Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 6221/1748/2013/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.4/ R
Ședința publică data de 13.01.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECATOR: C. G.
JUDECATOR: M. R. R.
GREFIER: C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror V. S. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat P. R. împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat P. R., aflat in stare de arest preventiv si asistat aparator ales, av.Paval G., care depune imputernicirea avocatiala nr._/2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează ca procedura de citare este legal indeplinita, după care:
La interpelarea instantei atat aparatorul inculpatului cat si reprezentantul Ministerului Public arata ca nu a cereri de formulat sau exceptii de invocat.
Nefiind cereri de formulat sau exceptii de invocat, Tribunalul acorda cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art.38513 C.p.p.
Aparatorul ales al recurentului - inculpat P. R., avand cuvantul, solicita admiterea recursului, casarea incheierii atacate si rejudecand sa se dispuna revocarea masurii arestarii preventive. Arata ca la acest moment procesual nu mai subzista temeiurile avute in vedere initial la luarea masuri arestarii preventive si, de asemenea, nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea acestei masuri fata de inculpat. Precizeaza ca, din actele dosarului si mai ales din declarațiile date de catre inculpat si de partea vatamata, rezulta faptul ca intre cei doi a existat o relatie iar la un moment dat partea vatamata din anumite rationamente pe care le-a explicat pe larg in declaratie a depus acea plangere. Apreciaza ca nici incadrarea juridica a faptelor pentru care este incriminat inculpatul, respectiv infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal raportat la infractiunea de viol pentru care partea vatamata si-a retras plangerea nu sunt argumente care sa convinga instanta ca se impune mentinerea masurii de arest preventiv. Mai solicita sa se observe ca partea vatamata si-a sustinut aceasta pozitie si in fata instantei de fond cu ocazia audierii care a avut loc in prezenta unui aparator ales al acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, solicita respingerea recursului ca nefondat si mentinerea incheierii atacate ca legala si temeinica, apreciind ca instanta de fond in mod corect a constatat ca se mentin temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive si a mentinut starea de arest preventiv raportat la gravitatea faptei comise. De asemenea, s-a avut in vedere si modalitatea de savarsire a faptei, inculpatul provocand partii vatamate suferinte fizice si psihice cauzate prin loviri si amenintari cu moartea. Totodata, s-a avut in vedere si faptul ca inculpatul s-a sustras de la urmarirea penala si exista riscul ca odata pus in libertate acesta sa se sustraga de la cercetarea judecatoreasca. Cu privire la circumstantele personale ale inculpatului arata ca a savrsit anterior si alte fapte penale, astfel ca, exista pericolul ca acesta sa savarseasca alte infractiuni.
Recurentul-inculpat P. R., avand ultimul cuvant, arata ca este nevinovat si solicita judecarea in stare de libertate. Mai arata ca are cinci copii in intretinere.
S-au declarat dezbaterile inchise, dupa care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin incheierea penala din data de 07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13, s-au dispus următoarele:
În baza art 300 ind 2 rap. la art 160 b alin. 3 C.pr.pen. s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului P. R. .
S-a respins cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea formulata de inculpatul P. R., ca neintemeiata.
Cheltuielile judiciare pe mentinere stare de arest preventiv au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1463/P/2013 din data de 02.10.2013 al Ministerului Public – P. de pe langa Judecatoria Cornetu s-a dispus trimiterea in judecată in stare de arest preventiv a inculpatului P. R..
Prin incheierea din data de 04.04.2013 pronuntată in dosarul nr._ a Judecatoriei Cornetu s-a dispus luarea masurii arestarii preventive a inculpatului P. R., in lipsa, pe o perioadă de 30 zile incepand cu data punerii in executare a acestei masuri, reținandu-se ca sunt indeplinite conditiile art. 143 C.p.p., mandatul de arestare preventivă nr.22/04.04.2013 fiind emis pentru cazul prev. de art 148 lit. a si f C.p.p.
Inculpatul P. R. a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate in mod ilegal - prev. de art. 189 alin. 1 si 2 C.p., existând motive verosimile de a se crede că în noaptea de 16/17.03.2013, in intervalul orar 22.00-04.00, a lipsit de libertate in mod ilegal pe partea vatamata V. I. C., ocazie cu care a supus-o unor suferinte fizice si psihice cauzate prin lovire repetata si amenintare cu moartea, aceste actiuni avand loc in autoturismul inculpatului, marca Dacia cu numar de inmatriculare_ .
Potrivit art. 160b C.p.p. în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Instanta a constatat că presupunerea săvârșirii de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată este susținută de: plangere si declaratii parte vatamata (f.19,23-42); proces-verbal de cercetare la fata locului si planse foto (f.20-22, 44-79, 80-102); concluzii provizorii SML (f.43); proces verbal de prezentare pentru recunoastere si planse foto (f.103-109,115-122); proces verbal de cercetare la fata locului si de perchezitie a autovehiculului (f.123-137); planse foto si proces verbal de conducere in teren (f.174-186); procese verbale de redare a continutului convorbirilor telefonice interceptate (f.206-220); declaratii martori (f.110-114, 138, 140, 171-173, 192-193; declaratii inculpat (f.241,248,249,254); fisa cazier (f.253), precum și celelalte înscrisuri existente la dosar.
Prima instanta a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.148 lit.f C.p.p atât sub aspectul minimului de gravitate prevăzut de lege cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit.f Cpp, este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, fiind vorba de o infracțiune intenționată, in forma agravata cu consecinte negative asupra libertatii fizice si psihice a persoanei, asupra dreptului acesteia de a se deplasa si de a actiona in conformitate cu propria vointa.
Totodata, instanta a constatat ca se mentin temeiurile si in ceea ce priveste dispozitiile art.148 lit.a C.p.p., avand in vedere ca inculpatul a fost arestat in lipsa la data de 04.04.2013, iar mandatul a fost pus in executare la data de 12.09.2013, dupa 5 luni, vreme in care inculpatul a fost cautat de organele de politie si, in consecinta, inculpatul s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala.
În egală măsură instanța a reținut că modul în care inculpatul a acționat denotă o lipsă totală de atașament pentru valorile sociale ocrotite de legea penală, dar și un ridicat grad de potențial infractional.
Totodata, instanta a retinut si perseverenta infractionala a inculpatului P. R., care a fost sanctionat administrativ de mai multe ori pentru savarsirea de fapte penale.
Instanta a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpatului nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza B. c. Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, cauza Labita c. Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauza W. c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauza I.A. c. Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
La acest moment procesual temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii privative de libertate nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.160 ind. b alin.3 C.p.p, motiv pentru care instanta a menținut arestarea preventivă a inculpatului P. R..
Pentru aceleasi considerente, a respins cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea formulata de inculpat, considerand ca singura masura preventiva apta sa asigure buna desfasurare a procesului penal in aceasta faza procesuala este masura arestarii preventive.
Împotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul P. R. recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr._, la data de 09.01.2014.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, precum a procedat judecătorul de fond, este justificată, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 al.1 c.pr.pen., cu reținerea și a cazurilor de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit. a, f c.pr.pen.și în realizarea scopului înscris în art.136 al.1 c.pr.pen.
Prin rechizitoriul nr.1463/P/2013 din data de 02.10.2013 al Ministerului Public – P. de pe langa Judecatoria Cornetu s-a dispus trimiterea in judecată in stare de arest preventiv a inculpatului P. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate in mod ilegal - prev. de art. 189 alin. 1 si 2 C.p., existând motive verosimile de a se crede că în noaptea de 16/17.03.2013, in intervalul orar 22.00-04.00, a lipsit de libertate in mod ilegal pe partea vatamata V. I. C., ocazie cu care a supus-o unor suferinte fizice si psihice cauzate prin lovire repetata si amenintare cu moartea, aceste actiuni avand loc in autoturismul inculpatului, marca Dacia cu numar de inmatriculare_ .
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 din Codul de procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, în acest sens fiind declaratiile părții vătămate; proces-verbal de cercetare la fata locului si planse foto; concluzii provizorii SML; proces verbal de prezentare pentru recunoastere si planse foto; proces verbal de cercetare la fata locului si de perchezitie a autovehiculului; planse foto si proces verbal de conducere in teren; procese verbale de redare a continutului convorbirilor telefonice interceptate; declaratiile martorilor; declaratiile inculpatului; înscrisuri.
Referitor la declarațiile părții vătămate, Tribunalul apreciază că împrejurările cauzei urmează a fi lămurite în urma examinării tuturor probelor ce vor fi administrate, context în care vor fi apreciate și declarațiile date de partea vătămată în fața instanței.
În mod întemeiat prima instanță a constatat incidența temeiului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică
Prezenta pericolului concret pentru ordinea publică este dată de modul și mijloacele în care se reține că ar fi fost săvârșită fapta, de urmările produse, de natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care este cercetat, precum și de circumstanțele personale ale acestuia; inculpatul are 35 de ani, a fost sanctionat administrativ de mai multe ori pentru savarsirea de fapte penale.
Totodată, în mod întemeiat a constatat prima instanță faptul că se mentin temeiurile si in ceea ce priveste dispozitiile art.148 lit.a C.p.p., avand in vedere ca inculpatul a fost arestat in lipsa la data de 04.04.2013, iar mandatul a fost pus in executare la data de 12.09.2013, dupa 5 luni, vreme in care inculpatul a fost cautat de organele de politie si, in consecinta, inculpatul s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala.
Ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unor eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicata inculpatului, măsura arestării preventive având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat P. R. împotriva încheierii din data de 07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala va obliga pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul - inculpat P. R. - fiul lui P. si Z., nascut la data de 11.10.1978 in Bucuresti, domiciliat in Bucuresti, ., sect.5, CNP_, arestat în baza MAP nr. 22/04.04.2013, împotriva încheierii de ședință din data de 07.01.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 13.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
R. P. C. G. M. R. R.
GREFIER
C. V.
- Red. și tehnored.- jud.C.G.21.02.2014 - 2 ex.
- Jud. Cornetu / jud.C.D.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
