Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 499/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 2197/183/2014/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 499
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: E. C. M.-judecător
Grefier: A. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol, judecarea contestațiilor formulate de contestatorii-inculpați S. V. I., și P. M., împotriva încheierii de ședință din data de 05.06.2014 a Judecătoriei Băilești, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul contestator S. V. I., personal și asistat de apărătorul din oficiu, avocat T. V., și petentul contestator P. M., personal și asistat de avocat I. E., în substituirea apărătorului din oficiu, avocat N. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, s-a constat cauza în stare de judecată.
Avocat T. V. pentru petentul contestator S. V. I., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive față de inculpat, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, de asemenea, o altă măsură preventivă ar fi suficientă.
Avocat I. E. pentru petentul contestator P. M., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive față de inculpat, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, de asemenea, o altă măsură preventivă ar fi suficientă, respectiv, arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor formulate, și menținerea soluției instanței de fond, apreciind că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpați..
Având ultimul cuvânt, petenții contestatori S. V. I., și P. M., solicită admiterea contestației, arătând că regretă săvârșirea faptelor.
Dezbaterile fiind încheiate;
INSTANȚA:
Asupra cauzei de față ;
Constată că prin încheierea de la 5 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, în temeiul art. 362 Cod procedură penală rap. la art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul S. V. I., prin apărător, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul P. M., prin apărător, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
S-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpaților S. V. I., fiul lui N. și A., născut la data de 21.11.1988 în mun. Băilești, jud. D., cu domiciliul în . Nou, .. 35, jud. D., CNP_, studii 5 clase, fără ocupație, cu antecedente penale și P. M., fiul lui N. și B., născut la data de 11.01.1997, în Băilești, jud. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., CNP_, fără ocupație, fără studii, cu antecedente penale, măsură dispusă prin încheierea cu numărul 4/02.04.2014 a Judecătoriei Băilești în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 4/02.04.2014 pentru inculpatul S. V. I. și nr. 5/02.04.2014 pentru inculpatul P. M..
S-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpații S. V. I. și P. M..
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariile avocaților din oficiu în sumă de 100 lei pentru fiecare se avansează din fondurile Ministerului Justiției .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 517/P/2014 din data de 16.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, înregistrat pe rolul instanței sub nr._ 14, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații S. V. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 228 al. 1 comb. cu art. 229 al. 1 lit. b și al. 3 lit. h Cod penal și distrugere prev. de art. 253 al.1 Cod penal, cu aplic. art. 38 Cod penal, art. 41 al. 1 Cod penal și art. 77 al. 1 lit. a și d Cod penal și P. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 228 al. 1 comb. cu art. 229 al. 1 lit. b și al. 3 lit. h Cod penal și distrugere prev. de art. 253 al.1 Cod penal, cu aplic. art. 38 Cod penal, art. 41 al. 1 Cod penal și art. 77 al. 1 lit. a Cod penal și în stare de libertate inculpatul D. G. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 228 al. 1 comb. cu art. 229 al. 1 lit. b și al. 3 lit. h Cod penal și distrugere prev. de art. 253 al.1 Cod penal, cu aplic. art. 38 Cod penal și art. 77 al. 1 lit. a și d Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpaților faptul că în noaptea de 31.03/01.04.2014 au sustras prin secționare 150 metri de cablu din rețeaua telefonică aeriană aparținând . situată paralel cu DN 55A între satele Bistreț și Bistrețu Nou, afectând astfel un număr de 75 de abonați și întreaga rețea de comunicare pentru o perioadă de aproximativ 15 zile și cauzând un prejudiciu de 3808,27 lei.
Prin încheierea nr. 4 din data de 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._ s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților S. V. I. și P. M. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 02.04.2014 și până la data de 01.05.2014 inclusiv, iar prin încheierea nr. 15 din 07.04.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în temeiul art. 204 Cod procedură penală au fost respinse ca nefondate contestațiile formulate de contestatorii inculpați S. V. I. și P. M. împotriva încheierii nr. 4 din Camera de Consiliu din data de 02.04.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Băilești.
La data de 22 aprilie 2014 prin încheierea dată în Camera de consiliu în procedura de cameră preliminară, în temeiul art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 207 al. 4 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpaților și s-a menținut starea de arest pentru următoarele 30 de zile, iar prin încheierea nr. 84/25.04.2014 a Tribunalului D. s-a respins contestația formulată de contestatorul P. M. ca nefondată cu privire la legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv.
La data de 15 mai 2014, s-a dispus prin încheiere dată în camera de consiliu menținerea stării de arest preventiv a celor doi inculpați P. M. și S. V. I. pentru următoarele 30 de zile, în temeiul art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 207 alin. 6 Cod procedură penală, iar prin încheierea nr. 103 din data de 16 mai 2014 a Tribunalului D. s-a respins contestația formulată de cei doi inculpați P. M. și S. V. I. ca nefondată.
Fapta este reținută din coroborarea probelor administrate de organele de cercetare penală, respectiv proces verbal de sesizare și plângere a . verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, declarații martori și declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptei, precum și fișele de cazier ale acestora.
În ceea ce privește persoana inculpaților, având în vedere fișele de cazier, instanța a reținut faptul că aceștia nu se află la prima abatere de la legea penală, inculpatul S. V. I. fiind condamnat anterior în Spania prin sentința penală nr. 149/2009 recunoscută de Curtea de Apel București prin sentința penală nr. 84 din 14.03.2011 la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, iar inculpatul P. M., deși minor, a fost condamnat prin sentința penală nr. 67 din 3 mai 2012 a Judecătoriei Băilești la 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată (14 acte materiale de sustragere), în prezent fiind cercetat pentru infracțiunea de tentativă de omor prev. de art. 32 al.1 rap. la art. 188 al.1 Cod penal, de distrugere prev. de art.253 alin.1 Cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Băilești la data de 17.04.2014, fiind repartizat judecătorului de cameră preliminară.
Prin încheierea din cadrul procedurii de cameră preliminară dată în camera de consiliu la data de 30.05.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești nr. 517/P/2014 privind inculpații, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecării cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 362 alin. 2 Cod procedură penală în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, iar conform cu dispozițiile art. 208 alin. 2 Cod procedură penală instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpaților.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv al inculpaților, în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale prevăzute de art. 362 și art. 208 Cod procedură penală, instanța a apreciat că arestarea preventivă este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Pentru a reține astfel, instanța a apreciat că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații prezintă un pericol social ridicat, aspect ce rezultă nu doar din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru acestea, dar mai ales din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, prin aceea că inculpații au săvârșit faptele cu scopul de a obține cupru pe care să-l vândă ulterior, iar pentru a materializa această rezoluție infracțională, inculpatul minor P. M. a procurat un bomfaier după care împreună cu ceilalți doi inculpați au ajuns la stâlpii aparținând . paralel cu DN 55 A între satele Bistreț și Bistrețu Nou, inculpații P. M. și S. V. I. s-au urcat pe rând pe stâlpi secționând cablul cu bomfaierul, după care toți trei au tras cablul pe un teren viran din apropiere, l-au secționat, i-au dat foc pentru a îndepărta izolația exterioară din plastic, au ambalat bucățile de cupru rezultat în urma arderii într-u pulover aparținând inculpatului S. V. I., inculpatul P. M. a ascuns bomfaierul în zona de depozitare a deșeurilor menajere iar a doua zi dimineață cei trei inculpați au încercat în mai multe rânduri să vândă bunurile sustrase și în final au primit suma de 350 lei de la martora R. M..
S-a apreciat astfel că măsura arestului preventiv este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, astfel cum este reglementat în art. 202 al. 3 Cod procedură penală și în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O.
Conform dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru a se dispune arestarea preventivă a unei persoane este necesar să existe motive verosimile a considera că aceasta a comis o infracțiune, constituind elemente indispensabile ale verosimilității rațiunilor ce au condus la privarea de libertate aspecte ce țin de realitatea, sinceritatea și veridicitatea probelor existente îmotriva unei persoane.
Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. existența și persistența unor indicii grave că inculpații ar fi săvârșit faptele reprezintă acuzații de culpabilitate și constituie elemente pertinente, justificând astfel și menținerea stării de arest preventiv, durata acesteia în cauză cu privire la cei doi inculpați fiind de două luni până la acest moment, nefiind astfel o durată excesivă, ci una justificativă în raport cu gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora.
La menținerea măsurii arestului preventiv instanța a avut de asemenea în vedere și faptul că, potrivit fișelor de cazier judiciar ale inculpaților, aceștia au mai suferit condamnări penale, iar privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică având în vedere perseverența infracțională a acestora, faptele prezentând e o gravitate extremă și fiind de natură să tulbure de o manieră deosebită ordinea socială, inducând o stare de temere între membrii comunității, care s-ar simți neprotejați față de astfel de infracțiuni in condițiile in care inculpații, deși cercetați pentru săvârșirea altor infracțiuni, nu au înțeles rezonanța socială a faptelor, continuând săvârșirea de activități infracționale, astfel că, sub acest aspect lăsarea lor în libertate ar prezenta un grad ridicat de pericol concret pentru ordinea publică.
Conform art. 243 al. 2 Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi dispusă și față de un inculpat minor, în mod excepțional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării acestuia nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii.
Astfel s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite aceste condiții față de inculpatul minor P. M., în vârstă de 17 ani, acesta având potrivit fișei de cazier judiciar antecedente penale, și fiind cercetat în prezent și pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor prev. de art. 32 al.1 rap. la art. 188 al.1 Cod penal, de distrugere prev. de art.253 alin.1 Cod penal și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal, luând totodată în considerare și modalitatea efectivă de săvârșire a faptelor ce fac obiectul prezentei cauze.
Totodată instanța a constatat că este îndeplinită și condiția privind caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al celorlalte măsuri preventive mai puțin severe, neexistând vreo cauză care să împiedice punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
În ceea ce privește cererile inculpaților, formulate prin apărători, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu pentru inculpatul S. V. I. sau cu măsura controlului judiciar ori arestul la domiciliu pentru inculpatul P. M., instanța le-a respins ca neîntemeiate, având în vedere cele expuse anterior și considerând că luarea unei măsuri mai puțin severe nu este suficientă pentru asigurarea îndeplinirii scopului măsurilor preventive având în vedere gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați este legală si temeinică și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, precum și caracterul necesar și proporțional al acesteia în raport cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art. 362 Cod procedură penală, rap. la art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a respins cererile inculpaților formulate prin apărători, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu pentru inculpatul S. V. I. sau cu măsura controlului judiciar ori cu măsura arestului la domiciliu pentru inculpatul P. M., a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților S. V. I. și P. M. și a menținut starea de arest a acestora.
În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorilor din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei încheieri au declara contestație inculpații S. V. I. și P. M., solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
Analizând încheierea atacată, prim prisma motivelor invocate, dar având în vedere disp. art. 206 C.p.p, judecătorul de fond de la Tribunalul D., apreciază că măsura arestării preventive luată față de inculpații S. V. I. și P. M. este legală si temeinică întrucât temeiurile care au determinat luarea și prelungirea măsurii preventive a inculpaților se menține, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, iar potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Judecătorul de fond constată că temeiul care a stat la baza luării și menținerii stării de arest preventiv a inculpatului (art. 148 lit. f CPP din 1968) a fost preluat în noua reglementare de art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală în vigoare, care prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de fond constată, potrivit art. 206 C.p.p, că la data discutării legalității și temeiniciei stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat luarea și prelungirea măsurii arestării preventive se mențin.
Astfel, din probele existente la dosarul de urmărire penală, rezultă indicii clare că inculpații au săvârșit faptele care li se impută.
De asemenea, având în vedere și antecedentele penale ale inculpaților, perseverența în săvârșirea de fapte penale, pericolul social reprezentat de cercetarea inculpaților în stare de libertate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impune menținerea privării de libertate a inculpaților S. V. I. și P. M..
Constată că menținerea arestării preventive este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
De altfel, se apreciază că pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru societate poate fi definit ca fiind posibilitatea mai mult sau mai puțin apropiată de a realiza o acțiune socialmente dăunătoare, care constituie o infracțiune.
La stabilirea pericolului public se pot avea în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpaților, cât si date referitoare la fapta, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În cauza de față, judecătorul de fond consideră că pericolul rezultă din gravitatea faptelor, respectiv cuantumul mare al pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea, pentru care sunt cercetați inculpații, precum și din modalitatea de săvârșire a faptei, astfel cum au fost expuse.
Însă, odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției europene a drepturilor omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 parag. 1 lit. c) al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Astfel, în condițiile în care există date suficiente de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la implicarea inculpaților în săvârșirea faptelor care prin natura și modul de comitere prezintă un grad ridicat de pericol social, precum și datele privind persoana inculpaților, apare ca justificată privarea de libertate a acestora, motiv pentru care nu se poate conchide că a fost încălcat principiul libertății persoanei, această restrângere a libertății inculpaților fiind conformă cu dispozițiile legale.
Pentru toate aceste considerente, judecătorul de fond apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv, măsură care este totodată proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpaților și necesară pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp, iar o altă măsură preventiva nu ar fi suficientă pentru realizarea acestui scop.
Astfel, nu se poate reține ca temei al revocării măsurii preventive, atitudinea procesuală a inculpaților, care pe parcursul urmăririi penale au recunoscut fapta, pe de o parte, căci aceasta nu echivalează cu o recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, iar pe de altă parte, măsura arestării preventive s-a dispus avându-se în vedere gradul de pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea faptei săvârșite.
În plus, durata arestării preventive a acestora nu a depășit un termen nerezonabil, mandatele de arestare preventivă dispuse față de inculpații S. V. I. și P. M. fiind puse în executare la data de 02.04.2014.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 206 NCpp, se va respinge contestația formulată de contestatorul inculpați S. V. I. și P. M., împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 22.04.2014 a Judecătoriei Băilești.
În baza art. 275 alin 4 NCPP, va obliga pe fiecare din contestatorii-inculpați la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, pentru fiecare, reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
În baza art. 206 NCPP:
Respinge contestațiile formulate de contestatorii-inculpați Puruga M., fiul lui N. și B., născut la data de 11.01.1997, în Băilești, jud. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., CNP_ și S. V. I., fiul lui N. și A., născut la data de 21.11.1988 în mun. Băilești, jud. D., cu domiciliul în . Nou, .. 35, jud. D., CNP_, împotriva încheierii de ședință din data de 05.06.2014 a Judecătoriei Băilești, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP) .
În baza art. 275 alin 2 NCPP:
Obligă pe fiecare din contestatorii-inculpați la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, pentru fiecare, reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.06.2014.
Președinte,
E. C. M.
Grefier,
A. M. D.
Red.jud.E.C.M./Tehnored. A.M.D.
2 ex./11.06.2014
Jud. fond A.Gregorian.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 964/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
