Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 150/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 150/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 9321/4/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
dosar nr._
DECIZIA PENALA NR.150/C
Ședința publică din data de 30.05.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulata de condamnatul Dandos F. împotriva sentinței penale nr. 1239 din data de 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns condamnatul Dandos F., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. A., care depune la dosar delegația avocațială nr._/2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvântul in dezbaterea acesteia.
Av. M. A., având cuvântul în apărarea condamnatului Dandos F., în temeiul art. 425 alin. 7 pct. 2 rap. la art. 587 alin.3 C.pr.pen. solicită admiterea contestației formulata de condamnat împotriva sentinței penale nr. 1239 din data de 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014, desființarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de liberare condiționată, apreciind că perioada de detenție executată este suficientă pentru reeducarea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul art.587 alin.3 C.pr.pen., solicita respingerea contestației ca nefondată apreciind că sentința penală nr. 1239 din data de 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014, contestată, este legala si temeinică; precizează că judecătorul de la instanța de fond a apreciat în mod corect față de probele ce au fost administrate în cauză, respectiv că petentul condamnat a fost recompensat de două ori nefiind sancționat disciplinar ceea ce constituie și se concretizează într-o atitudine normală pentru fiecare persoană privată de libertate și nu echivalează în mod necesar cu existența unor eforturi serioase de reintegrare socială având în vedere și participarea sporadică a acestuia la activitățile educative ce au fost organizate la nivelul locului de deținere. De asemenea, mai arată că petentul-condamnat se află la prima analiză iar termenul de reiterare a cererii este foarte aproape, respectiv la data de 27.06.2014.
Condamnatul Dandos F., personal, învederează că muncește de 11 luni la grădina penitenciarului având 80 de zile câștig, are un copil în vârstă de 7 ani și solicită să fie pus în libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr.1239 din data de 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul D. F..
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 27.06.2014.
În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu a fost plătit conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
La data de 31.03.2014 a fost înregistrată pe rol propunerea de liberare condiționată privind pe condamnatul D. F..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 27.03.2014 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București-Jilava a analizat situația condamnatului și a considerat că acesta poate fi liberat condiționat.
Din procesul verbal nr.12/27.03.2014 a rezultat că petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.161/2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr.225/2014. Executarea pedepsei a început la data de 04.05.2013 și va expira la 09.03.2016, deoarece se scade arestul preventiv de 969 zile; pedeapsa este egală cu 2010 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1340 zile, din care, în cazul în care muncește 335 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 1005 zile efectiv executate. A executat de la 04.05.2013 până la 27.03.2014 un număr de 328 zile, a executat arest preventiv de 969 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 71 zile, în total având 1368 zile câștigate și executate.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art.59 Cod penal, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul condamnat a executat fracțiunea de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, este cunoscut cu antecedente penale iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, instanța a observat că pe durata detenției petentul a avut un comportament bun, în sensul că a fost recompensat de două ori și nu a fost sancționat disciplinar, ceea ce însă constituie o atitudine normală pentru fiecare persoană privată de libertate și nu echivalează necesar cu existența unor eforturi serioase pentru reintegrare socială, având în vedere și participarea doar sporadică a acestuia la activitățile educative organizate la nivelul locului de deținere.
De asemenea, petentul este cunoscut cu antecedente penale iar pedeapsa pe care o execută a fost aplicată printr-o sentință prin care au fost contopite mai multe pedepse privative de libertate, ceea ce în opinia instanței denotă un risc de recidivă și impune prudență la analiza oportunității liberării condiționate.
Instanța a constatat de asemenea că persoana privată de libertate se află la prima analiză în comisie iar pedeapsa va expira în anul 2016.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al pedepsei, respingând propunerea de liberare condiționată ca nefondată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, contestatorul condamnat D. F., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 16.05.2014.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că D. F. a fost condamnat de Tribunalul Ilfov, prin sentința penală nr. 161/2014 la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic și consum de droguri prev. de Legea 143/2000; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie, până la momentul soluționării cererii de liberare condiționată având executate 1368 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 12/ 27.03.2014 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că acesta este recidivist, că a participat la activități de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere, că a desfășurat activității productive în interesul locului de deținere din luna august și până în prezent, fiind recompensat de două ori, nu a fost sancționat disciplinar pe perioada detenției.
Sub aspectul profilului psihologic, nu s-au identificat elemente cu semnificație patologică în evoluție, fara dificultati cognitive, agresivitate reprimata, dominanta, un bun potential adaptativ, relativ stabil emoțional însă, în ceea ce priveste antecedentele penale, desi nu constituie un impediment la acordarea liberării condiționate, este unanim acceptat ca nici nu se poate face abstracție de existența acestora.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potențialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor săvârșite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infracțiuni, nici intervalul de timp scurs între săvârșirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul D. F. este cunoscut cu antecedente penale, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul in detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acestuia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de îndreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că acesta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul Dandos F. pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., îl va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul Dandos F., fiul lui P. L. și V., născut la data de 13.10.1985 împotriva sentinței penale nr. 1239 din data de 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2014.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul- inculpat la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
