Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 50/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 2941/184/2014/a2
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 50
Ședința publică din data de 04.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – C. E. M.
GREFIER – A. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de A. E. A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O.
Pe rol, soluționarea contestatei formulată de contestatorul inculpatul M. G. deținut în P. C., împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 02.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ 14, prin care s-a constat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. G., cercetat pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat și o tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 32 C.pen. raportat la art. 228 alin. 1 C.pen. și art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.pen., art. 228 alin. 1 C.pen. și art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b, art. 228 alin. 1 C.pen. și art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b, art. 228 alin. 1 C.pen. și art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b, cu aplicarea art. 38 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen.,
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul inculpat M. G. asistat de avocat din oficiu I. G., potrivit delegației pentru asistența judiciară nr. 1024/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța permite apărătorului din oficiu să ia legătura cu contestatorul inculpat, aflat în stare de arest.
Instanța îi aduce la cunoștința contestatorului inculpat acuzațiile care li se aduc precum si drepturile procesuale, după care îl întreabă dacă dorește să dea declarație în această fază procesuală .
Inculpatul contestator M. G. precizează instanței că nu dorește să dea declarație.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat M. G., avocat I. G., arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea contestației formulate de contestatorul inculpat M. G., împotriva încheierii prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului inculpat M. G., avocat I. G., având cuvântul solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțate de Judecătoria B. și revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu o altă măsură mai puțin restrictivă, respectiv, înlocuirea cu măsurile prevăzute de dispozițiile art. 202 alin. 4 Cod proc. pen., respectiv lit. d, arestul la domiciliu, motivat de faptul că acesta nu prezintă pericol social pentru ordinea publică raportat la circumstanțele personale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea contestației formulată de contestatorul inculpat ca nefondată si menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică, apreciind că in mod just aceasta a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut această măsură fată de inculpat ca fiind cea mai oportună in acest moment și necesară pentru atingerea scopului preventiv.
În mod corect instanța a apreciat că măsura arestării preventive este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea acesteia față de inculpat se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual .
Contestatorul inculpat M. G. , având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației și luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu .
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față
Prin încheierea pronunțată la data de 02 septembrie 2014 de către Judecătoria B. în dosarul nr._ 14 în baza art. 208 alin. 2 Cpp a fost menținută măsura preventivă a arestării incupatului M. G..
Cheltuielile judiciare avansate de stat pe parcursul soluționării prezentei cauze s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Pentru a se pronunța această încheiere au fost avute în vedere cele ce urmează:
,,Prin rechizitoriul din data de 10.07.2014 dat în dosarul nr. 640/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M. G., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat și o tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art. 32 C.pen. raportat la art. 228 alin. 1 C.pen. și art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.pen., art. 228 alin. 1 C.pen. și art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b, art. 228 alin. 1 C.pen. și art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b, art. 228 alin. 1 C.pen. și art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b, cu aplicarea art. 38 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut că în nopțile de 18/19.06. 2014 și 24/25.06.2014 inculpatul a pătruns fără drept, pe timp de noapte și prin efracție în domiciliile mai multor persoane vătămate de unde a sustras bunuri în valoare totală de 2.200 lei, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni de furt calificat, pedepsite cu închisoare de la 3 ani la 10 ani.
Prin ordonanța nr. 640/P/2014 din 26.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, iar prin încheierea din data de 26.06.2014 a Judecătoriei B. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, până la data de 25.07.2014 inclusiv.
Prin încheierea din în data de 10.07.2014, Judecătoria B. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut starea de arest a acestuia, în temeiul art. 348 C.proc.pen. raportat la art. 207 alin. 4 C.proc.pen.
Procedând la verificarea temeiniciei și legalității măsurii preventive instanța a constatat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la data adoptării măsurii privative de libertate și la momentul menținerii acesteia după înregistrarea rechizitoriului la instanță și în procedura de cameră preliminară. Astfel, raportat la prevederile art. 202 C.proc.pen. și ale art. 223 alin. 2 C.proc.pen. avute în vedere de judecătorii care au dispus arestarea preventivă și menținerea acesteia, există date și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, iar pericolul public concret pentru ordinea publică nu a încetat să existe.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din împrejurările concrete de săvârșire a pretinselor fapte (noaptea, prin escaladare și prin pătrunderea în spațiul privat al altor persoane), împrejurări de natură a aduce o puternică tulburare ordinii și liniștii publice și de a provoca un sentiment de insecuritate în rândul membrilor comunității.
S-a arătat că pericolul social concret își regăsește expresia în starea de neliniște și sentimentul de insecuritate din rândul oamenilor care trăiesc în această comunitate, generate de împrejurarea că persoane bănuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni ar fi cercetate și judecate în stare de libertate.
S-a susținut că menținerea stării de arest preventiv a inculpatului este conformă și garanțiilor instituite prin art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, potrivit cu care scopul arestării unei persoane îl reprezintă aducerea acesteia în fata autorităților judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a comis o infracțiune. O arestare dispusă în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. c nu trebuie să fie urmată întotdeauna de o condamnare (cauza Brogan și alții împotriva Regatului Unit). Absența condamnării, ori o modalitate de executare a pedepsei compatibilă cu starea de libertate, nu înseamnă că detenția preventivă a avut loc cu încălcarea art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenție. Dispoziția convențională nu presupune ca la momentul privării de libertate sa fie suficiente probe care să susțină o condamnare, ci presupune ca la momentul arestării și pe parcursul acesteia să existe motive verosimile că persoana în cauza a săvârșit o infracțiune, condiție îndeplinită în aceasta cauza.
Întrucât starea de fapt anterior expusă nu s-a modificat nici în prezent, starea de arest preventiv a inculpatului a fost menținută.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul care, oral în fața instanței de control judiciar, prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat ca măsura preventivă a arestului să nu mai fie menținută, ori să fie eventual înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară.
Instanța urmează să constate că este nefondată această contestație.
Pentru această concluzie se reține că încheierea atacată este temeinică deoarece sunt întrunite condițiile din ipoteza normei de la art. 223 alin.2 C.p.p pentru a fi luată această măsură preventivă. Astfel se reține că există probe care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis 3 infracțiuni de furt calificat și una de tentativă de furt calificat în concurs real ,dintre care pentru infracțiunile în formă consumată pedeapsa prevăzută de lege este peste 5 ani închisoare impusă de norma în cauză . În acest sens sunt, în primul rând, recunoașterea inculpatului care arată în declarațiile sale că a efectuat actele de sustragere de bunuri din locuințele părților vătămate care se coroborează cu cele din declarațiile acestora din urmă ,cu cele din procesul verbal de cercetare la fața locului în care cu privire la locuința părții vătămate Ș. cel M. G. se consemnează urmele materiale produse prin actele de sustragere dar și cu procesele verbal de predare de către inculpat a bunurilor sustrase către părțile vătămate dar și cu cele din declarațiile de martori. Condiția stării de pericol pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului constă în certitudinea că acesta va comite noi fapte penale similare, așa cum rezultă din probele ce atestă conduita de mai sus a sa,din cele care atestă caracterul repetat al faptelor de furt calificat ce constituie infracțiuni din prezenta cauză dar și al celor din fișa sa de cazier judiciar care atestă că a mai fost condamnat de 3 ori la pedepse de câte 2 ani închisoare pentru 3 infracțiuni de același gen – tentativă de furt calificat și furturi calificate – dar și o altă faptă de furt calificat pentru care procurorul prin ordonanță a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Referitor la concluziile inculpatului prin avocat care privesc necesitatea revocării ori înlocuirii măsurii arestării preventiv sunt nefondate. Se reține că nu sunt întrunite condițiile din ipoteza normei de la art. 242 alin. 2 C.p.p. pretinse pentru luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu ori cele pretinse pentru o măsură preventivă restrictivă de libertate deoarece acestea nu sunt oportune și suficiente pentru realizarea scopului acestor măsuri prevăzut de art. 202 alin.1 C.p.p. întrucât atitudinea procesuală de recunoaștere a faptei penale situația sa materială și familială ce îi impune obligații de întreținere a membrilor familiei nu prevalează față de celelalte criterii menționate anterior ce justifică menținerea măsurii arestării preventive.
Deși în cauză a fost stabilit termen pentru pronunțarea hotărârii, instanța apreciază că, așa cum s-a arătat anterior, o arestare dispusă în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. c nu trebuie să fie urmată întotdeauna de o condamnare (cauza Brogan și alții împotriva Regatului Unit). Absența condamnării, ori o modalitate de executare a pedepsei compatibilă cu starea de libertate, nu înseamnă că detenția preventivă a avut loc cu încălcarea art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenție. Dispoziția convențională nu presupune ca la momentul privării de libertate sa fie suficiente probe care să susțină o condamnare, ci presupune ca la momentul arestării și pe parcursul acesteia să existe motive verosimile că persoana în cauza a săvârșit o infracțiune, condiție îndeplinită în aceasta cauza.
În consecință, va fi respinsă ca nefondată contestația inculpatului iar ca urmare a acestei soluții inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația formulată de contestatorul inculpat M. G., fiul lui G. si Miorița, născut la data de 12.07.1992 in orașul B., jud. O., cu domiciliul în orașul B., ., jud. O., studii primare, fără ocupație, recidivist, CNP -_, în prezent deținut în arestul PMS C. împotriva încheierii pronunțată la data de 02 septembrie 2014 de către Judecătoria B. în dosarul nr._ 14, ca nefondată.
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 130 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei ce reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegație nr.1024/04.09.2014 – av. I. G.) va fi avansată din fondul special al M.J. în contul Baroului O..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09. 2014, la Tribunalul O..
PREȘEDINTE
M. E. C.
GREFIER
D. A.
Red/Tehnored MEC
J.f. C.N.I.
Ex.2/04.09.2014
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 332/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
