Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 413/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 21060/4/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 413/C
Ședința publică din data de 26.11.2014
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul A. D. împotriva sentinței penale nr. 3142/24.09.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 25.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen pentru pronunțarea data de 26.11.2014 când, în aceeași compunere deliberând, a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 3142/24.09.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București in dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat ANDRUTA D. (fiul lui L. și E., născut la 06.12.1965 în București, CNP_).
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 16.01.2015.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu se plătește conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 22.07.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr._, cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul ANDRUTA D., acesta contestând propunerea de amânare a comisiei de liberări condiționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 17.07.2014 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București-Jilava a analizat situația condamnatului și a considerat că se impune amânarea cu 6 luni.
Din procesul verbal nr.28/17.07.2014 rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.233/2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.314/2014. Executarea pedepsei a început la data de 22.03.2011 și va expira la 21.03.2016; pedeapsa este egală cu 1827 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1218 zile, din care, în cazul în care muncește 305 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 913 zile efectiv executate. A executat de la 22.03.2011 până la 17.07.2014 un număr de 1214 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 5 zile, în total având 1219 zile câștigate și executate.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța constată că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art.59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, nu a fost disciplinat, stăruitor în muncă, este cunoscut cu antecedente penale iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, pe durata detenției petentul a avut un comportament în general necorespunzător. Pe lângă faptul că nu a fost recompensat niciodată, acesta a fost sancționat disciplinar o dată. În aceste condiții, instanța nu a considerat că acesta ar fi făcut dovada unor eforturi serioase în vederea reintegrării sociale.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional.
La analiza oportunității liberării condiționate instanța va ține seama și de faptul că petentul este recidivist, a dat dovadă de perseverență pe cale infracțională și a mai beneficiat de liberare condiționată, ceea ce impune prudență la analiza oportunității prezentei cereri.
Având în vedere și faptul că persoana condamnată se află la prima analiză în comisie, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege, urmând să respingă cererea de liberare condiționată ca nefondată, conform art.587 alin.2 C.pr.pen.
Instanța a fixat un termen de reiterare a cererii la data de 16.01.2015 (șase luni de la momentul analizei în cadrul comisiei), termen pe care l-a considerat necesar a fi stabilit în vederea reexaminării situației petentului.
Instanța a obligat petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.275 alin.2 C.pr.pen.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul condamnat A. D., contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 27.10.2014.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul A. D., pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului A. D. atât din punct de vedere legal cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 al. 1 N.C.p. condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 C.p.1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 C.p. 1969 și art. 100 NC.p., tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin al. 4 al art. 100 NC.p. s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prev. de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din C.p.1969, tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, dat fiind perseverența infracțională a condamnatului, precum și faptul că acesta a mai fost liberat condiționat la data de 20.07.2010 cu un rest de 1287 zile dintr-o pedeapsă aplicată tot pentru infracțiunea prev. de art. 211 C.p. și la nici 1 an petentul a mai săvârșit alte infracțiuni.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic și consum de droguri (Legea 143/2000) și de la depunerea în penitenciar și până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament necorespunzător, a fost sancționat disciplinar o dată pentru deținere de obiecte interzise și nu a fost recompensat pe perioada detenției, este de natură a crea convingerea instanței că cel condamnat nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de A. D. împotriva sentinței penale nr. 3142 din data de 24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., fiind în culpă procesuală, va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art. 587 alin.3 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de A. D. (fiul lui L. și E., născut la 06.12.1965) împotriva sentinței penale nr. 3142 din data de 24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat B. G., în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud.A.R. /2 ex./16.12.2014
Jud. Sectorului 4 / jud. M.C.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
