Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 73/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 3786/4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 73/C
Ședința publică din data de 04.04.2014
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect – recursul formulat de petentul-condamnat I. V. împotriva sentinței penale nr. 488/14.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul-condamnat I. V. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu-avocat C. C. R., conform delegației pentru asistență obligatorie nr._/2014 atașată la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acorda cuvântul in dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al petentului -condamnat I. V., având cuvântul, în temeiul disp. art. 587 C.p.p., solicită admiterea contestației formulată de către petentul-condamnat I. V., întrucât apreciază că petentul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, a fost stăruităr în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita respingerea contestației formulate de petent ca nefondată, apreciind sentința penală nr. 488/14.02.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ ca fiind legală si temeinica.
Contestatorul-condamnat I. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare condiționată, întrucât a executat 10 ani din pedeapsă și mama sa este bolnavă .
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 488 din data de 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 4 Bucuresti in dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art.450 VCpp. raportat la art.59 VCp și art.77 alin.3 din Legea nr.275/2006 rap. la art. 5 C.p s-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat I. V., fiul lui I. și P., născut la data de 27.03.1983, în prezent deținut în cadrul penitenciarului București Jilava.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 30.01.2015.
În baza art. 275 alin. 1 C.pr.pen., a obligat petentul condamnat la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucuresti petentul condamnat I. V. a contestat procesul verbal al comisiei de liberări din cadrul PNT București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut că din procesul verbal nr. 04/30.01.2014 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, care însoțește cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani 3 luni și 17 zile închisoare.
Executarea pedepsei a început la data de 17.04.2004 și va expira la data de 02.08.2017, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 3/4 din pedeapsă, respectiv 3642 zile.
Deținutul a executat în total 3645 de zile, fiind la prima analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat, și a dispus amânarea pentru 12 luni a reanalizării petentului, timpul executat fiind apreciat ca insuficient pentru reeducare dat fiind comportamentul acestuia în penitenciar de la data depunerii.
În primul rând trebuie observat că instanța a facut aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până la prima analiză a comisiei petentul a avut un comportament necorespunzător, fiind sancționat disciplinar de 8 ori și nefiind recompensat decât de două ori într-o perioada extrem de mare de timp ceea ce denota în mod clar că procesul de reeducare al petentului nu s-a împlinit nici pe departe.
Petentul nu a muncit în perioada executării pedepsei și nu a participat la activitățile educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, ceea ce denotă că interesul petentului pentru procesul de reeducare este aproape inexistent.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat în acord cu comisia de propuneri din cadrul PNT Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prev. de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament deosebit nici măcar la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar. De asemenea, trebuie observat și faptul că petentul nu a cauzat probleme deosebite pe parcursul executării pedepsei, existand totusi un risc destul de ridicat ca petentul să nesocotească regulile de drept penal în cazul în care nu există garanții certe a unei reeducări a comportamentului acestuia. Aceste garanții sunt necesare și în raport de natura faptelor săvarșite de către petent, care aduc indicii importante în sensul unei obișnuințe infracționale din partea petentului În opinia instanței natura acestor fapte reprezintă un indiciu major pentru stabilirea situației actuale a petentului și a posibilității reale de reintegrare socială a acestuia, mai ales în situația în care petentul are un comportament din care nu rezultă dovezi temeinice de îndreptare.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea în temeiul art. 450 alin. 2 C.p.p. va fi respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 30.01.2015, un termen egal cu cel propus de comisia de liberări, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul condamnat I. V., contestație înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 10.03.2014.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul I. V., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului I. V. atât din punct de vedere legal cât și personal, pronuntând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din C.p.1969, tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, faptul că acesta a avut un comportament in general necorespunzător, nu a înțeles să muncească în timpul detenției și faptul că a fost sancționat de 8 ori și pentru impicarea sa in activităția a fost recompensat de 2 ori cu ridicarea unora dintre măsurile disciplinare aplicate, este de natură a crea convingerea instanței că cel condamnat nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de I. V. împotriva sentinței penale nr. 488 din data de 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., fiind în culpă procesuală, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de I. V. (fiu lui I. și P., ns. la 27.03.1983) împotriva sentinței penale nr. 488 din data de 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu C. C. R., în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud.A.R. /2 ex./30.04.2014
Jud. Sectorului 4 / jud. M.C.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 311/2014.... → |
|---|
