Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 3/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 11987/94/2013/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.3 / R
Ședința publică data de 13.01.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECATOR: M. R. R.
JUDECĂTOR: C. G.
GREFIER: C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror V. S. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecatoria B. împotriva încheierii din data de 08.01.2014, pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns inculpatul N. C., aflat in stare de arest preventiv si asistat de aparator ales, av.T. C., care depune imputernicirea avocatiala nr._/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează ca procedura de citare este legal indeplinita, după care:
Nefiind cereri de formulat sau exceptii de invocat, Tribunalul acorda cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, solicita admiterea recursului formulat de catre P. de pe langa Judecatoria B., casarea incheierii atacate si rejudecand pe fond sa se mentina starea de arest preventiv a inculpatului. Apreciaza ca instanta de fond in mod nelegal a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu motivarea ca nu ar fi ar mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive si nici nu exista alte temeiuri noi care sa impuna mentinerea starii de arest preventiv a inculpatului. Solicita sa se aiba in vedere declaratia partii vatamate si plangerea acesteia, procesul-verbal de cercetare la fata locului, procesele-verbale de perchezitie domiciliara si declaratiile martorilor audiati in cauza. De asemenea, apreciaza ca se impune mentinerea starii de arest preventiv a inculpatului avand in vedere gravitatea faptei comise - infractiuni de talharie, savarsita impreuna cu mai multe persoane prin acte de violenta. Mai solicita, sa se aiba in vedere circumstantele personale ale inculpatului care este recidivist, acesta a mai fost condamnat de doua ori pentru savarsirea unor infractiuni cu intentie dar si pentru infractiunea de ucidere din culpa, nu a inteles sa-si revizuiasca comportamentul si dimpotriva a persistat in savarsirea de infractiuni astfel ca exista riscul ca odata pus in libertate fie sa savarseasca noi infractiuni fie sa se sustraga de la procesul penal.
Aparatorul ales al intimatului inculpat N. C., avand cuvantul, solicita respingerea recursului formulat de catre P. de pe langa Judecatoria B. ca nefondat. Arata ca au incercat sa dovedeasca ca inculpatul nu este autorul acestei infractiuni de talharie inca din momentul arestarii preventive, insa de abia la data de 08.01.2014 s-au adus probele ce se aflau in custodia organelor de urmarire penala, respectiv a Parchetului de pe langa Judecatoria B.. Precizeaza ca nici la acest moment la dosar nu este expertiza dactiloscopica efectuata de catre Serviciul Criminalistic IPJ Ilfov. Mai arata, ca masina a fost descrisa de catre partea vatamata ca avand doua tobe si geamuri fumurii, insa din plansele a rezultat ca masina a avut o singura toba si nu a avut niciodata geamuri fumurii. Arata ca la acest moment procesual avand in vedere declaratiile martorilor, actele depuse la dosar, poligraful care urmeaza a fi efectuat si toate celelalte probe pe care judecatorul fondului le-a admis vor arata daca este sau nu vinovat. Judecatorul fondului a motivat ca temeiurile avute in vedere la momentul arestarii preventive nu mai subzista intervenind probe noi, declaratii ale martorilor cat si acte procedurale pe care parchetul le-a administrat dar nu le-a depus la dosar. De asemenea, arata ca reprezentantul Ministerului Public la termenul din data de 08.01.2014 a solicitat reaudierea partii vatamate tocmai pentru a se lamuri anumite aspecte care nu se coroboreaza cu prima declaratie a partii vatamate din faza de urmarire penala, venind in fata instantei de judecata cu noi adaugiri. Mai arata, ca . recidivist dar a fost vorba de infractiuni la regimul circulatiei. Cu privire la circumstantele personale ale inculpatului arata ca acesta are un copil cu ., fiind singurul intretinator al familiei.
Intimatul-inculpat N. C., avand cuvantul, arata ca solicita judecarea in stare de libertate si nu se va sustrage de la cercetarea judecatoreasca.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin incheierea penala din data de 08.01.2014, pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._ 13, s-au dispus următoarele:
În baza Cod proc.pen. raportat la art 139art.300², art. 136 alin 1 lit b) și art.145 alin 3 C.p.p. s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului N. C., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București, fără încuviințarea instanței, pe tot parcursul judecării cauzei.
În temeiul art. 145 alin 1¹ Cpp, i s-au impus inculpatului respectarea următoarelor obligații, pe toată durata măsurii preventive:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv secția de poliție în raza careia domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art. 145 alin 1² lit c Cpp, i s-a impus inculpatului respectarea și a obligației de a nu se apropia și a nu lua legătura direct sau indirect cu partea vatamată ori cu martorii din dosar, pe toată durata măsurii preventive.
În temeiul art. 145 alin 2² Cpp i s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credința a masurii sau a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului N. C. la momentul rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4965/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul N. C., sub aspectul săv. infr de tâlhărie, prev de art. 211 alin 2¹ lit a c.p. cu aplicarea art 37 lit a c.p.
Prin încheierea din 14.08.2013 pronunțată în dosarul nr._/94/2013 al Judecătoriei B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. C. pe o perioadă de 29 zile, reținându-se ca exista probe si indicii temeinice in sensul săvârșirii de către acesta a infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Măsura preventivă a fost prelungită până la data de 11.10.2013 prin Incheierea nr. 54/03.09.2013 – dosar nr._/94/2013 al Judecatoriei B., iar ulterior mentinuta de instanta de judecata, potrivit art 300¹ c.p.p.
În ceea ce privește pericolul social concret pentru ordinea publica instanța a reținut că acesta rezulta atât din gravitatea faptelor săvârșite, cât și analizând persoana inculpatului. De asemenea, s-a ținut seama și de antecedentele penale ale inculpatului, acesta perseverând în activitatea infracțională, fiind recidivist postcondamnatoriu.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că la luarea măsurii arestarii preventive a inculpatului au fost respectate condițiile de fond prevăzute de art.136, art. 143, art. 148 lit. f Cpp.
Instanța a constatat, insa, ca în cauza s-au schimbat motivele care au impus privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Astfel, instanta a constatat ca pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost audiati martorii R. S. si Vatafu M. care au declarat faptul ca in data de 03.08.2013 au fost toata ziua la domiciliul fratelui inculpatului, cand au lucrat la consolidarea locuintei acestuia, de fata fiind si inculpatul N. C..
Totodata, din adresa de la fila 96 DUP s-a constatat ca niciuna din urmele papilare ridicare de pe autoturismul cu care se arata ca a fost savarsita fapta nu apartin inculpatului N. C., desi de la dosarul cauzei lipseste raportul de constatare tehnico-știintifica, pe care instanta l-a solicitat la ultimul termen de judecata. De altfel, acest autoturism marca Opel Vectra, conform cartii de identitate a acestuia, provenite din Marea Britanie, inscris depus la dosar la ultimul termen de judecata, apartine fratelui inculpatului, numitul N. M..
Totodată, instanța a reținut ca antecedentele penale ale inculpatului, care atrag starea de recidiva sunt reprezentate de o condamnare definitiva pentru o infractiune la regimul circulatiei pe drumurile publice. Instanta a mai retinut si faptul ca inculpatul neaga in mod constant savarsirea faptei.
F. de considerentele expuse, pentru a preintampina posibilitatea une privari nelegale de libertate la finalul procesului penal, avand in vedere, insa, si necesitatea bunei desfasurari a acestuia, instanta a constatat ca la acest moment procesual se impune inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura opligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Bucuresti.
Astfel, Cod proc.pen. raportat laîn conformitate cu prevederile art.300², art 136 alin art 139 alin 3 1 lit b) și art 145 c.p.p. instanta a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului N. C. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București, fără încuviințarea instanței, pe tot parcursul judecării cauzei.
În temeiul art. 145 alin 1¹ Cpp, a impus inculpatului respectarea obligațiilor mai sus enumerate.
Instanta a dispus astfel punerea în libertate a a inculpatului N. C. la momentul rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Împotriva acestei incheieri a declarat recurs P. de pe langa Judecatoria B. recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr._ la data de 10.01.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constata că indiciile temeinice, în sensul art. 68/1 Cod procedura penala, avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, indicii de natură să formeze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecata nu au fost infirmate până în prezent. În acest sens sunt: declaratia partii vatamate si plangerea acesteia, procesul-verbal de cercetare la fata locului, procesele-verbale de perchezitie domiciliara si declaratiile martorilor audiati in cauza. Toate aceste probe au dus, de altfel, la emiterea rechizitoriului în cauză.
Se constată, de asemenea, că pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptei, împrejurarea și modalitatea în care se reține că ar fi fost comisă relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea acestuia în libertate. În concret, la aprecierea gravitații faptei comise, Tribunalul constată că în speță inculpatul e acuzat de comiterea unei infractiuni de tâlharie, savarsita impreuna cu mai multe persoane (alți 3 făptuitori rămași deocamdată neidentificați), prin acte de violenta. De asemenea, Tribunalul are în vedere circumstantele personale ale inculpatului care este recidivist - acesta a mai fost condamnat de doua ori pentru savarsirea unor infractiuni cu intentie dar si pentru infractiunea de ucidere din culpa, dar nu a inteles sa-si revizuiasca comportamentul ci, dimpotriva, a persistat in savarsirea de infractiuni astfel ca exista riscul ca odata pus in libertate sa savarseasca noi infractiuni.
În atare situație, măsura menținerii măsurii arestării preventive apare ca o reacție firească a autorităților față de întreg contextul infracțional evaluat atât prin prisma circumstanțelor reale cât și cele personale, în vederea restabilirii raporturilor juridice de securitate în rândul comunității în care inculpatul trăiește.
Mai retine Tribunalul ca tinand seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, cercetarea judecătorească fiind în curs de desfășurare și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului, instanța constată ca nu se impune, în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, care ar conduce practic la reintegrarea inculpatului în chiar comunitatea afectată de activitatea infracțională.
Față de cele reținute, se constata, că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat și nu au încetat, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului, conf. art. 300/2 Cod proc. pen. rap.la art.160/b al. 1 și 3 Cod procedură penală.
Totodată, instanța reține că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive cât și la complexitatea cauzei și la atitudinea organelor judiciare care au desfășurat în mod continuu activități specifice, nefiind constatate perioade de inactivitate în derularea procedurilor.
Astfel, raportat la circumstanțele speciale ale cauzei, la faptul că starea de detenție în care se află inculpatul, are în continuare un caracter rezonabil, la modalitatea violentă în care se reține că ar fi fost săvârșită fapta penală și la atingerea adusă valorilor sociale presupus a fi fost încălcată, instanța constată că interesul general prevalează în acest caz asupra regulii respectării libertății individuale, fără a afecta în nici un mod prezumția de nevinovăție.
In consecință, potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. Tribunalul va admite recursul declarat de P. de pe langa Judecatoria B.. Prin urmare, va casa în parte încheierea recurată și, rejudecând cauza, în temeiul art. 300 ind.2 Cod procedură penală rap. la art.160b alin. 3 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului N. C., iar în temeiul art. 139 Cod procedură penală va respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Va menține restul încheierii recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind. 15 pct.2 lit.d) Cod procedură penală admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. .
Casează în parte încheierea recurată și rejudecând cauza:
În temeiul art. 300 ind.2 Cod procedură penală rap. la art.160b alin. 3 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului N. C..
În temeiul art. 139 Cod procedură penală respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Menține restul încheierii recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 13.01.2014.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
R. P. M. R. R. C. G.
GREFIER
C. V.
- Red. și tehnored.- jud.R.M.R.- 27.01.2014 - 2 ex.
- Jud.B. / jud.E.D.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 211/2014.... → |
|---|
