Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 1062/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1062/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 13332/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.1062
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. Ș. I. N.
Grefier Dănuța D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror C. F.
Pe rol, judecarea cauzei penale privind contestația formulată de inculpatul C. C. M. deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii din 17.10.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/215/2014, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul inculpat C. C. M. asistat de avocat I. E. în substituirea avocat din oficiu B. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat I. E. în substituirea avocat din oficiu B. I. pentru contestatorul inculpat C. C. M., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, iar pe fond a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că au încetat parțial temeiurile avute în vederea la luarea măsurii, În subsidiar în cazul în care se impune luarea unei măsuri, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu au intervenit temeiuri noi care să justifice înlocuirea măsurii.
Contestatorul inculpat C. C. M. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și achiesează la concluziile apărătorului.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Constată că prin încheierea din 17.10.2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._/215/201, s-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prev. de art. 202 alin. 4 lit. b sau d C.p.p.
În baza art. 208 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 207 alin. 4 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. C. M., fiul lui I. și I., născut la data de 04.04.1988, în C., jud. D., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_, deținut în Penitenciarul C. dispusă prin încheierea nr. 79/25.06.2014 a Judecătoriei C..
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 7/P/2014 emis la data de 17.07.2014 de către P. de pe lângă Judecătoria C. și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2014 sub nr._/215/2014 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații M. M. B. sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată (șase acte materiale) și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (zece acte materiale) prev. de art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și respectiv art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și C. C. M., sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată (douăsprezece acte materiale) și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (treizeci și două acte materiale) prev. de art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și respectiv art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969
În fapt, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul M. M. B. la datele de 23.03.2011, 23.03.2012, 19.03.2013, 10.06.2013, 12.07.2013 a indus în eroare persoanele vătămate S. A. C., U. I. D., N. I., P. G. D., cărora le-a solicitat și de la care a primit în total suma de 3.415 lei, iar în schimbul sumelor de bani acesta le-a oferit mai multe documente întocmite în fals, respectiv 5 asigurări obligatorii auto, 2 verificări ITP și 3 documente carte verde, aparținând persoanelor vătămate, care s-au folosit de aceste documente auto ca și cum ar fi fost adevărate.
De asemenea, în sarcina inculpatului C. C. M. s-a reținut că în perioada aprilie 2013 – februarie 2014 a indus în eroare un număr de 12 persoane vătămate cărora le-a solicitat și de la care a primit în total suma de 5.261 lei, iar în schimbul acestor sume de bani le-a dat documente auto false (asigurări, certificate de înmatriculare, cărți de identitate auto) pe care le-a prezentat persoanelor vătămate ca fiind reale.
Prin încheierea nr. 79 din data de 25.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2014, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților M. M. B. și C. C. M., pe o durată de 30 zile, de la 25.06.2014 până la data 24.07.2014 inclusiv.
S-a reținut că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
De asemenea, s-a mai arătat că este îndeplinită și condiția prev. de art. 223 alin. 2 c. pr. pen în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care a fost formulată propunerea de arestare preventivă este de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a mai reținut că cei doi inculpați au manifestat perseverență infracțională, efectuând numeroase acte materiale de înșelăciune și fals material în înscrisuri oficiale, nu au o atitudine sinceră, iar din cu ocazia percheziției informatice în laptop-ul inculpatului C. C. M. s-au ridicat un număr de cca. 200 documente falsificate, pentru care urmează a fi identificate cele cca. 200 de persoane vătămate.
De asemenea cu toate că în luna februarie 2014 a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința inculpatului M. M. B., moment din care acesta a realizat că este cercetat pentru comiterea de fapte de natură penală au fost obținute date de interes operativ ce urmează a fi valorificate din care rezultă că acesta a continuat să comită infracțiuni de același gen.
De asemenea, ambii inculpați nu au un loc de muncă, realizându-și practic veniturile din comiterea acestui gen de infracțiuni.
Verificând, din oficiu în baza art. 208 Cpp legalitatea si temeinicia arestării preventive a inculpatului C. C. M., instanța a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, iar în raport de natura faptelor săvârșite, modalitățile și împrejurările de comitere, numărul mare de documente falsificate și persoane vătămate induse în eroare de-a lungul unei perioade mari de timp, prejudiciile create, perseverența infracțională a inculpatului, atitudinea procesuală oscilantă manifestată până în prezent, gradul de pericol social concret, astfel cum acestea se conturează în prezent, pentru o bună înfăptuire a justiției se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, termenul de aproximativ patru luni trecut de la instituirea arestării preventive, fiind rezonabil, în concordanță cu particularitățile cauzei.
În legătură cu diferența de tratament juridic între inculpatul C. C. M., cercetat în stare de arest preventiv, și inculpatul M. M. B., cercetat în stare de libertate, față de care s-a instituit măsura preventivă a controlului judiciar, instanța reține că aceasta este justificată de faptul că inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea aceluiași număr de infracțiuni, iar prejudiciile produse au fost diferite. Astfel, după cum în mod corect a precizat Tribunalul D. prin încheierea nr. 194/08.08.2014, inculpatul M. M. B. s-a împăcat cu părțile vătămate S. A. C., P. G. D. și N. I., fiind depuse la dosar înscrisuri autentice iar cu partea vătămată U. I. împăcarea a avut loc încă din cursul urmăririi penale, prejudiciul creat de inculpatul M. M. B. a fost recuperat în totalitate. De asemenea, inculpatul M. M. B. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a șase acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune (patru părți vătămate, cu privire la care au fost depuse la dosar declarațiile respective de împăcare) și zece acte materiale privind fals material în înscrisuri oficiale iar inculpatul C. C. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a douăsprezece acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune și treizeci și două de acte materiale de fals material în înscrisuri oficiale.
Pentru aceste motive, apreciind că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța a respins cererea inculpatului C. C. M. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prev. de art. 202 alin. 4 lit. b sau d C.p.p.
În baza art. 208 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 207 alin. 4 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. C. M., dispusă prin încheierea nr. 79/25.06.2014 a Judecătoriei C..
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație inculpatul C. C. M., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, iar pe fond a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că au încetat parțial temeiurile avute în vederea la luarea măsurii, În subsidiar în cazul în care se impune luarea unei măsuri, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi examinate din oficiu conform art. 206 C.p.p., Tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
De asemenea, potrivit art. 202 C.pr.pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Așadar, se constată că textele de lege menționate mai sus, instituie în favoarea inculpaților care au săvârșit infracțiuni, o vocație cu privire la măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, instanța de judecată având posibilitatea de a aprecia, în funcție de datele concrete ale cauzei, respectiv gravitatea infracțiunilor comise și persoana inculpatului, dacă cercetarea acestuia în stare de libertate sau având obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește, cu respectarea unor anumite condiții și obligații, este de natură a asigura scopul procesului penal dar și scopul măsurilor preventive, așa cum prevăd dispozițiile art. 202 C.p.p.
Potrivit art. 208 alin. 2 C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.
Din analiza materialului probator administrat până la acest moment procesual, rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată (douăsprezece acte materiale) și fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (treizeci și două acte materiale) prev. de art. 215 alin. 1, 2 Codul penal din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 și respectiv art. 288 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969 constând în aceea că, prin actul de sesizare a instanței că inculpatul M. M. B. la datele de 23.03.2011, 23.03.2012, 19.03.2013, 10.06.2013, 12.07.2013 a indus în eroare persoanele vătămate S. A. C., U. I. D., N. I., P. G. D., cărora le-a solicitat și de la care a primit în total suma de 3.415 lei, iar în schimbul sumelor de bani acesta le-a oferit mai multe documente întocmite în fals, respectiv 5 asigurări obligatorii auto, 2 verificări ITP și 3 documente carte verde, aparținând persoanelor vătămate, care s-au folosit de aceste documente auto ca și cum ar fi fost adevărate.
De asemenea, în sarcina inculpatului C. C. M. s-a reținut că în perioada aprilie 2013 – februarie 2014 a indus în eroare un număr de 12 persoane vătămate cărora le-a solicitat și de la care a primit în total suma de 5.261 lei, iar în schimbul acestor sume de bani le-a dat documente auto false (asigurări, certificate de înmatriculare, cărți de identitate auto) pe care le-a prezentat persoanelor vătămate ca fiind reale.
Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, modalitățile și împrejurările de comitere, numărul mare de documente falsificate și persoane vătămate induse în eroare de-a lungul unei perioade mari de timp, prejudiciile create, perseverența infracțională a inculpatului se constată că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, condiții și cazuri expres și limitativ arătate în art. 223 C. proc. pen..
De asemenea, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și în bune condiții a activității de administrare a probelor, neintervenind astfel schimbări în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă a arestării este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației raportat la infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, fapte care se caracterizează în concret printr-o rezonanță socială semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C. proc. pen.
În plus, durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil.
Astfel, pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a asigura prezența inculpatului în fața organelor judiciare, în mod corect prima instanță a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat cu o altă măsura preventivă mai ușoară, prevăzută de art. 202 alin. 4 Cpp.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării dispusă este legală si temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, nefiind identificate din oficiu motive de nelegalitate ori netemeinicie, în temeiul art. 206 NCpp tribunalul va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. C. M., împotriva încheierii de ședință din data de 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., având ca obiect menținere măsură arestare preventivă, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 NCPP va fi obligat contestatorul la suma de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 NCPP
Respinge contestația formulată de inculpatul C. C. M., fiul lui I. și I., născut la 04.04.1988 în C., jud.D., domiciliat în C., ., jud.D., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii de ședință din data de 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., având ca obiect menținere măsură arestare preventivă, ca nefondată.
În baza art. 275 alin 2 NCPP
Obligă contestatorul la suma de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțata în ședința publică de la 23.10.2014.
Președinte, Grefier
V. Ș. I. N. Dănuța D.
Red.jud.VSIN
Tehnored.2ex./D.D.
23.10.2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
Emisă 23.10.2014
Către,
Penitenciarul de Maximă Siguranță C.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr.1062 din data de 23.10.2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a dispus:
" În baza art. 206 NCPP
Respinge contestația formulată de inculpatul C. C. M., fiul lui I. și I., născut la 04.04.1988 în C., jud.D., domiciliat în C., ., jud.D., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță C., împotriva încheierii de ședință din data de 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., având ca obiect menținere măsură arestare preventivă, ca nefondată.
În baza art. 275 alin 2 NCPP Obligă contestatorul la suma de 170 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțata în ședința publică de la 23.10.2014."
Judecător, Grefier,
V. Ș. I. N. Dănuța D.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 1124/2014.... → |
|---|
