Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 78/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 1284/93/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 78/C
Ședința publică din data de 09.04.2014
Tribunalul constituit din:
P. - M. R. R.
GREFIER - M. C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul-inculpat N. V. A. împotriva încheierii penale din data de 31.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-inculpat N. I. V. A. personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat C. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației cu privire la contestatorul-inculpat N. V. A. prin raportare la dispozițiile art. 206 NCPP.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat N. V. A., având cuvântul, consideră că se impune admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive pentru următoarele motive:
Susține că printre articolele prevăzute de Constituția României se numără unul care spune că judecătorul se supune legii și numai legii, iar justiția se înfăptuiește în numele legii. Învederează că instanța de fond nu a avut în vedere aceste două alineate din Constituție și, în prezenta cauză, nu s-a supus legii. Solicită să se aibă în vedere penultima filă din motivarea hotărârii instanței de fond, alineatul de pe mijlocul paginii, în care instanța a constatat că împrejurările referitoare la persoana inculpatului, la vârstă, la mediu din care provine și la antecedentele penale nu le va analiza la acest moment ci vor fi analizate în momentul când se va judeca cauza pe fond.
Consideră că prin această afirmație instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 223 alineatul ultim din NCPP care prevede că judecătorul atunci când se pronunță asupra arestului preventiv trebuie să aibă în vedere aspectele referitoare la persoana inculpatului, la mediul din care provine și la antecedentele penale iar în cazul de față susține că există depus la dosar cazierul din care rezultă că inculpatul nu are antecedente penale fiind infractor primar cu acest dosar.
De asemenea, solicită să se observe alineatul prim de la ultima filă motivat de instanța de fond unde se spune că temeiurile de fapt și de drept care au stat la data când s-a luat măsura arestării preventive se mențin și la acest moment. Consideră că de fapt lucrurile în privința inculpatului N. V. A. nu stau deloc așa, și că temeiurile de fapt și de drept s-au schimbat.
Menționează că prin Rechizitoriu prin care inculpații au fost trimiși în judecată la data de 13.12.2013 când P. Judecătoriei Cornetu a solicitat ca pentru acest inculpat să se dispună măsura arestării preventive, P. a constatat că inculpatul ”este suspect că a săvârșit o infracțiune de furt în formă continuată prevăzută pe dispozițiile art. 208 – 209 CPP în concurs cu complicitate la violare de domiciliu”.
Arată că judecătorul de fond a considerat că în privința acestui inculpat trebuie să dispună arestarea preventivă, numai că la data de 15.01.2014 același P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a considerat că trebuie să întocmească Rechizitoriu și să trimită inculpații în judecată, iar în privința inculpatului N. V. A. P. a dispus ”scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la violare de domiciliu”. În ceea ce privește infracțiunea de furt în formă continuată, din cele 6 acte materiale reținute inițial, s-a dispus scoaterea pentru una din aceasta iar inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de furt în formă continuată arătându-se în paranteză cele 5 acte materiale reținute. Susține că temeiurile de fapt și de drept nu mai subzistă ținând cont că acestea s-au schimbat după 1 lună.
Arată că instanța de fond a vorbit de pericolul faptei, de pericolul inculpatului, de pericolul persoanei care a săvârșit fapta, respectiv la penultima filă la primele alineate la modul abstract așa cum se găsește într-un Cod de drept penal numai că acele afirmații ale instanței de fond privind analizarea periculozității faptei, privind analizarea periculozității persoanei trebuie analizate și în concret, în raport de persoana față de care se va lua sau nu măsura arestării preventive. Or, în privința acestui inculpat instanța de fond nu a spus de ce prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea, arată că instanța de fond a încheiat motivarea spunând că măsura arestului preventiv este unica măsură preventivă necesară a asigura buna desfășurare a procesului penal dar fără a spune care sunt motivele care au îndrituit judecătorul de fond să ajungă la această concluzie. Totodată, arată că nu înțelege de ce arestul la domiciliu nu este o măsură preventivă necesară să asigure buna desfășurare a procesului penal și de ce nu s-au avut în vedere dispozițiile prevăzute de art. 242 alin. (2) NCPP care spune că se poate înlocui o măsură preventivă mai grea cu una mai ușoară ținând cont de conduita procesuală a inculpatului. Ori, arată că acesta de la bun început a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor pe care și-a menținut-o de fiecare dată când s-a pus în discuție starea de arest.
Susține că instanța de fond nu a analizat absolut de loc celelalte măsuri preventive prevăzute de CPP și nu a arată de ce nu s-a putut înlocui cea mai aspră măsură preventivă cu una mai ușoară, în raport de textele menționate dar și în raport de probele administrate în dosar. Consideră că fie prin măsura arestului la domiciliu așa cum a susținut și în fața instanței de fond, fie prin măsura preventivă a controlului judiciar acest proces penal poate să continue neputând fi obstrucționat de către inculpat. Învederează că în condițiile în care a fost căutat de poliție acasă, conform procesului verbal depus la dosar și nefiind găsit, s-a prezentat câteva ore mai târziu când i-a adus familia la cunoștință, deci nu s-a sustras absolut de loc urmăririi penale. De asemenea, susține că există la dosar dovezi că anterior sesizării organelor de poliție inculpatul N. V. A. a luat decizia de a nu-l mai ajuta pe inculpatul M. A. C. la săvârșirea infracțiunilor și consideră că pericolul că ar mai săvârși noi fapte nu există prin punerea în libertate.
Pentru aceste aspecte, solicită reanalizarea dosarului, și că, această perioadă de aproximativ 4 luni de arest preventiv este de natură să asigure atât prevenția generală, cât și prevenția specială.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că inculpatul avea un loc de muncă, și poate, în măsura în care este pus în libertate, să desfășoare o activitate remunerată să-și câștige existența, inclusiv să poată să achite prejudiciul care-i este imputat. Susține că prejudiciu în ceea ce îl privește pe inculpatul N. V. A. este mult mai mic de 10.000 euro, în raport de cele 5 părți vătămate care în mare parte și-au recuperat daunele. Învederează că prejudiciul în ceea ce privește partea vătămată C. de 8.000 lei a fost recuperat prin Allianz care a despăgubit-o dar care s-a constituit parte civilă cu cei 8.000 lei și partea vătămată Ninov care a declarat un prejudiciu de 2.500 euro. Arată că acesta este prejudiciul care ar putea fi imputat inculpatului chiar având în vedere periculozitatea acestuia pe aspectul stări de arest.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată având în vedere circumstanțele comiterii infracțiunii, a gravității acesteia, a prejudiciului produs, fiind un prejudiciu mare, precum și a numărului mare de părți vătămate, neexistând o persoană izolată, ci un număr mare de persoane vătămate, motiv pentru care consideră că lăsat în stare de libertate ar exista riscul ca oricând să comită noi infracțiuni.
Contestatorul-inculpat N. V. A., având ultimul cuvântul, este de acord cu cele susținute de avocatul ales.
La interpelarea instanței, cu privire la acuzațiile aduse în Rechizitoriu, arată că le recunoaște și le regretă. Arată că nu a conștientizat faptele săvârșite de inculpatul M. A. C. având în vedere că era taximetrist și nu-l întreba de unde vine. Precizează că și-a dat seama că a greșit când acesta a început să-l sune noaptea dar nu-i mai răspundea la telefon și după câteva săptămâni s-a trezit cu poliție la poartă. De asemenea, menționează că a participat la furtul din 5 case, dar nu l-a ajutat în sensul că stătea de pază așa cum reiese din Rechizitoriu, ci mergea doar să-l ia.
Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra contestației formulate de contestatorul-inculpat N. V. A..
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 31.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 362 alin. 2C.p.p. s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: M. A. C., N. V. A. și A. D..
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților M. A. C., N. V. A. și A. D..
Cheltuielile judiciare pe menținere stare de arest preventiv au rămas în sarcina statului.
În baza art. 362 alin.1 rap. la art. 202 C.p.p. s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar/măsura arestului la domiciliu formulate de inculpații M. A. C., N. V. A. și A. D., ca neîntemeiate.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. au fost obligați inculpații M. A. C., N. V. A. și A. D. la plata sumei de 100 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, pe cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5800/P/2013 din data de 15.01.2014 al Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Cornetu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților M. A. C., A. D. și N. V. A..
Prin încheierea din data de 13.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cornetu s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților M. A. C., A. D. și N. V. A. pe o perioadă de 19 zile începând cu data 13.12.2013 la data de 31.12.2013, inclusiv, reținându-se ca sunt îndeplinite condițiile art. 143 C.p.p., mandatele de arestare preventivă fiind emise pentru cazul prev. de art. 148 lit. f C.p.p (MAP nr.88/13.12.2013 – inculpatul M. A. C.), (MAP nr.90/13.12.2013 – inculpatul A. D.), (MAP nr.89/13.12.2013 – inculpatul N. V. A.).
Inculpatul M. A. C. a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de furt calificat în forma continuată și violare de domiciliu în forma continuată - prev. de art. 208 alin 1- art. 209 alin 1 lit. a, g și i C.p., art.192 alin.1si 2 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 33 lit. a și art. 99 C.p, existând motive verosimile de a se crede că, în fapt, în perioada octombrie-noiembrie 2013 a pătruns prin efracție în locuințele părților vătămate Ninof T., R. I. A., Gorganeanu A., C. C., Bitoleanu A., S. I., B. I. și M. E. L., de unde a sustras mai multe bunuri.
Inculpatul A. D. a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de tăinuire și complicitate la furt calificat – prev. de art.221 alin.1 C.p., art. 26 rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, g și i C.p. cu aplic. art.41 alin.2 și art.75 lit. c C.p. existând motive verosimile de a se crede că, în perioada 13-15.10.2013, în data de 22.10.2013 și în data de 31.10.2013 a înlesnit valorificarea unui ceas de mana marca Aviator (sustras de inculpatul M. A. C. din locuința părții vătămate Ninof T.), a două televizoare (sustrase de inculpatul M. A. C. din locuința părții vătămate S. I.) și a unui ceas de mână marca Doxa (sustras de inculpatul M. A. C. din locuința părții vătămate Gorganeanu A.) obținând foloase materiale în urma valorificării acestor bunuri.
Inculpatul N. V. A. a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată - prev. de art.26 rap. la 208 alin 1, art. 209 alin 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art.75 lit. c C.p. existând motive verosimile de a se crede că în perioada 13-15.10.2013, în datele de 22.10.2013, 18._, 31.10.2013 și 20.11.2013 a asigurat paza în timp ce inculpatul M. A. C. a sustras bunuri din locuințele părților vătămate Ninof T., S. I., Gorganeanu A. și C. C. și, totodată, l-a ajutat pe acesta să transporte bunurile sustrase și să le valorifice, obținând foloase materiale.
Potrivit art. 362 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 208 alin. 2 C.p.p în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, respectiv dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezulta nelegalitatea măsurii preventive, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța de judecată constată că temeiurile care au determinat arestarea se mențin, respectiv impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive față de inculpat.
Instanța de judecată a constatat că presupunerea săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată este susținută de declarațiile inculpaților prin intermediul cărora și-au recunoscut faptele (f.282, 287, 326, 329, 340, 344); plângerile și declarațiile părților vătămate (f.28, 45, 50, 52, 67, 72, 114, 139, 158, 167, 190, 194, 228, 232, 271, 371); declarațiile martorilor (f.41,225); procese verbale de cercetare la fața locului (f.30, 55, 77, 116, 142, 171, 195, 234, 274, 373, 376); planșe foto (f.32, 46, 81, 110, 121, 151, 161, 172, 200, 221, 237, 297, 353, 358); procese verbale de predare primire (f.40, 43, 44, 105, 108,227); procese verbale de conducere în teren (f.292); procese verbale de prezentare pentru recunoaștere (f.267, 352); raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopica (f.61); fise de cazier judiciar, precum și celelalte înscrisuri existente la dosar.
Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 223 alin. 2 C.p.p atât sub aspectul minimului de gravitate prevăzut de lege cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzut de art. 223 alin. 2 – teza finală C.p.p., este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezultă, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, fiind vorba de infracțiuni intenționate, cu consecințe negative asupra patrimoniului persoanelor.
În egală măsură instanța a reținut că modul în care inculpații au acționat denotă o lipsă totală de atașament pentru valorile sociale ocrotite de legea penală, o perseverenta infracțională ce rezulta din numărul mare de acte materiale pe care inculpații le-au săvârșit . zile (8 părți vătămate), dar și un ridicat grad de potențial infracțional.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților (vârsta, loc de munca, venituri licite, situație familiala), cât și solicitarea ca judecată să aibă loc în condițiile art. 374 alin. 4 C.p.p., acestea vor fi avute în vedere de către instanța la individualizarea judiciară a pedepsei (în caz de condamnare) la momentul judecării cauzei.
Având în vedere că legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pentru infracțiunile săvârșite s-a constatat, raportat și la gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora (mai multe persoane, pe timpul nopții, prin violare de domiciliu, 8 părți vătămate, prejudiciul în valoare de aproximativ 20.000 euro pentru faptele săvârșite de inculpatul M. A. C., din care 10.000 euro pentru faptele la care a participat inculpatul N. V. A.), ca privarea inculpaților de libertate este necesara pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul minor – M. A. C. (17 ani și 10 luni) este proporțională cu gravitatea acuzației aduse și este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Astfel, efectele pe care privarea de libertate le-ar putea avea asupra personalității și dezvoltării inculpatului minor, în vârsta de 17 ani și 10 luni, care denota un ridicat grad de potențial infracțional nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin menținerea măsurii arestării preventive.
Instanța de fond a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii privative de libertate nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 223 alin. 2 rap. la art.208 alin. 2 corob. cu art. 207 alin.4 C.p.p, motiv pentru care, instanța va menține arestarea preventivă a inculpaților M. A. C., A. D. și N. V. A..
Pentru aceleași considerente, a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsura preventivă mai ușoară, respectiv cu măsura preventivă a controlului judiciar sau măsura preventivă a arestului la domiciliu formulate de inculpații M. A. C., A. D. și N. V. A. considerând ca singura măsura preventiva apta sa asigure buna desfășurare a procesului penal în această fază procesuală este măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul N. V. A., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 07.04.2014.
Examinând încheierea contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul constată următoarele:
Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.” Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”. De asemenea, conform art. 223 alin. (2) din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Prin raportare la textele legale mai sus enunțate, analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că în mod corect a reținut instanța de fond că în cauza există suspiciunea rezonabilă, în sensul art. 223 alin. (2) din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), de natură să genereze presupunerea rezonabilă că inculpatul N. V. A. a săvârșit infractiunea de complicitate la furt calificat din locuinte în formă continuată, pentru care acesta a fost trimis în judecată de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu .
Această suspiciune rezonabilă rezulta din mijloacele de probă administrate pe parcursul urmaririi penale, până în prezent, probe care au dus la emiterea rechizitoriului în cauză, inclusiv declarațiile inculpatului prin intermediul cărora acesia a recunoscut faptele comise .
De asemenea, Tribunalul constată că in mod corect instanta de fond a reținut ca în cauză sunt intrunite conditiile art. 223 alin. (2) din noul Cod de procedura penală deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat, pentru care este cercetat (printre altele) inculpatul este de 5 ani, și se constată că privarea acestuia de libertate este necesară înn continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, raportat la evaluarea gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora – este vorba despre furtul calificat din 8 locuinte, de către trei inculpați arestați preventiv, cu premeditare, prin efractie, inculpatul N. fiind cel care, în calitate de șofer de taxi (putând astfel să aibă justificarea conducerii autovehiculului la orice oră din orice zi…), dar și de paznic al locului faptei, îi ajuta pe ceilalți inculpați la realizarea furturilor repetate din locuințe, toate acestea pentru obținerea de foloase necuvenite.
În atare situație, măsura preventivă dispusă si mentinută ulterior apare ca o reacție firească a autorităților față de întreg contextul infracțional evaluat prin prisma circumstanțelor reale, în vederea restabilirii raporturilor juridice de securitate în rândul comunității în care inculpatii trăiesc .
Mai reține prezenta instanță că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, nefiind intrunite exigențele art. 242 alin. 2 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), astfel încât nu se impune, în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, astfel cum a solicitat avocatul inculpatului.
Față de cele reținute, se constata, așa cum a reținut și instanta de fond, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă inițială se mențin (nu s-au schimbat și nu au încetat), impunându-se în continuare menținerea arestării preventive a inculpatului, conform art. 208 alin. 4 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014).
In consecință, constatând că încheierea instantei de fond este legală și temeinică, potrivit art. 206 Cod proc.pen. Tribunalul va respinge contestatia inculpatului N. V. A. ca nefondată, iar conform art. 275 alin. 2 Cod pr.pen. îl va obliga pe contestator la plata a 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 206 din Codul dce procedură penală respinge contestația formulată de contestatorul-inculpat N. V. A. - fiul lui I. și al lui A. L., născut la 31.08.1991 - împotriva încheierii penale din data de 31.03.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._, ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin. 2 din Codul dce procedură penală obligă pe contestator la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal -_.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. R. R. M. C. I.
- Red. și tehnored. jud. R.M.R.- 23.06.2014 - 2 ex.
- Jud. Cornetu - jud. C.D.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 362/2014.... → |
|---|
