Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 446/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 5109/1748/2014/a4
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 446/C
Ședința publică din data de 12.12.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror A. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorii-inculpați C. I. D. și C. N. împotriva încheierii din data de 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 14.
Potrivit art. 369 alin. (1) din Noul Cod de procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat contestatorii-inculpați C. I. D. și C. N., aflați în detenție la Penitenciarul București – Rahova și asistați de apărătorul ales – avocat N. S., care depune împuternicirea avocațială . nr._/2014 la dosar la fila 42.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației promovate de contestatorii-inculpați C. I. D. și C. N., prin raportare la dispozițiile art. 206 NCPP.
Apărătorul ales al contestatorilor-inculpați C. I. D. și C. N., având cuvântul, solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere că inculpații sunt arestați de 4 luni și, chiar dacă aceștia nu au recunoscut in totalitate săvârșirea infracțiunilor, menționează că partea vătămată P. V. și-a retras plângerea, precum și faptul că la dosarul cauzei nu există indicii sau probe că inculpații ar fi săvârșit cu intenție infracțiunea de ultraj.
Mai arată că în toată această perioadă inculpații nu au creat probleme nici la locul de deținere și nici în penitenciar și aceasta perioadă petrecută în stare de arest preventiv, apreciază apărarea că este suficientă pentru că inculpații să conștientizeze gravitatea faptei și pe viitor sa nu mai săvârșească acte de violență, învederând că acest incident a fost o greșeală.
În subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că se impune o măsura preventivă, având in vedere conduita inculpaților și precum și faptul că durata masuri arestului preventiv este suficientă pentru atingerea scopului pentru care această măsură a fost dispusă, solicita înlocuirea masuri arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, inculpații urmând să respecte toate condițiile impuse de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază încheierea Judecătoriei Cornetu ca fiind legală și temeinică, raportat la circumstanțele și la împrejurările săvârșirii faptelor de către inculpați, precum și la gravitatea acestor infracțiuni, respectiv faptul că in data de 20.07.2014, in jurul orei 19.30, in timp ce se afla in comuna Jilava, ., in dreptul imobilului nr.79 inculpații au agresat-o fizic pe persoana vătămată P. V., ulterior, la apariția organelor de politie si a ambulantei, i-a lovit pe lucrătorii de politie agent sef adjunct Corobaia D. si agent de politie C. F., precum si pe asistenta medicala S. M., spărgând, totodată, geamul portierei stanga spate a autospecialei de politie MAI_ si provocând tulburarea ordinii si liniștii publice.
În consecință, având în vedere gravitatea faptei săvârșită, solicită respingerea contestației formulată de cei doi inculpați ca nefondată.
Contestatorul-inculpat C. I. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și este de acord cu susținerile formulate de apărătorul ales.
Contestatorul-inculpat C. N., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta săvârșită și dorește să fie judecați în stare de libertate.
Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra contestației formulate de contestatorii-inculpați C. I. D. și C. N..
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 14, s-au dispus următoarele:
În baza art. 362 alin. 2 C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: C. I. D. și C. N..
S-a menținut masura arestarii preventive a inculpatilor C. I. D. și C. N..
Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
In baza art.362 alin.1 rap. la art.202 C.p.p. s-au respins cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu formulate de inculpatii C. I. D. și C. N..
In baza art.275 alin.2 C.p.p. au fost obligați inculpatii C. I. D. și C. N. la plata sumei de 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli avansate de stat, pe cererea de inlocuire a masurii preventive.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.4394/P/2014 din data de 13.08.2014 al Ministerului Public – P. de pe langa Judecatoria Cornetu s-a dispus trimiterea in judecată, in stare de arest preventiv, a inculpatilor C. I. D. si C. N..
Prin incheierea din data de 21.07.2014 pronuntată in dosarul nr._ a Judecatoriei Cornetu s-a dispus luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor C. I. D. si C. N. pe o perioadă de 30 de zile incepand cu data 21.07.2014 la data de 19.08.2014, inclusiv, reținandu-se ca sunt indeplinite conditiile art 202 C.p.p., mandatele de arestare preventivă fiind emise pentru cazul prev. de art. 223 alin.2 C.p.p (MAP nr.07/21.07.2014 – inculpatul C. I. D.), (MAP nr.08/21.07.2014 – inculpatul C. N.).
Inculpatul C. I. D. a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infractiunilor de loviri sau alte violente – prev. de art.193 alin.1 C.p, lovirea sau orice acte de violenta savarsite impotriva unui asistent medical aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii – prev. de art.641/1 alin.2 din Legea nr.95/2006, distrugere – prev. de art.253alin.1 C.p., tulburarea ordinii si linistii publice – prev. de art.371 C.p. si 2 (doua) infractiuni de ultraj – prev. de art.257 alin.1 rap. la art.193 alin.1 C.p., toate cu aplic.38 alin.1 C.p., existând motive verosimile de a se crede că, in data de 20.07.2014, in jurul orei 19.30, in timp ce se afla in comuna Jilava, ., in dreptul imobilului nr.79 a agresat-o fizic pe persoana vatamata P. V., ulterior, la aparitia organelor de politie si a ambulantei, i-a lovit pe lucratorii de politie agent sef adjunct Corobaia D. si agent de politie C. F., precum si pe asistenta medicala S. M., spargand, totodata, geamul portierei stanga spate a autospecialei de politie MAI_ si provocand tulburarea ordinii si linistii publice.
Inculpatul C. N. a fost trimis in judecata sub acuzatia savarsirii infractiunilor de loviri sau alte violente – prev. de art.193 alin.1 C.p, tulburarea ordinii si linistii publice – prev. de art.371 C.p. si 2 (doua) infractiuni de ultraj – prev. de art.257 alin.1 rap. la art.193 alin.1 C.p., toate cu aplic.38 alin.1 C.p., existând motive verosimile de a se crede că, in in data de 20.07.2014, in jurul orei 19.30, in timp ce se afla in ., in dreptul imobilului nr.79 a agresat-o fizic pe persoana vatamata P. V., ulterior, la aparitia organelor de politie si a ambulantei, i-a lovit pe lucratorii de politie agent sef adjunct Corobaia D. si agent de politie C. F., provocand, totodata, tulburarea ordinii si linistii publice.
Potrivit art.362 alin.2 C.p.p. rap. la art.208 alin.2 C.p.p în cauzele in care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva, instanța verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, respectiv daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, ori in cazul in care au aparut imprejurari noi din care rezulta nelegalitatea masurii preventive, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanta de judecata constată că temeiurile care au determinat arestarea se mentin, respectiv impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive fata de inculpat.
Instanta de judecata a constatat că presupunerea săvârșirii de către inculpati a faptelor pentru care au fost trimisi în judecată este susținută de urmatoarele mijloace de proba: declarațiile inculpaților (f.45, 53, 62, 69); plângerile și declarațiile persoanelor vătămate (f.89, 91, 97, 101, 107, 115); declaratiile partilor civile (f.3, 5, 9, 11); declarațiile martorilor (f.7, 166, 172); procesul verbal de sesizare din oficiu (f.86); procesul verbal de cercetare la fața locului (f.121); planșa foto (f.126); acte medicale (f.180); fise de cazier judiciar (f.16, 58), precum și celelalte înscrisuri existente la dosar.
S-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.223 alin.2 C.p.p atât sub aspectul minimului de gravitate prevăzut de lege cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevazut de art.223 alin.2 – teza finala C.p.p., este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt acuzati inculpatii, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, fiind vorba de infracțiuni intenționate, cu consecinte negative asupra integritatii corporale si sanatatea persoanelor, integritatea bunurilor persoanelor, a respectului datorat autoritatilor care asigura ordinea si linistea publica, cat si asupra bunelor moravuri, a ordinii si linistii publice.
În egală măsură instanta a reținut că modul în care inculpatii au acționat denotă o lipsă totală de atașament pentru valorile sociale ocrotite de legea penală, dar și un ridicat grad de potențial infractional.
In ceea ce priveste circumstantele personale ale inculpatilor (varsta, copii minori in intretinere, situatie familiala), acestea vor fi avute in vedere de catre instanta la individualizarea judiciara a pedepsei (in caz de condamnare) la momentul judecarii cauzei.
Avand in vedere ca infractiunea de ultraj se regaseste printre infractiunile pentru care nu este necesar un anumit cuantum al pedepsei la luarea masurii preventive s-a constatat, raportat si la gravitatea faptelor, a modului si a circumstantelor de comitere a acestora (lovirea mai multor persoane, crearea de scandal in public, lipsa de respect fata de autoritatile statului si fata de un cadru medical), ca privarea inculpatilor de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Totodata, s-a constatat ca masura arestarii preventive luata fata de inculpatii este proportionala cu gravitatea acuzatiilor aduse acestora si este necesara in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii inculpatilor de la judecata si al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
Instanta a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpatilor (4 luni) nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza B. c. Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, cauza Labita c. Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauza W. c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauza I.A. c. Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
La acest moment procesual temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii privative de libertate nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 223 alin. 2 rap. la art.208 alin. 2 corob. cu art.207 alin.4 C.p.p, motiv pentru care, instanta a menținut arestarea preventivă a inculpatilor C. I. D. si C. N..
Pentru aceleași considerente, a respins cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu o masura preventiva mai usoara, respectiv cu masura preventiva a arestului la domiciliu formulate de inculpatii C. I. D. si C. N. considerând ca singura măsura preventiva apta sa asigure buna desfasurare a procesului penal in aceasta faza procesuala este masura arestarii preventive.
Judecatorul, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatilor, a apreciat ca masura preventiva a arestului la domiciliu nu este suficienta pentru realizarea scopului prevazut de art.202 alin.1 C.p.p.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații C. I. D. și C. N., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 05.12.2014
Examinând încheierea contestata atat prin prisma criticilor formulate, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in conformitate cu dispozițiile art.206 C.pr.pen., tribunalul va admite contestația formulata având in vedere următoarele considerente:
Conform art. 242 C.p.p. al. 2, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) C.p.p.
În speță, analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații C. I. D. și C. N., din perspectiva dispozițiilor legale, se constată că aceste cerințe legale nu mai sunt îndeplinite, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu se mai mențin în prezent.
Astfel, deși, în cauză, există suficiente probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul C. I. D. a săvârșit infracțiunile de loviri sau alte violente – prev. de art.193 alin.1 C.p, lovirea sau orice acte de violenta savarsite impotriva unui asistent medical aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii – prev. de art.641/1 alin.2 din Legea nr.95/2006, distrugere – prev. de art.253alin.1 C.p., tulburarea ordinii si linistii publice – prev. de art.371 C.p. si 2 (doua) infractiuni de ultraj – prev. de art.257 alin.1 rap. la art.193 alin.1 C.p., toate cu aplic.38 alin.1 C.p. și inculpatul C. N. a săvîrșit infracțiunile de loviri sau alte violente – prev. de art.193 alin.1 C.p, tulburarea ordinii si linistii publice – prev. de art.371 C.p. si 2 (doua) infractiuni de ultraj – prev. de art.257 alin.1 rap. la art.193 alin.1 C.p., toate cu aplic.38 alin.1 C.p., care fac parte din enumerarea exhaustivă prev. de art. 223 alin. 2 C. pr. pen. și pentru care sunt cercetați, Tribunalul constată că, la acest moment procesual, restrângerea libertății individuale sub forma arestării preventive nu mai servește unei necesități reale de interes public. Nu există probe certe, din care să rezulte că la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Se va avea în vedere că temeiul prevăzut de art. 223 alin. 2 C. pr. pen. nu poate subzista fără limită în timp, deoarece chiar dacă durata pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită îndeplinește cerințele impuse de acest text de lege, nu același lucru se poate susține cu privire la existența datelor certe privind pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatilor la acest moment.
Astfel, se va avea în vedere că, în lipsa oricăror alte date, aprecierea asupra acestui pericol s-a făcut, până în prezent, exclusiv în raport cu gravitatea faptelor ce fac obiectul acuzațiilor aduse inculpaților C. I. D. și C. N. și cu împrejurările în care se susține că acestea au fost comise. Or, dacă, inițial gravitatea acuzațiilor a putut justifica, într-adevăr, arestarea preventivă a inculpaților, după aproximativ 4 luni de la luarea măsurii, menținerea acestora în stare de detenție nu se mai poate întemeia exclusiv pe simplul motiv al gravității faptelor de care este acuzat, în acest sens pronunțându-se, de altfel, în mod constant, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (exempli gratia, hotărârile pronunțate în cauzele Goral c. Poloniei, Al Akidi c Bulgariei, Klyakhin c. Rusiei).
Pe de altă parte, este de necontestat faptul că pericolul concret pentru ordinea publică nu se amplifică odată cu trecerea timpului ci, dimpotrivă, se atenuează și, prin urmare, autoritățile judiciare trebuie să prezinte motive mai specifice care să justifice persistența motivelor detenției (cauza T. c. României, Hotărârea din 07 aprilie 2009) ajungându-se chiar ca, la un moment dat, să nu mai îndeplinească cerințele impuse de lege pentru a justifica menținerea în stare de arest preventiv a unei persoane; or, inculpații C. I. D. și C. N. beneficiază de circumstanțe personale favorabile: (varsta inculpatului C. N., copii minori in intretinere în ceea ce-l privește pe inculpatul C. D., situatie familiala – susținere din partea familiei pentru ambii inculpați), inculpații au adoptat o atitudine parțial sinceră pe parcursul anchetei, colaborând cu organele judiciare în scopul aflării adevărului, prin urmare, existând posibilitatea, mai ales în contextul datelor ce caracterizează persoana lor, să conștientizeze pe deplin care sunt consecințele săvârșirii unei infracțiuni; pe de altă parte, o eventuală atitudine de a nu recunoaște anumite fapte, pe parcursul instrumentării cauzei, nu justifică, prin ea însăși, o măsură privativă de libertate întrucât, astfel, s-ar aduce atingere drepturilor de a nu face declarații și de a nu contribui la propria incriminare, astfel cum sunt garantate de art. 6 din Convenția EDO.
De altfel, se va reține că starea de arest este o stare excepțională, care nu se impune a fi menținută pe o perioadă prea mare de timp deoarece s-ar încălca principiul rezonabilității derulării procesului penal, în caz contrar, starea de arest preventiv ar putea deveni o executare anticipată a pedepsei.
În consecință, în dezacord cu instanța de fond, tribunalul, evaluând toate aspectele anterior menționate, constată că, în prezent, o măsură alternativă la arestarea preventivă, mai puțin severă decât aceasta, și anume arestul la domiciliu, solicitat chiar de apărare, este suficientă pentru realizarea scopurilor menționate în art.202 alin.1 din Codul de procedură penală, iar, prin conținutul său restrictiv, este și proporțională cu gravitatea acuzațiilor.
Măsura arestului la domiciliu se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatii, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unor eventuale pedepse, ce le-ar putea fi aplicate inculpatilor, măsura arestului la domiciliu având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.
De asemenea măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în sensul asigurării prezenței inculpatilor la fiecare termen de judecată, în vederea desfășurării cercetării judecătorești în prezența lor.
Obligația impusă inculpatilor de a nu comunica cu persoanele vătămate și cu martorul V. C. A., este o garanție că procesul penal se va desfășura în bune condiții.
Față de toate aceste considerente, va admite contestațiile formulate de contestatorii C. I. și C. N., va desființa încheierea din 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 14 și rejudecând: în baza art. 362 al. 2 C.p.p. raportat la art. 206 al. 7 C.p.p. și art. 202 al. 4 lit. d C.p.p. și va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatilor C. I. și C. N. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe tot parcursul judecării cauzei.
Pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și prezervarea probatoriului cauzei, în temeiul art.221 alin.2 lit.a și b din Codul de procedură penală, se va impune inculpaților ca, pe perioada măsurii preventive a arestului la domiciliu, să respecte și obligațiile de a se prezenta în fața organelor judiciare, ori de câte ori sunt chemați și respectiv de a nu comunica, pe nicio cale, cu persoanele vatamate P. V., C. S. F., Corobaia D., S. M. și cu martorul V. C. A..
Conform art.221 alin.4 din Codul de procedură penală, se va atrage atenția inculpaților contestatori că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii preventive a arestului la domiciliu sau a obligațiilor care îi revin pe durata acesteia, măsura respectivă poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Va dispune punerea în libertate de îndată a inculpatilor C. I. și C. N., dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. admite contestațiile formulate de contestatorii C. I. ( fiul lui N. si I., născut la data de 16.06.1981 în G., jud. G., domiciliat in Jilava, ., jud. Ilfov, CNP_, arestat în baza M.A.P. nr. 07/21.07.2014 emis de Judecătoria Cornetu) și C. N. (fiul lui I. și E., născut la data de 10.11.1958 în Jilava, jud. Ilfov, domiciliat in Jilava, ., jud. Ilfov, CNP_, arestat în baza M.A.P. nr. 08/21.07.2014 emis de Judecătoria Cornetu București), desființează încheierea din 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 14 și rejudecând:
În baza art. 362 al. 2 C.p.p. raportat la art. 206 al. 7 C.p.p. și art. 202 al. 4 lit. d C.p.p. dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatilor C. I. și C. N. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe tot parcursul judecării cauzei.
În temeiul art. 221 al. 2 C.p.p. impune inculpaților respectarea următoarelor obligații, pe toată durata măsurii preventive:
a) să se prezinte în fața instantei de judecata ori de cate ori sunt chemati;
b) să nu comunice cu persoanele vatamate P. V., C. S. F., Corobaia D., S. M. și cu martorul V. C. A..
În temeiul art. 221 al. 4 C.p.p. atrage atenția inculpatilor că în caz de încălcare cu rea-credința a masurii sau a obligațiilor care le revin se va lua față de acestia măsura arestării preventive.
În temeiul art. 221 al. 5 C.p.p. pe durata masurii inculpatii pot parasi imobilul in care locuiesc pentru prezentarea in fata organelor judiciare, la chemarea acestora.
Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatilor C. I. și C. N., dacă nu sunt arestați sau reținuți în altă cauză.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare către stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. Jud. A.R. –13.01.2015 - 2 ex.
Jud. Cornetu - jud. C.C.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
