Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 17/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 7315/1748/2013/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.17 / R
Ședința publică data de 22.01.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. G.
JUDECATOR: M. R. R.
JUDECATOR: R. A.
GREFIER: C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurentii inculpati M. D., M. I., R. S. si R. I. împotriva încheierii de ședință din data de 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentii-inculpati M. D. si M. I. aflati in stare de arest preventiv, asistati de aparator ales, av.D. G., care depune imputernicirea avocatiala nr._/2013, recurenta-inculpata R. S. aflata in stare de arest preventiv, asistata de aparator ales, av.M. Teis in baza imputernicirii avocatiale nr._/2013 si recurentul-inculpat R. I. aflat in stare de arest preventiv, asistat de catre aparator ales, av.M. V., care depune imputernicirea avocatiala nr.657/2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează ca procedura de citare este legal indeplinita, după care:
Tribunalul solicita partilor sa precizeze daca au cereri sau exceptii de invocat.
Aparatorul ales, av.D. G., al inculpatului M. I., avand cuvantul, solicita incuviintarea probei cu inscrisuri in circumstantiere, inscris pe care il depune la dosar, respectiv un bilet de externare al numitei R. F., mama inculpatului fiind singura care se ocupa de cresterea celor patru copii minorii pe care acesta ii are, pentru a dovedi starea sa precara de sanatate.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord cu administrarea probei cu inscrisuri in circumstantiere.
Tribunalul incuviinteaza proba cu inscrisuri in circumstantiere pentru recurentul-inculpat M. I., apreciind-o ca fiind utila solutionarii cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, Tribunalul acorda cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ C.p.p.
Aparatorul ales, av.D. G., al inculpatilor M. D. si M. I., avand cuvantul, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat in temeiul art.38515 pct.2 lit.d C.p.p. si casarea incheierii atacate ca fiind nelegala si netemeinica. Arata ca incheierea instantei de fond este motivata global fara a fi individualizate pentru fiecare inculpat in parte motivele pentru care s-ar impune in continuare mentinerea starii de arest. Arata ca cererea de liberarea provizorie sub control judiciar este o vocatie si nu un drept al inculpatilor iar motivarea instantei de fond este una de mentinere a starii de arest si nicidecum una care ar putea justifica o respingere a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar. In ceea ce priveste prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de fond a apreciat ca aceasta nu poate fi admisa si nu poate fi dispusa punerea in libertate a inculpatilor pe motiv ca inculpatii inca prezinta pericol social pentru ordinea publica si subzista temeiurile care au fost avute in vedere la luarea acestei masuri. Mai arata ca se impuneau a fi invocate disp. art.1602 alin.2 C.p.p. si anume cazurile in care nu se poate admite aceasta cerere de liberare provizorie sub control judiciar. In acest sens, arata ca primul caz ar fi situatia in care se impune impiedicarea inculpatului de a savarsi alte infractiuni, respectiv riscul recidivei, situatie care nu a fost invocata si dovedita pentru niciunul dintre inculpati. Invedereaza ca ambii inculpati au recunoscut faptele pentru care au fost trimisi in judecata, respectiv inculpatul M. I. a recunoscut fapta de ultraj si, de asemenea, inculpatul M. D. este trimis in judecata pentru infractiunea de conducere fara permis si pentru infractiunea de furt. Precizeaza ca pentru infractiunea de furt aceasta nu exista, fiind vorba de o marfa aflata . de catre un organ de politie de la economic pentru a ridica marfa pentru lipsa actelor. Mai arata, ca proprietarul i-a inmanat cheile si i-a facut instructajul. Totodata, arata ca o a doua situatie prevazuta de art.1602 alin.2 C.p.p. in care nu se poate admite o cerere de liberare provizorie sub control judiciar este acea in care inculpatii vor incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea partilor sau a martorilor, insa dat fiind faptul ca inculpatul M. si-a recunoscut faptele de ultraj, nu ar mai exista riscul ca odata pus in libertate sa-i influenteze pe ceilalti. Mai solicita, sa se aiba in vedere . in care sanctiunile sunt cu totul altele, limitele de pedeapsa scad foarte mult iar pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor nu se va mai putea dispune si mentine masura arestarii preventive. Prevederile art.136 C.p.p. sunt in sensul ca scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar prin obligatiile care se impun in acel moment. Solicita se analizeze posibilitatea cercetarii in stare de libertate a inculpatilor avand in vedere pozitia procesuala pe care au avut-o, faptul ca isi asuma responsabilitatea de a-si respecta toate obligatiile precum si circumstantele personale si reale ale savarsirii faptelor.
Aparatorul ales, av. av.M. Teis, al inculpatei R. S., avand cuvantul, arata ca mentinerea starii de arest nu se poate face decat apreciind in concret asupra unor elemente cum ar fi incercarea de a impiedica buna desfasurare a procesului penal iar aceste aspecte au fost exprimate in concret prin Decizia nr.17/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care afirma in felul urmator „Instanta de judecata, in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, in cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune a invinuitului ori inculpatului.” Cu privire la pericolul social pe care l-ar reprezenta lasarea inculpatei in stare de libertate apreciaza ca motivarea instantei de fond este total nelegala iar in masura in care instanta va aprecia ca se impune lasarea inculpatei in stare de libertate iar aceasta va gresi in mod voit exista oricand posibilitatea sa se dispuna revocarea acestei masuri. Cu privire la circumstantele personale ale inculpatei arata ca are doi copii minori, se bucura de o foarte buna reputatie si nu are antecedente penale. Pentru aceste aspecte solicita admiterea recursului si pe cale de consecinta punerea in libertate a inculpatei.
Aparatorul ales, av.M. V., al inculpatului R. I., avand cuvantul, arata ca incheierea prin care s-a respins cererea de liberare provizorie a inculpatului este neintemeiata iar motivarea acestei incheierii este strict pentru o revocare a masurii arestarii preventive in cazul in care temeiurile nu mai subzista sau s-au schimbat in momentul in care s-a formulat o astfel de cerere. Mai arata ca instanta de fond ar fi trebuit sa motiveze de ce nu este oportuna liberarea provizorie sub control judiciar la acest moment procesual, nu doar prin stricta rezumare la existenta pericolului social pentru ordinea publica . Precizeaza ca inculpatul pana la aceasta varsta nu a avut nici macar o sanctiune administrativa astfel ca nu se poate intelege ce atitudine ar fi trebuit sa aiba acesta anterior acestui moment procesual ca sa poata fi avuta in vedere de catre instanta la momentul individualizarii acestei masuri preventive. Avand in vedere aceste argumente si dat fiind faptul ca face parte dintre inculpatii care nu s-au sustras arestarii preventive, care au dat declaratii atat in calitate de învinuit cat si de inculpat, arata ca admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar in acest moment este intemeiata, inculpatul neavand nici un motiv sa se sustraga de la cercetarea penala. Arata ca instanta de fond ar fi trebuit sa arate de ce inculpatul nu se poate judeca in stare de libertate si de ce scopul procesului penal nu poate fi atins cu inculpatul in stare de libertate, nerezumandu-se doar la a invoca pericolul concret din data de 15.11.2013, fapta fiind savarsita in luna septembrie 2013 iar in acest moment ne aflam in luna ianuarie 2014. Precizeaza ca in Noul Cod Penal fapta pentru care este cercetat inculpatul va fi sanctionata cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda. Pentru aceste considerente si in raport de faptul ca potrivit disp. art.136 alin.8 C.p.p. si avand in vedere starea de sanatate a inculpatului solicita admiterea recursului apreciind ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar este oportuna.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, arata ca la acest moment procesual nu se poate considera ca pericolul social pentru ordinea publica pe care il reprezinta inculpatii a disparut in acesta perioada scurta de arest preventiv sau s-a diminuat. Mai arata ca lasarea in libertate a inculpatilor ar produce riscul ca si ceilalti inculpati care se sustrag urmaririi penale si care locuiesc in aceasi comunitate sa ia in mod inevitabil contact cu acestia si ar putea sa-i influenteze in denaturarea adevarului si in solutionarea cu intarziere a cauzei penale. Pentru toate aceste motive solicita respingerea recursurilor ca nefondate cu obligarea inculpatilor la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Aparatorul ales, av.M. V., al inculpatului R. I., avand cuvantul in replica, arata ca pericolul concret pe care l-ar reprezenta inculpatul ar fi estompat de masurile pe care instanta are posibilitatea sa le dispuna. Precizeaza ca afirmatia reprezentantului Ministerului Public in sensul ca ar exista posibilitatea ca inculpatii in cazul in care ar fi pusi in libertate ar putea fi infuentati de ceilalti inculpati pe numele carora s-au emis mandate de arestare in lipsa, apreciaza ca obligatia organelor de urmarire penala era sa prinda acesti inculpati.
Aparatorul ales, av. av.M. Teis, al inculpatei R. S., avand cuvantul in replica, arata ca nu se poate impune o sanctiune cu caracter privativ de libertate unor persoane care s-au predat si au colaborat cu organele de ancheta avand in vedere ca alte persoane implicate in acest dosar se sustrag de la urmarirea penala.
Aparatorul ales, av.D. G., al inculpatilor M. D. si M. I., avand cuvantul in replica, arata ca avand in veder ca inculpatii au recunoscut savarsirea faptei nu ar mai avea cum sa-i infuenteze pe ceilalti inculpati care se sustrag iar in al doilea rand arata ca aceasta argumentatie a Ministerului Public pana in acest moment a avut reactia invers scontata in sensul in care niciunul nu s-a prezentat de bunavoie.
Recurentul-inculpat M. D., avand ultimul cuvant, arata ca are probleme cardiace si solicita judecarea in stare de libertate aratand ca nu prezinta pericol public.
Recurentul-inculpat M. I., avand ultimul cuvant, arata ca a recunoscut savarsirea faptei, are doi copii minori si solicita judecarea in stare de libertate.
Recurenta-inculpata R. S., avand ultimul cuvant, solicita judecarea in stare de libertate, are doi copii minori iar soacra sa care are grija de ei este bolnava.
Recurentul-inculpat R. I., avand ultimul cuvant, solicita judecarea in stare de libertate aratand ca se va prezenta de fiecare data in fata instantei.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin incheierea penala din data de 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13, s-au dispus următoarele:
În baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală s-au respins cererile privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților M. D. zis “O.”, M. I. zis “B.”, R. I. zis „R.” și R. S. zisă “M.” ca neîntemeiate.
S-a constatat ca fiind rămasă fără obiect cererea de liberare provizorie sub cauțiune formulată de inculpatul minor R. I., ca urmare a punerii acestuia în libertate prin încheierea din data de 09.01.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 06.01.2014, au fost înregistrate pe rolul Judecătoriei Cornetu, cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inculpații M. D. (f. 14-19, vol. II, dosar fond), M. I. (f. 20-24, vol. II, dosar fond), R. I. (f. 26-30, dosar fond) prin care au solicitat instanței să dispună liberarea provizorie pe cauțiune a acestora. La data de 08.01.2014, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu cererea formulată de inculpata R. S. prin care a solicitat instanței să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a acesteia.
La termenul de judecată din data de 07.01.2014 (f. 56-62, vol. II, dosar fond) instanța a stabilit cauțiunea în cuantum de 5.000 lei punând în vedere inculpaților să o achite până la termenul din 10.01.2014
În ședința publică de judecată din data de 10.01.2014, inculpații M. D. și M. I., prin apărător ales și-au modificat cererea formulată anterior solicitând instanței punerea în libertate provizorie sub control judiciar (f. 167-172, vol. II, dosar fond). La același termen, 10.01.2014, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar și inculpatul R. I. (f. 162-166, vol. II, dosar fond).
În motivarea cererilor, s-au reluat motivele invocate la cererile anterioare, arătându-se, în esență, că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1602 alin.1 Cod procedură penală, neexistând niciun fel de probe din care să rezulte în mod necesar privarea de libertate a inculpaților, nu există indicii că aceștia ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți sau prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, întrucât urmărirea penală este terminată instanța fiind sesizată cu rechizitoriul, inculpații au recunoscut faptele în modalitatea corectă, așa cum au participat ei la săvârșirea acestora, sunt căsătoriți, au copii și un domiciliu stabil. In plus, au mai arătat că trecerea timpului este un aspect important de care trebuie să țină seama instanța în soluționarea cererilor, întrucât pericolul social al faptelor pretins săvârșite de inculpați s-a diminuat. Mai mult, împrejurarea că ceilalți coinculpați sunt arestați preventiv, dar se sustrag urmăririi penale nu poate afecta punerea în libertate a inculpaților prezenți, în condițiile în care aceștia s-au prezentat de bunăvoie la organele de cercetare penală, iar în fața instanței și-au luat angajamentul de a se prezenta ori de câte ori vor fi citați.
La termenul fixat de către instanță pentru soluționarea cererilor, respectiv 10.01.2014 inculpații și-au însușit cererile formulate de avocații lor și au declarat că au cunoștință de cazurile în care, potrivit legii, se dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
Asupra admisibilității în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, instanța le-a apreciat ca întemeiate, pentru următoarele considerente:
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când, din datele cauzei, rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată de lege, persoana care a invocat-o este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606 Cod procedură penală), cererea are pertinență funcțională, întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, aceasta neputând fi inadmisibilă, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
Analizând actele și lucrările din dosarul de fond, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea din 15.11.2013 a Judecătoriei Cornetu a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și s-a dispus arestarea preventiva a inculpaților în temeiul art. 148 lit. f) C. pr. pen pe o durata de pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a acestei măsuri. Măsura a fost menținută prin încheierea din data de 21.11.2013 a Tribunalului Ilfov.
În motivare, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile art. 143 C.pr.pen, existând indicii care justifica presupunerea rezonabilă în sensul că inculpații ar fi comis infracțiunile de ultraj și ultraj contra bunelor moravuri pentru care sunt cercetați, iar inculpatul M. D. infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și art. 208 alin. 1 și 4 C. pen. raportat la art. 209 alin. 1 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a mai arătat că indiciile temeinice în sensul art. 68 ind. 1 C.p.p. ale săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor imputate există, ele decurgând din materialul probator administrat în cauză, respectiv: procese verbale de percheziție domiciliara; declarații părți vătămate; declarații inculpați; declarații martori; proces verbal audiere martor cu identitate protejata; proces verbal de transcriere a conversațiilor purtate in mediul ambiental; certificat medico legal parte vătămata; proces verbal de cercetare la fata locului; planșa fotografica; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșa foto; planșa foto recunoaștere după fotografii; fise de cazier, precum si celelalte înscrisuri existente la dosar.
Prin urmare, mijloacele de probă administrate de la data începerii urmăririi penale și până la data sesizării instanței prin referatul cu propunere de dispunere a măsurii arestării preventive justifică reținerea presupunerii rezonabile conform căreia inculpații ar fi participat la actele infracționale sub aspectul cărora este cercetat.
De asemenea, instanța a constatat că este incident cu privire la inculpați cazul prevăzut de art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală – respectiv există date că au comis fapte pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Odată cu sesizarea Judecătoriei Cornetu prin rechizitoriul nr. 5461/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu la data de 25.11.2013, s-a verificat din oficiu, în temeiul art. 3001 C.pr.pen. legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților R. I., M. V., M. D., M. I., R. S. și R. I., iar prin încheierea din data de 02.12.2013 (f. 148-154, dosar fond) în baza art. 3001 alin.3 C.pr.pen. Judecătoria Cornetu a menținut arestarea preventivă a inculpaților R. I., M. V., M. D., M. I., R. S. și R. I. si s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Deliberând asupra temeiniciei cererilor formulate de inculpații M. D., M. I., R. S. și R. I., instanța a constatat ca acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Astfel, din interpretarea textului invocat, se poate observa că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o vocație, nu un drept pentru inculpat, și îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu atrage în mod automat admiterea pe fond a cererii, concluzie susținută de prev.art.1608a Cod procedură penală care fac referire la verificarea de către instanță a temeiniciei cererii.
La analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a avut în vedere, pe lângă îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale care guvernează această instituție, atât natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, cât și împrejurarea dacă mai subzistă sau nu temeiurile inițiale ale arestării preventive a inculpatului, în contextul circumstanțelor sale personale și în ce măsură liberarea provizorie cu instituirea unor obligații în sarcina acestuia, poate să asigure scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 Cod procedură penală.
Din această perspectivă, instanța a constatat că punerea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura infracțiunilor de care sunt bănuiți a le fi comis și de împrejurările concrete în care se reține că acestea ar fi fost săvârșite, așa cum au fost reținute de instanța care a luat și menținut măsura arestării preventive.
Or, astfel cum s-a apreciat mai sus, starea de pericol pentru ordine publica subzistă, iar termenul în care inculpații au fost în stare de detenție (respectiv din data de 15.11.2013) raportat la circumstanțele faptelor și la cele personale, nu poate fi considerat unul nerezonabil la acest moment procesual, în condițiile în care nu au trecut nici două luni de la data luării măsurii arestării preventive, iar motivul de amânare al judecării cauzei din 10.01.2014 s-a datorat cererilor de amânare formulate de apărătorul unuia dintre inculpați, respectiv de partea vătămată.
Mai mult decât atât, având în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților – art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală și data luării acestei măsuri, nu se poate considera că pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut în această perioadă, garanțiile de ordin personal prezentate de inculpați odată cu judecarea prezentei cereri (angajamentul că va respecta dispozițiile instanței, faptul că au copii minori și dorința de a fi alături de familie) și obligațiile prevăzute în art. 1602 Cod procedură penală, ce s-ar putea stabili în sarcina acestora, nefiind în măsură a înlătura pericolul public concret pentru ordinea publică evaluat la data de 15.11.2013 odată cu luarea măsurii arestării preventive și la data 02.12.2013, odată cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, când de altfel s-au avut în vedere inclusiv circumstanțele personale ale inculpaților prezentate astăzi în susținerea cererii.
În legătură cu necesitatea lăsării în libertate a inculpaților R. I. și M. D., invocată de apărătorii aleși având în vedere că inculpații sunt bolnavi, instanța a constatat din actele medicale depuse la dosar (f. 124-132, dosar fond) că într-adevăr inc. R. I. suferă de „discopatie vertebrală lombară și hernie de disc”, însă recomandările medicilor sunt în sensul de a evita efortul fizic, frigul, mersul prelungit, precum și un regim igieno-dietic (f. 124 verso dosar fond), iar inculpatul M. D. suferă de diabet zaharat pentru care i-a fost administrat tratament cu pastile (f. 132 verso dosar fond), așadar boli care pot fi tratate in regimul penitenciar, nefiind depuse la dosar acte medicale din care să rezulte că acestea s-au agravat.
Împrejurările relevate de către toți avocații aleși în sensul că inculpații au o familie, copii minori, unii membrii ai familiilor fiind bolnavi, iar ei sunt singurii întreținători ai acestora, sunt apreciate de instanță ca fiind aspecte care nu sunt în măsură să atenueze gravitatea circumstanțelor reale de comitere a faptelor avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, iar protejarea valorilor sociale de interes general, a ordinii publice, prevalează în acest caz asupra regulii respectării libertății individuale și intereselor de natură personală ale inculpatului.
De asemenea, nici faptul că ceilalți inculpați se sustrag cercetării judecătorești nu este în măsură de a influența instanța în aprecierea necesității punerii inculpaților în libertate, întrucât atitudinea acestor inculpați (cei care se sustrag) va fi avută în vedere la stabilirea sancțiunii, în măsura în care vor fi găsiți vinovați pentru săvârșirea faptelor deduse judecății.
Față de cele de mai sus, în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală a respins cererile privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților M. D., M. I., R. S. și R. I., ca neîntemeiate.
Împotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatul M. D., M. I., R. S. și R. I., recursuri înregistrate pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr._, la data de 16.01.2014.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul a constatat că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constata că in mod corect a retinut instanta de fond ca in cauza exista indicii temeinice, în sensul art. 68/1 Cod procedura penala, de natură să genereze presupunerea rezonabila că cei 4 inculpați, alături de alți inculpați, au săvârșit infractiunile pentru care sunt cercetați in cauză. Aceste indicii rezulta din mijloacele de proba administrate pe parcursul urmaririi penale, pana in prezent.
Pe de altă parte, Tribunalul constata ca in mod incorect instanta de fond a retinut ca in cauza sunt intrunite cumulativ conditiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, dar la acest moment lăsarea în libertate a celor 4 inculpați nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Tribunalul se raportează la împrejurările în care sunt suspectați inculpații a fi comis faptele . Astfel, e adevărat că inculpații au comis infracțiuni prin violență fizică, dar de o intensitate redusă, astfel încât urmarile imediate ale acestora au fost de o gravitate redusă și, de asemenea, nicio persoană nu a fost păgubită material prin activitatea infracțională .
Tribunalul are in vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, în sensul că niciunul dintre aceștia nu a fost anterior condamnat .
În plus, cei 4 inculpați au avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor comise, și, spre deosebire de alți inculpați cercetați în această cauză, nu s-au sustras și nu au obstrucționat în niciun fel ancheta până în prezent.
Prin urmare, văzând și art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O., Tribunalul constată că perioada de peste 2 luni de arest preventiv este, la acest moment procesual, suficientă pentru ca această măsură preventivă să își fi atins scopurile.
In consecință, în baza art.385 ind. 15 pct.2 lit. d) Cod procedură penală Tribunalul va admite recursurile declarate de către cei 4 recurenți – inculpați, va casa încheierea recurată și, rejudecând, în baza art.160 ind.8a alin.2 C.p.p. va admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații M. D., M. I., R. S. și R. I..
In consecință, Tribunalul va dispune punerea de îndată în libertate provizorie sub control judiciar a inculpaților M. D., M. I., R. S. și R. I. de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr.70, 71, 72 și 74 din 15.11.2013 emise de Judecătoria Cornetu, dacă aceștia nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În baza art. 160 ind.2 alin.3 si 3 ind.1 C.p.p. Tribunalul va dispune ca inculpații M. D., M. I., R. S. și R. I. să respecte următoarele obligații pe timpul liberării provizorii:
- să nu depășească limita teritorială a județului Ilfov decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
- să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, cu părțile vătămate și martorii din cauză;
Tribunalul va desemna ca organ de supraveghere poliția în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații.
În baza art. 160² alin. 3² coroborat cu art. 1604 alin. 2 C.p.p. va atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare, cu rea credință, a obligațiilor stabilite în sarcina lor se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Măsurile dispuse se vor comunica administrației locului de deținere, organelor de poliție în a căror rază teritorială locuiesc inculpații, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin .
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de recurenții inculpați M. D. ( fiul lui M. și M., născut la data de 15.04.1980, în .. G., CNP_, arestat în baza MAP nr. 70/15.11.2013 emis de Judecătoria Cornetu), M. I. (fiul lui G. și F., născut la data de 27.01.1987, în ., domiciliat în ., jud.Ilfov, CNP_, arestat în baza MAP nr. 71/15.11.2013 emis de Judecătoria Cornetu), R. S. (fiica lui G. și I., născută la data de 13.03.1982, în ., domiciliată în ., jud.Ilfov, CNP_ arestată în baza MAP nr. 72/15.11.2013 emis de Judecătoria Cornetu) și R. I. (fiul lui N. și S., născut la data de 05.06.1967, în ., domiciliat în ., jud. Ilfov, C.N.P._ arestat în baza MAP nr. 74/15.11.2013 emis de Judecătoria Cornetu).
Casează încheierea din data de 13.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13 și rejudecând, dispune:
În baza art.160 ind.8a alin.2 C.p.p. admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații M. D., M. I., R. S. și R. I..
Dispune punerea de îndată în libertate provizorie sub control judiciar a inculpaților M. D., M. I., R. S. și R. I. de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr.70, 71, 72 și 74 din 15.11.2013 emise de Judecătoria Cornetu, dacă aceștia nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În baza art. 160 ind.2 alin.3 si 3 ind.1 C.p.p. dispune ca inculpații M. D., M. I., R. S. și R. I. să respecte următoarele obligații pe timpul liberării provizorii:
- să nu depășească limita teritorială a județului Ilfov decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
- să nu se apropie și să nu comunice, direct sau indirect, cu părțile vătămate și martorii din cauză;
Desemnează organ de supraveghere poliția în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații.
În baza art. 160² alin. 3² coroborat cu art. 1604 alin. 2 C.p.p. atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare, cu rea credință, a obligațiilor stabilite în sarcina lor se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere, organelor de poliție în a căror rază teritorială locuiesc inculpații, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin .
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
C. G. M. R. R. R. A.
GREFIER
C. V.
- Red. și tehnored.- jud.R.M.R.- 04.03.2014 - 2 ex.
- Jud. Cornetu / jud.C.N.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 316/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
