Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 20/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 170/318/2014
Dosar nr._ Cod operator: 2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 20/2014
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. S. N.
Judecător Ș. Ș.
Judecător C. C.
Grefier A. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. Părăușeanu
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul inculpat M. I. I. împotriva încheierii nr. 2 din 14 Ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat M. I. I., asistat de avocat M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, s-a luat o precizare inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după care nefiind cereri de formulat s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat M. I., a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, nu există niciun pericol că ar influența desfășurarea normală a procesului pena neexistând nici indicii că este predispus să săvârșească și alte fapte penal și intenționează să se împace cu părțile vătămate. În cazul în care se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar arătând că este de acord să respecte toate măsurile ce o să i se impună.
Reprezentanta Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică cu motivarea că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, iar prin lăsarea acestuia în libertate există pericolul să săvârșească noi fapte penale.
Având cuvântul, inculpatul a arătat că recunoaște și regretă faptele comise, solicitând să fie judecat în stare de libertate considerând că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea nr. 2 din14 Ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în baza art. 160 indice 8a alin. 6 C.pr.pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. I. I. - fiul lui I. și M., născut la data de 08.07.1988, în Mun. Tg.-J., jud. Gorj, cu domiciliul în oraș Rovinari, ., ., ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b C.pen.
A fost obligat petentul condamnat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 08.01.2014 și însușită la data de 14.01.2014 inculpatul M. I. I. a solicitat instanței să se dispună punerea în libertate provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite cerințele art. 1602 și următoarele C.pr.pen..
În motivarea cererii s-a arătat că, inculpatul în mod constant a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat și nu există nici un indiciu că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să săvârșească alte infracțiuni .
A apreciat că este întrunită prima condiție de admisibilitate a cererii în privința limitelor de pedeapsă dar și cea prevăzută de art.1602 alin. 2 C.pr.pen.
Analizând probatoriul administrat instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 2/03.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 zile, începând data 03.01.2014 și până la data de 31.01.2014, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 C.pen cu aplicarea art 37 lit. b C.pen, fiind emis mandatul nr. 3/03.01.2014.
De asemenea s-a constatat că inculpatul este cercetat și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin 1 C.pen. și art. 180 alin. 2 C.pen.
Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiile art.160 indice 2 alin. 1 C.pr.pen., instanța de fond a constatat că este admisibilă, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu depășește 18 ani, însă apreciază că nu este întemeiată pentru că potrivit art.160 indice 2 alin. 2 C.pr.pen, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, ori alte asemenea fapte.
Analizând probatoriul cauzei și având în vedere stadiul actual al cercetării judecătorești, instanța a considerat că față de gravitatea faptelor, modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, există motive plauzibile de bănuială, că prin lăsarea în libertate a inculpatului, ar putea continua activitatea infracțională având în vedere faptul că inculpatul anterior a fost cercetat în mai multe rânduri pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Mai mult, măsura privativă de libertate a fost aplicată din rațiuni de securitate publică, o dată pentru a se evita reacții negative din partea opiniei publice, dar și pentru a se evita în același timp crearea unei sentiment de insecuritate comunității ce ar putea apărea, în condițiile în care o persoană cercetată penal pentru o infracțiune gravă, ar fi lăsată în libertate, sub orice titlu, chiar și libertate sub control judiciar.
S-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, iar punerea în libertate a inculpatului chiar sub control judiciar ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, avându-se în vedere rezonanța negativă a faptelor pentru care acesta este cercetat, în comunitatea din care acesta face parte.
În plus, în virtutea deciziei nr.17/2011 a ÎCCJ, instanța de fond a constat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, și apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar fi împiedicată de punerea în liberare provizorie a inculpatului.
S-a adaugat observația că prin încheierea nr. 3/06.01.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ a fost respins recursul formulat de inculpat, s-a apreciat că pentru moment, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, prin această hotărâre fiind menținută practic și durata de 29 zile a stării de arest.
Ori, față de această situație, nu se poate aprecia după câteva zile,că s-au schimbat temeiurile ce au justificat măsura,iar ancheta s-ar putea desfășura în aceleași condiții, cu inculpatul în stare de libertate.
Față de aceste considerente, instanța de fond în temeiul art.1608a alin. 6 C.pr.pen, a fost respinsă cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat iar în baza art.192 C.pr.pen., acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. I. I., iar prin motivele de recurs expuse oral, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea de îndată în libertate, cu motivarea că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 1602 C.pr.pen., pentru admitere, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu există date că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, fapta fiind recunoscută, neexistând nici indicii că este predispus să săvârșească și alte fapte penal și intenționează să se împace cu părțile vătămate. A mai arătat că în cazul în care se va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar arătând că este de acord să respecte toate măsurile ce o să i se impună.
Tribunalul, examinând prezentul recurs în raport de motivele invocate, precum și sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., constată că este nefondat, iar încheierea judecătorului de fond este legală și temeinică pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează:
Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză, deși sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii de liberare provizorie, nu sunt îndeplinite cerințele de temeinicie, respectiv cele conform art. 1602 alin. 2 C.pr.pen., iar menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este în continuare necesară procesului penal în desfășurare.
Această concluzie este susținută de existența riscurilor ca inculpatul să comită noi infracțiuni, probată prin gravitatea faptelor săvârșite, modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1C.pen., existând motive plauzibile de bănuială că lăsarea în libertate a petiționarului, ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
De asemenea, tribunalul apreciază că durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, existând temeiuri suficiente pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită.
Totodată se impune a se sublinia împrejurarea că măsura arestării preventive nu s-a luat pentru temeiuri privitoare la atitudinea procesuală a inculpatului, recunoașterea sau nu a săvârșirii infracțiunilor ori altele asemenea, astfel încât împrejurarea invocată în sensul că inculpatul a recunoscut faptele, nu poate fi considerată drept schimbare a temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, această atitudine putând fi valorificată în cadrul individualizării judiciare a pedepselor.
Tribunalul apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune în continuare privarea de libertate a inculpatului minor și pe cale de consecință, recursul se dovedește nefondat urmând ca, în considerarea dispozițiilor procedurale cuprinse la art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen, să fie respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul inculpat M. I. I. împotriva încheierii nr. 2 din 14 Ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 16.01.2014 .
Președinte, Judecător, Judecător,
A. S. N. Ș. Ș. C. C.
Grefier,
A. A.
Red. A.S.N.
Tehnored. A.A.
J.fond. L. B.
3 ex./ 20.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 307/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
