Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 69/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 69/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 2/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 69
Ședința publică din data de 14.02.2014
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: R. A.
GREFIER: F. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect - contestație la executare formulată de contestatorul P. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul -condamnat P. A. personal, în stare de deținere și asistat de apărător ales – avocat B. V., conform împuternicirii nr._/2014 atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – contestație la executare, stadiul procesual – fond și învederează instanței faptul că Penitenciarul Jilava a comunicat instanței relațiile solicitate, respectiv faptul că nu a fost întocmită sesizare către instanță în privința contestatorului pentru reducerea pedepsei, întrucât s-a apreciat ca nu sunt aplicabile disp. art. 4 și 6 NCP, fișa de cazier judiciar a contestatorului și copia sentinței penale 477/01.06.2012 pronunțată de Tribunalului București, după care:
La interpelarea Tribunalului, dacă sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, apărătorul ales al contestatorul P. A., având cuvântul, arată că față de dispoziții noului Cod de Procedură Penală, solicită instanței să ia act că prezenta cerere este calificată ca fiind contestație la executare, întemeiată in drept pe disp. art. 598 alin.1 lit.d raportat la disp. art. 595 NCPP cu referire la disp. art. 244 alin. 1 și 2 și art. 76 alin.1 CP.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorul P. A., având cuvântul, arată potrivit disp. art. 598 alin.1 lit.d NCPP, se poate formula contestație împotriva executării hotărârii penale când se invoca amnistia, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei și, in prezenta cauză, invocă cazul prevăzut de micșorarea pedepsei prevăzut de legea nouă, respectiv de disp. art. 76 alin 1 din vechiul Cod penal. Totodată, solicita instanței să constate că potrivit disp. art. 595 NCPP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede că infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Apărarea consideră că inculpatul trebuie sa beneficieze de principiul aplicării legii penale mai favorabile, in ipoteza hotărârilor definitive de condamnare, pe un mecanism logico-juridic care sa presupună aplicarea legii penale noi cu privire la toate instituțiile de drept, deci si cu privire la limitele de pedeapsă și cu privire la tratamentul sancționator.
Mai arata apărarea ca aplicând legea noua in integralitate, in ceea ce il privește pe inculpat, precizează că limitele noi de pedeapsă in raport de infracțiunile de înșelăciune la care inculpatul a fost condamnat, de la 10-20 de ani sunt de la 1-5 ani, cu precizarea ca inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani ca efect a reținerii circumstanței atenuante, chestiune intrata in puterea lucrului judecat. Mai arată că aceasta împrejurare constituie in viziunea noi legi o cauza specială de reducere, de micșorare a pedepsei. Precizează că pentru infracțiunea de spălare de bani, limitele de pedeapsă prevăzute de legea noua sunt de la 3-10 ani și pentru ambele infracțiuni urmează să se opereze o reducere de 1/3, și astfel rezultă o pedeapsă de 8 luni pentru infracțiunea de înșelăciune și o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de spălare de bani și aplicând concursul de infracțiuni prevăzut de noul cod rezulta ca in final inculpatul sa execute 2 ani și 1/3 din 8 luni.
Pentru aceste motive, solicita admiterea contestației la executare și modificarea pedepsei de 5 ani, in sensul de a o reduce la 2 ani și 1/3 din 8 luni și emiterea unui nou mandat in sensul celor învederate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că cererea ar fi fost întemeiată in ipoteza in care pedeapsa pe care o executa condamnatul în baza sentinței penale 477/01.06.2012 pronunțată de Tribunalului București, ar fi fost mai mare de 5 ani și ar fi fost necesara reducerea pana la maximul prevăzut de noul cod penal. In cazul de fata, arată că inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.1,2 ,3 și 5 C.p. cu aplicarea art. 26 C.p. Mai arată ca alin. 2 din art. 215 C.p. este reluat in legea noua in art. 244 alin.2, in care se menționează că daca infracțiunea de inselaciune săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la 1-5 ani.
In concluzie, reprezentantul Miniserului Public, arata ca pedeapsa inculpatului este in limitele stabilite de actualul Cod penal și astfel, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Apărătorul ales al contestatorul P. A., având cuvântul in replică, arata ca daca inculpatul ar fi fost condamnat fără să se retina circumstanțe atenuante, nu mai era in fata instantei sau invoca exceptia de neconstituționalitate a disp. art. 4 din legea de punere in aplicare a codului penal. Mai arata ca la acest moment invocă o cauza de micșorare a pedepsei.
Contestatorul - condamnat P. A., având ultimul cuvânt, arata că ar trebui respectată puterea de lucru judecat, în sensul ca instanța care a pronunțat condamnarea de 5 ani, in situația in care încadrările pentru infracțiune au fost 10-20 de ani, instanța a considerat că forma de vinovăție pe care a avut-o a fost mai redusă, drept pentru care menționează că dacă la acest moment ar fi fost judecat pentru aceasta infracțiune, instanța ar fi dispus maximul de pedeapsă.
Considera ca ar trebui respectata puterea de lucru judecat, in sensul in care să fie încadrat în limitele prevăzute de noul cod penal.
Mai arată ca se face vorbire de un prejudiciu, de consecințe deosebit de grave fata de dispozițiile art. art. 244 alin. 2 C.p., arată că noile dispoziții ale codului penal nu mai prevede consecințele deosebit de grave, prevede ca s-a produs o paguba patrimonială, nici măcar o paguba materiala.
In cazul de fata nu exista un prejudiciu, având în vedere că partea civila in momentul de fata este un bun care deja a fost pus in executare silită.
Pentru aceste motive, considera ca in situația de față, nu se mai justifica consecințele deosebit de grave unde încadrările erau altele și solicita reducerea pedepselor la minimul pedepselor din noua încadrare
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția I-a Penală sub nr._/3/2013, contestatorul - condamnat P. A., a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 477/01.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a I- a Penală în dosarul nr._/3/2011, rămasă definitivă prin decizia nr. 2283/27.06.2013 pronunțată de I.C.C.J.
A fost atașata la dosarul cauzei mandatul de executare a pedepsei nr. 823/28.06.2013.
La termenul din data de 06.12.2013, Tribunalul București a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.
Prin sentința penală nr. 984/06.12.2013 a Tribunalului București Secția I-a Penală, pronunțată în dosarul penal nr._/3/2013 s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București și s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul - condamnat P. A. în favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 06.01.2014 sub nr._ .
În motivarea contestației, P. A., in calitate de contestator – condamnat astfel cum a fost precizată la termenul din 14.02.2014 (f. 110 di), a arătat că intelege sa își întemeieze contestația la executare pe disp art. 598 alin.1 lit. d C.p.p. raportat la disp. art. 244 al. 1 și 2 C.p. și art. 76 al. 1 C.p.
A arătat că prin sentința penala din data de 01.06.2012 a Tribunalului Bucuresti, s-au dispus următoarele: in baza art. 26 c.p. rap. Ia art. 215 alin. 1,2,3,5 c.p. cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b c.p. pe 10 ani. In baza art. art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002 a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare. ln baza art. 33 lit. a, 34 lit. b c.p. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b c.p. pe 10 ani. In baza art. 88 c.p. deduce prevenția de la 20.01.2011 la 11.03.2011. Menține măsura obligării de a nu părăsi țara.
Prin decizia penala nr. 322/A din data de 02.11.2012 a Curtii de Apel Bucuresti s-au admis apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P. A. împotriva sentinței penale nr.477/01.06.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, desființând în parte sentința apelată și în fond, rejudecând, in baza art. 26 din Codul penal rap. Ia art. 215 al. 1, 2, 3, 5 din Codul penal cu aplic. art. 41 al. 2 din Codul penal, art. 74 alin.2 și art. 76 alin.1 lit. a din Codul penal a condamnat pe inculpatul P. A. la pedeapsa de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată. Conform art. 65 alin.2 din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b din Codul penal pe o durată de 4 ani. În baza art. art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 74 alin.2 și art. 76 alin.1 lit. c din Codul penal condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b și 35 alin.1 din Codul penal s-a aplicat inculpatului P. A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 Iit. a teza a II-a, b din Codul penal. În baza art.71 din Codul penal, pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 Iit. a și b din Codul penal.
Prin decizia din data de 27.06.2013 a Inaltei Curti da Casatie si Justitie, recursul a fost respins ca nefondat.
In urma emiterii mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 823 din 28.06.2013, a fost incarcerat si execută pedeapsa si in prezent in cadrul Penitenciarului Jilava.
În cererea formulată contestatorul -condamnat P. A. solicită instanței sa observe că pedeapsa de 5 ani închisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune a fost aplicata cu retinerea dispozitiilor art. 74 alin.2 și art. 76 alin.1 lit. a din vechiul Codul penal, coborandu-se sub minimul special al pedepsei (10 ani).
Mai arată că potrivit disp. art. 598 C.p.p. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a)când s-a pus În executare o hotărâre care nu era definitivă;
b)când executarea este Îndreptată Împotriva altei persoane decât cea prevăzută În hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărâre a care se execută sau vreo Împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripfia, grafierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Totodată, arată că in temeiul dispozițiilor art. 595 C.p.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanta ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozitiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Precizează că raportat la situatia procesuala a condamnatului P. A., toate dispozițiile din Codul penal îi sunt mai favorabile. Astfel, noile limite de pedeapsa in raport de infracțiunile la care acesta a fost condamnat sunt urmatoarele: inselaciunea, in temeiul dispozitiilor art. 244 alin. 1 si 2 C.p se pedepseste cu inchisoare de la 1 - 5 ani; spalarea de bani, in temeiul dispozitiilor art. 29 lit. c (fostul 23) din Legea 656/2002, se pedepseste cu inchisoare de la 3 - 10 ani.
Având in vedere faptul ca, potrivit hotărârii de condamnare, contestatorului i s-au reținut circumstanțe atenuante, si s-a coborat astfel limita minima de pedeapsa de la 10 la 5 ani, acestea au intrat in puterea lucrului judecat. Asadar, potrivit art. 76 C.p., in cazul in care există circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea săvârșită se reduc cu o treime. Astfel, noile limite minime speciale, reduse cu o treime sunt: pentru infracțiunea de inselaciune _ 8 luni iar pentru infractiunea de spalare de bani - 2 ani. Mergând mai departe, in temeiul dispozitiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p., când s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Asadar, cea mai grea este pedeapsa de 2 ani (cea pentru infractiunea de spalare de bani), la care se va adauga un spor de o treime din pedeapsa de 8 luni ¬aproximativ 3 luni (cea pentru infractiunea de inselaciune), pedeapsa rezultanta fiind astfel de 2 ani si 3 luni.
Avand in vedere ca potrivit disp. art. 76 din Codul penal, retinerea circumstantelor atentuante constituie o cauza de reducere a pedepsei (de micsorare" in intelesul disp. art. 598 alin. 1 tit. d din C.p, utilizand mecanismul prev de disp. art. 595 C.p.p. care consacra obligația instantei de a proceda la modificarea pedepsei in ipotezele vizate de textul de lege, aplicand criteriile de individualizare utilizate de instanta de judecata la momentul condamnarii inculpatului (criterii ce au intrat in puterea lucrului judecat solicită admiterea contestației la executare si modificarea pedepsei de 5 ani inchisoare, in sensul reducerii acesteia la pedeapsa rezultanta de 2 ani si 3 luni.
La dosarul cauzei s-au depus copii ale MEPI nr. 823/28.06.2013 emis de către Tribunalul București - Secția a I-a Penală, adresă din partea Penitenciarului Jilava prin care a comunicat faptul că nu a fost întocmită sesizare către instanță în privința contestatorului pentru reducerea pedepsei, întrucât s-a apreciat ca nu sunt aplicabile disp. art. 4 și 6 NCP, fișa de cazier judiciar a contestatorului, copia sentinței penale 477/01.06.2012 pronunțată de Tribunalului București și fișa de cazier judiciar.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 477 din data de 0106.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, in baza art. 26 c.p. rap. Ia art. 215 alin. 1,2,3,5 c.p. cu aplic. art. 41 al. 2 c.p. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b c.p. pe 10 ani. In baza art. art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002 a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C.p. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b c.p. pe 10 ani. In baza art. 88 c.p. deduce prevenția de la 20.01.2011 la 11.03.2011.
Prin decizia penala nr. 322/A din data de 02.11.2012 a Curtii de Apel Bucuresti Secția a I – a s-au admis apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P. A. împotriva sentinței penale nr.477/01.06.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, desființând în parte sentința apelată și în fond, rejudecând, in baza art. 26 din Codul penal rap. Ia art. 215 al. 1, 2, 3, 5 din Codul penal cu aplic. art. 41 al. 2 din Codul penal, art. 74 alin.2 și art. 76 alin.1 lit. a din Codul penal a condamnat pe inculpatul P. A. la pedeapsa de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată. Conform art. 65 alin.2 din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b din Codul penal pe o durată de 4 ani. În baza art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 74 alin.2 și art. 76 alin.1 lit. c din Codul penal condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b și 35 alin.1 din Codul penal s-a aplicat inculpatului P. A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 Iit. a teza a II-a, b din Codul penal. În baza art.71 din Codul penal, pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 Iit. a și b din Codul penal.
Prin decizia din data de 27.06.2013 a Inaltei Curti da Casatie si Justitie, recursul a fost respins ca nefondat.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 823/28.06.2013 emis de către Tribunalul București - Secția a I-a Penală, executarea pedepsei începând la data de 28.06.2013.
Instanța urmează a respinge ca neîntemeiată sesizarea formulată de „contestația la executare formulată de P. A., având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 244 al. 1 și 2 C.p., pedeapsa maximă prevăzută de lege este 5 ani închisoare. La această pedeapsă poate fi adăugat un spor de 3 ani închisoare, conform art. 36 al. 1 NCP dat fiind că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată
Conform art. 29 din Legea 656/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea 187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este 10 ani închisoare.
Având în vedere că numitul P. A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 al. 1,2,3 și 5 C.p. cu aplic. art. 74 al. 2 și art. 76 al. 1 lit. a C.p. C.p.p. și la o pedeapsă de 2 ani pentru săv. infr. prev. de art. 23 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. cu aplic. art. 74 al. 2 și art. 76 al. 1 lit. c C.p., iar pedepsele aplicate nu depășesc maximele prev. de 8 ani închisoare și respectiv de 10 ani închisoare.
De asemenea aplicând noile dispoziții privitoare la concursul de infracțiuni, art. 39 al. 1 lit. b C.p., instanța constată că pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare (5 ani închisoare plus 1/3 din 2 ani închisoare) este mai grea decât pedeapsa pe care o execută în prezent condamnatul.
Instanța nu va raporta pedepsele aplicate condamnatului la limitele noi prevăzute de lege reduse cu 1/3, dat fiind că condamnatul a beneficiat de circumstanțe atenuante, conform art. 76 al. 1 NCP deoarece, conform 187 NCP, prin sintagma „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Măsura se impune și datorită faptului că rațiunea disp. art. 6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de noua lege.
Pentru aceste considerente, va respinge ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a situației juridice condamnaților aflați în executarea pedepselor” de la Penitenciarul București Jilava, privind pe condamnatul ECI YUNUS.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 595 C.p.p. respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de P. D. A. (fiul lui D. și T., ns. la 24.01.1971, încarcerat în Penitenciarul Jilava).
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. A. F. C. M.
Red. și tehnored. jud. A.R./24.02.2014/2 ex.
Tribunalul Ilfov.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 150/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 70/2014.... → |
|---|
