarea că în mod corect s-a apreciat că suma reținută de organele fiscale ca prejudiciu stabilit prin aplicarea cotei de 16% la valoarea totală a facturilor fiscale, nu reprezintă un prejudiciu real, întrucât în anul 2010 . a înregistrat pierdere.
Astfel, deși facturile de achiziție sunt fictive, mărfurile înscrise în acestea au intrat în mod real în patrimoniul societății, fiind vândute în cursul anilor 2010, 2011 către diferiți beneficiari, iar . a colectat venituri și TV aferentă care au fost declarate organelor fiscale.
În aceste condiții, considerarea cheltuielilor efectuate cu mărfurile respective ca nedeductibile fiscal numai pentru că în factură nu a fost înscris furnizorul real, constituie o nerespectare a principiilor enunțate la art. 3 Cod fiscal și ar impune reconsiderarea în raport de aceste principii, a veniturilor societății și a TVA aferentă.
Cât privește infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 în mod corect s–a reținut că fapta a fost săvârșită doar ca urmare a întocmirii eronate a declarațiilor fiscale și nu în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, toate operațiunile fiind înregistrate în contabilitatea societății așa cum de altfel a constatat și organele fiscale de control.
Analizând plângerea petentei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, soluția de încetare a urmăririi penale dispusă față de învinuiții B. G., B. F. și ., fiind legală și temeinică.
În speță, în mod legal și temeinic,prin ordonanța atacată, s-a reținut că în cursul anului fiscal 2010, trimestrele III și IV, societatea . a evidențiat și declarat achiziții fictive de mărfuri prin care a adus un prejudiciu bugetului de stat de 150.233 lei, însă, ca urmare a achitării acestui prejudiciu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 CP.
Susținerile petentei în sensul că în mod greșit s-a considerat că prejudiciul adus bugetului de stat este de 150.233 lei, prejudiciul real fiind de 293.294 lei - stabilit de organele de inspecție fiscală, nu pot fi reținute întrucât, în cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă care a concluzionat în privința cuantumului prejudiciului, astfel că această probă nu poate fi înlăturată pentru a se reține ca fiind reale constatările organelor de inspecție fiscală.
În plus, diferența dintre cuantumul prejudiciului stabilit de organele de inspecție fiscală și cuantumul stabilit prin raportul de expertiză este justificată de expert prin aceea că acesta a avut la dispoziție toate actele financiare ale societății, pe când organele de control financiare au avut la dispoziție doar anumite acte contabile, identificate cu ocazia controlului încrucișat.
Împrejurarea că în momentul controlului societatea nu a prezentat aceste documente nu poate duce la concluzia, așa cum susține petenta, că respectivele documente nu existau în acel moment sau că sunt acte întocmite pro causa, care nu trebuiau avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză contabilă.
În consecință, concluziile raportului de expertiză contabilă sunt corecte și tocmai motivele expuse anterior justifică reținerea acestora și înlăturarea concluziilor rapoartelor de inspecție fiscală, astfel că nu se poate susține că în mod abuziv sau fără nicio justificare ar fi fost înlăturate rapoartele de inspecție fiscală și s-ar fi dat relevanță probatorie raportului de expertiză.
De asemenea, în raportul de expertiză s-a concluzionat că societatea comercială nu datorează impozit pe profit, întrucât a înregistrat pierdere, astfel că nu se poate susține că în mod greșit nu s-a avut în vedere la stabilirea prejudiciului și impozitul pe profit și, în plus, obiecțiunile formulate la acest raport au fost respinse tocmai cu această motivare, astfel că în soluția pronunțată, în mod legal, s-au avut în vedere doar concluziile raportului de expertiză, nu și obiecțiunile formulate de petentă.
Și în privința infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/2005 tribunalul reține că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, întrucât, deși inițial suma de 838.027 lei nu a fost evidențiată în totalitate în contabilitate (evidențiindu-se suma de 704.224 lei), această eroare a fost remediată ulterior prin întocmirea de declarații rectificative ce au determinat înregistrarea integrală în contabilitate, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, fapta fiind săvârșită din eroare și nu în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Soluția adoptată este legală și temeinică și sub aspectul neînceperii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 43 din legea nr. 82/1991, întrucât aceste fapte sunt absorbite în mod natural în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va respinge plângerea și va menține soluția dispusă prin ordonanța nr. 717/P/2011 din 04.12.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D., iar în temeiul dispoz. art. 275 alin. 2 Cpp, va obliga petenta DGRFP C. la plata sumei de 30 lei cheltuielile judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., ca nefondată.
Menține soluția dispusă prin ordonanța nr. 717/P/2011 din 04.12.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. privind pe învinuiții B. G., domiciliat în Băilești, ., județul D., B. F., domiciliat în Băilești, ., județul D. și ., cu sediul în Băilești, ., județul D..
În temeiul dispoz. art. 275 alin. 2 Cpp
Obligă petenta DGRFP C. la plata sumei de 30 lei cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
E. F. M. B.
Red. Jud. E.F.
Tehnored. M.B./ 09 mai 2014
2 ex.
| ← Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
