Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 560/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 560/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 1103/93/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ nr. 560/F
Ședința publică din data de 03.07.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: N. A.-judecător
GREFIER: C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul G. Ș. în contradictoriu cu intimații M. A., M. F., M. L., S. O., H. I., I. M., P. D., I. I. și Bocăneață I., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 05.11.2013 dispusă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală în dosarul nr. 208/D/P/2012, art. 2781 C. pr. pen. de la 1968.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de grefierul de ședință, după care
Se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 19.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul a stabilit termen pentru pronunțarea la data de 03.07.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
La data de 24.01.2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București plângerea formulată de petentul G. Ș., în temeiul art.2781 C. pr. pen., împotriva rezoluției nr.208/D/P/2012 și a ordonanței nr. 2839/VIII-1/2013 din 23.12.2013 date în dosarul nr.208/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .
Au fost atașate dosarul de urmărire penală nr.208/D/P/2012 și lucrarea nr. nr.2839/VIII-1/2013 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința penală nr. 109/F/21.02.2014, Curtea de Apel București-Secția a II-a Penala a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petentul G. Ș. în favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalului Ilfov la data de 24.03.2014, sub numărul de dosar 1103/ 93/ 2014.
În motivarea plângerii, petentul a criticat soluția dată de către organele de urmărire penală sub aspectul legalității, susținând, în esență, că numiții: M. A., primar al comunei Jilava; M. F., secretar; M. L., viceprimar; S. O. și H. I., funcționari ai A.N.C.P.I.; I. M. și P. D., consilieri locali; I. I. și Bocăneață I., funcționari la O.C.P.I., s-au constituit într-un grup infracțional organizat care, prin falsificarea unor înscrisuri oficiale, l-au deposedat de suprafața de 1040 m.p., teren situat în intravilanul localitãții, respectiv pe Șoseaua Giurgiului nr. 288, asupra cãruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate iar în prezent deține un titlu de proprietate valabil, respectiv titlul nr._/ 13.05.1996.
În aceste condiții, petentul apreciază că autoritățile locale ale comunei Jilava nu erau în măsură să mai întreprindă nici un fel de demers chiar și atunci când ar fi constatat că unele titluri de proprietate emise pentru terenuri aflate pe raza lor teritorială ar fi fost emise cu încălcarea legii și/sau fără temei.
În drept, plângerea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 2781 alin. 1 C.pr.pen. din 1968.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei în data de 04.04.2014, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală a solicitat, în temeiul art. 341 alin. 2 și alin. 6 lit. b C. pr. pen., respingerea plângerii ca neîntemeiată.
De asemenea, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei în data de 18.06.2014, intimatul M. A. a solicitat instanței respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată apreciind că, atât procurorul de caz, cât și procurorul ierarhic superior au reținut în mod corect situația de fapt și de drept care a făcut obiectul cauzei, actele emise de aceștia, respectiv Rezolutia nr.208/D/P/2012 din data de 05.11.2013 si Ordonanța nr.2839/ VIII-1/2013 din data de 23.12.2013, fiind legale.
La dosarul cauzei s-au mai depus, din partea petentului, în xerocopie, următoarele înscrisuri: raport de expertiză tehnică efectuat în dosarul nr._ al Curții de Apel București, titlu de proprietate nr._/ 1996 și proces- verbal de punere în posesie (filele 69-74).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 01.06.2011, petentul G. Ș. a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub nr. 2445/P/2011, o plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților M. A., primar al comunei Jilava; M. F., secretar; M. L., viceprimar; S. O. și H. I., funcționari ai A.N.C.P.I.; I. M. și P. D., consilieri locali; I. I. și Bocăneață I., funcționari la O.C.P.I. pentru aceea că, prin întocmirea unor acte fals, l-au deposedat de o suprafață de 1.000 mp teren situat în intravilanul comunei Jilava.
Prin rezoluția nr. 502/ P/ 21.05.2012, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus preluarea dosarului nr. 2445/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția de Urmărire Penală și Criminalistică- Serviciul de Urmărire Penală care, la rândul său, prin Ordonanța nr. 502/P/ 06.08.2012 și-a declinat competența de efectuare a urmăririi penale în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția din 05.11.2013 dispusă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală în dosarul nr. 208/D/P/2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M. A., primar al comunei Jilava; M. F., secretar; M. L., viceprimar; S. O., asociat la ., H. I., funcționar A.N.C.P.I.; I. M. și P. D., consilieri locali; I. I. și Bocăneață I., funcționari la O.C.P.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. de la 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. de la 1969.
Pentru a pronunța această soluție procurorul a constatat că, din actele premergãtoare efectuate în cauzã, nu rezultã elemente care sã confirme sãvârșirea vreunei fapte penale reținându-se urmãtoarea stare de fapt:
La data de 13.05.1996, Comisia Judeteană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a reconstituit dreptul de proprietate numiților G. M. și G. M., pentru suprafața de 3,46 ha., suprafață în care este inclusă și cea de 1000 m.p., situată în intravilanul localității Jilava, la numărul cadastral 288, din .> Ulterior acestui fapt, în baza H.G. nr. 930/2002, autoritățile locale, printr-o comisie din care făceau parte M. A., primar al comunei Jilava; M. F., secretar; M. L., viceprimar; S. O. și I. M. și P. D., consilieri locali, au procedat la efectuarea unui inventar al bunurilor ce aparțin domeniului public constatând că printre acestea se află și terenul și construcțiile aflate pe acesta, situate în ., imobile unde anterior anului 1989 acționase fosta C.A.P. - Jilava, iar prin Hotărârea nr. 2 din data de 18.03.2009, Consiliul Local al comunei Jilava a dispus completarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public cu imobilele - teren și connstrucții - aflate la numărul 288, . fapt consfințită prin adoptarea H.G. 672/03.06.2009.
Se mai reține că, în aceeași perioadă primarul comunei Jilava a promovat acțiune judecătorească pentru anularea parțială a titlului de proprietate emis numiților G. Ș. și G. M., invocându-se, pe de o parte, că susnumiții nu figurau în Registrul Agricol decât cu suprafața de 1,66 ha, iar pe de altă parte, că terenul de 1000 de m.p. din titlul de proprietate nu era individualizat prin parcelă și . de fond- Judecătoria Cometu, prin sentința civilă nr. 2362/08.10.2009, pronunțată în dosarul nr._, a admis inițial acțiunea, constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/13.05.1996, emis numiților G. Ș. și G. M., iar la rejudecare, după admiterea recursului formulat de către petent, Ia data de 06.12.2011 s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, următorul termen de judecată fiind pe data de 21.01.214 pentru constatarea perimării cererii formulate de primarul comunei Jilava.
Considerându-se nedreptățit, numitul G. Ș. a formulat mai multe plângeri la organele de urmărire penală, inclusiv la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justitie.
Se reține, în continuare, că, din actele de cercetare premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că situația imobilelor aflate la nr. 288, din ., jud. Ilfov, a mai făcut obiectul unor cercetări efectuate într-o cauză penală instrumentată de D.N.A. – Structura Centrală care, prin rezoluția nr. 41/P/2010 din data de 28.04.2010, a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M. A., M. F. L., M. L., precum și față de alte persoane, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals; soluția a rămas definitivă prin respingerea căilor de atac prevăzute de Codul de procedură penală, inclusiv prin respingerea recursurilor judecate în complet de 7 judecători, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7/ 30.01.2012, în dosarul nr._ .
Se are în vedere, totodatã, cã, în cadrul analizei efectuate atât de către organele de urmărire penală, cât și de către instanțele de judecată s-a reținut că imobilele situate în intravilanul comunei Jilava, ., în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 18/1991, revin de drept în domeniul public al localității, neputându-se opune acestui drept un contract de închiriere, întocmit în anul 1994, între Societatea Agricolă Jilava și o societate comercială oarecare ( în speță; ..).
Împotriva acestei rezoluții, în data de 10.12.2013, petentul G. Ș. a depus la oficiul poștal plângere adresată procurorului- șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, înregistrată la această unitate de parchet sub nr. 2839/VIII-1/ 2013, prin care a expus motivele susținute și în plângerea adresată instanței prezentate detaliat în cele ce preced.
Prin rezoluția de Ordonanța din data de 23.12.2013, procurorul- șef Serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală, însușindu-și argumentele procurorului de caz, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent reținând, în plus, că, imobilele teren și construcții din ., nr. 288 fac parte din domeniul public al Comunei Jilava, în baza H.G. 93/2002 și H.G. 672/2009, aceste bunuri fiind în proprietate publică conform art. 28, devenit art. 29 după republicare, din Legea nr. 18/1991. Această caliatate a bunurilor decurge din lege, încă de la ., anul 1991 și consfințită și prin Decizia nr. 3590 din 03.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, pronunțată în dosarul cu nr._/2/2005, al cărui obiect I-a format litigiul referitor la imobilele din Jilava, Șoseaua Giurgiului, nr. 288.
Totodată, împotriva soluției procurorului de caz, petentul G. Ș., în termenul legal, a formulat prezenta plângere înregistrată la Curtea de Apel București în data de 24.01.2014 sub nr. de dosar_ .
Având în vedere succesiunea în timp a dispozițiilor procesual penale și văzând prev. art. 15 alin. 1 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală, prin raportare la data înregistrării prezentei cauze pe rolul instanțelor judecătorești- Curtea de Apel București, instanța stabilește că aceasta urmează a fi soluționată prin prisma prev. art. 2781 C. pr. pen. de la 1968.
Astfel, Tribunalul reține că, în cauză, organele de cercetare penală au procedat la administrarea probei cu înscrisuri- contracte, hotărâri judecătorești, acte normative- HG, HCL, procese- verbale de punere în posesie și de inventar, extrase de carte funciară și titluri de proprietate depuse la dosarul de urmărire penală, procedând și la audierea petentului G. Ș. (fila 10), cât și a intimaților M. A., M. F., I. M., B. D., M. F. L. (filele 14- 23, 46- 51).
În aceste condiții, prin raportarea stării de fapt, așa cum aceasta se reține din probele administrate în cauză potrivit celor mai sus expuse – la învinuirile aduse, respectiv comiterea de către intimații M. A., M. F., M. L., S. O., H. I., I. M., P. D., I. I. și Bocăneață I. a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals prev. de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. de la 1969– apreciem că soluția pronunțată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală, de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 alin. 1 lit. a C. pr. pen. de la 1968 este fondată, pentru că aceste fapte nu există în condițiile în care, analizând starea de fapt rezultată din întreg ansamblul probator, nu au fost identificate acte materiale săvârșite de intimați, cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor cercetate.
În acest sens, instanța reține că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. de la 1969 constă în „fapta unui funcționar public, care în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos, și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale a unei persoane”. Prin raportarea acestui text normativ la starea de fapt expusă în cele ce preced, Tribunalul constată că în sarcina intimaților nu poate fi reținută săvârșirea acestei fapte care, practic nu există, în condițiile în care aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător și, în temeiul HG 930/2002 și 672/2009, precum și în baza dispozițiilor deciziei nr. 3590/03.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, au procedat la efectuarea unui inventar al bunurilor ce aparțin domeniului public și, constatând că printre acestea se află și terenul și contrucțiile aflate pe Soseaua Giurgiului nr. 288, prin Hotărârea CL al ./ 18.03.2009, au dispus completarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public cu imobilele- teren și construcții situate pe Soseaua Giurgiului nr. 288, stare de fapt consfințită ulterior, prin HG 672/03.06.2009.
Că intimații- reprezentanți ai autorității locale a . îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, rezultă și din aceea că, luând la cunoștință că, deși nu figura în registrul agricol decât cu suprafața de 1,66 ha, petentul G. Ș. și soția sa G. M. dețin titlul de proprietate nr._/13.05.1996 asupra suprafeței de 1.000 mp teren situat pe Soseaua Giurgiului nr. 288, neidentificat prin parcelă și . judecătorească pentru anularea titlului de proprietate emis cu încălcarea dispozițiilor legale care, fiind respinsă ca perimată, a fost din nou inițiată, în prezent, aflându-se pe rolul Judecătoriei Cornetu, în faza procedurii de regularizare.
De asemenea, instanța va reține că în cauză nu poate fi vorba nici despre săvârșirea infracțiunii de fals intelectual incriminată de prev. art. 289 C. pen. de la 1968 ca fiind „falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări” în condițiile în care cercetările efectuate în cauză nu au relevat indiciile falsificării, de către intimați a vreunui înscris oficial dintre cele prev. de art. 150 alin. 2 C. pen. în sensul prev. de art. 289 alin. 1 C. pen., astfel că această infracțiune nu există; pe cale de consecință, infracțiunea de uz de fals incriminată prin dispozițiile art. 291 C. pen., nu există în condițiile în care nu există vreun înscris falsificat care să fi fost utilizat de intimați în vederea producerii vreunei consecințe juridice
În aceste condiții, instanța constată că soluția atacată a fost dată prin justa și temeinica analiză a întregului material probator administrat în cauză, iar temeiul de drept indicat - dispozițiile art. 228 alin. 6 C. pr. pen. la art. 10 alin. 1 lit. a C. pr. pen. fiind cel aplicabil.
Având în vedere toate aceste considerente, și reținând că obiectul plângerii prevăzută de art. 2781 alin. 1 C. pr. pen. îl constituie rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 05.11.2013 dispusă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală în dosarul nr. 208/D/P/2012, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) C. pr., instanța urmează să respingă plângerea de față ca nefondată, menținând soluția atacată, petentul urmând a fi obligat, conform cu exigențele art. 275 alin. 2 C.pr.pen. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cheltuieli care se vor stabili prin apreciere, raportat la ansamblul actelor îndeplinite pentru judecata plângerii, la 300 lei.
De asemenea, având în vedere cererea intimatului M. F. de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare reprezentate de onorariu avocat, văzând dispozițiile art. 276 alin. 6 C. pr. pen. rap. la art. 451- 453 C. pr. civ. și culpa procesuală a petentului, Tribunalul va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei către intimatul M. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 15 alin. 1 din Legea 255/2013 cu ref. la art. 2781 alin. 8 lit. a C. pr. pen. din 1968 respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul G. Ș. în contradictoriu cu intimații M. A., M. F., M. L., S. O., H. I., I. M., P. D., I. I. și Bocăneață I..
Menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 05.11.2013 dispusă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală în dosarul nr. 208/D/P/2012 ca legală și temeinică.
În baza art. 276 alin. 6 C. pr. pen. rap. la art. 451- 453 C. pr. civ. obligă petentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei către intimatul M. F..
În temeiul art. 275 alin. 2 C. pr. pen. – obligă petentul la plata sumei de 300,00 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2014.
P., GREFIER,
N. A. C. V.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
