Acţiune în constatare. Decizia nr. 2197/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2197/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 873/87/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 932/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2197
Ședința publică de la 10 iunie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR - P. I. N.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanții B. S., S. J., D. A., M. C. G., M. M., F. C., împotriva sentinței civile nr.1578 din 11.11.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. Administrativ Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” SA - SUCURSALA TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI C., având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanții – reclamanți B. S. și S. J., personal și asistați de avocat D. R. M., în baza împuternicirii avocațiale emise în baza contractului de asistență juridică nr.4211/17.03.2014, aflată la fila 8 în dosar, apelanții – reclamanți D. A., M. C. G., M. M., F. C., reprezentați de același avocat, lipsind intimata – pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, în raport de prevederile art.219 alin.1 Cod procedură civilă, procedează la identificarea apelanților - reclamanți, aceștia legitimându-se cu carte de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în raport de prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Apelanții – reclamanți, prin apărător, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință să fie admisă acțiunea, astfel cum a fost formulată. Totodată, solicită să se constate, că astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, apelanții – reclamanți și-a desfășurat activitatea în același condiții, atât anterior datei de 01.04.2001, dată până la care au beneficiat de grupa I de muncă, în procent de 100% conform Ordinului nr.50/1990, cât și ulterior acestei date, condițiile de muncă au rămas aceleași, activitatea acestora concură la siguranța circulației și se regăsesc la punctul 7 anexa 1 din H.G. nr.1025/2003.
Apelanții – reclamanți, prin apărător, învederează faptul că, instanța de fond a reținut că, au fost dovedite condițiile de muncă prin raportul de muncă efectuat în cauză, însă a apreciat că acesta nu înlocuiește avizul comisiei din cadrul Ministerului Muncii, fapt ce nu este imputabil apelanților – reclamanți. De asemenea, arată că, a depus la dosarul cauzei o adresă a Ministerului Muncii, care este în sensul celor susținute de apelanți, un răspuns la o cerere formulată de către un petiționar aflată în aceiași situație cu cea a apelanților.
Apelanții – reclamanți, prin apărător, învederează faptul că, în baza raportului de expertiză efectuat în cauză și în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv acord încheiat între CFR și organizațiile sindicale, contractele colective de muncă și restul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, solicită să se constate că apelanții – reclamanți și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea, în raport de prevederile art.394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele
Prin sentința civilă nr.1578 din data de 11.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea privind pe reclamanții B. S., S. J., D. A., M. C. G., M. M., F. C., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA - Sucursala Transport Feroviar Călători C..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În prealabil, s-a arătat că prezenta cauză privește o acțiune în constatare, reglementată de art. 35 din Codul de procedură civilă, conform căruia:
„Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”.
Acțiunea în constatare este admisibilă conform art. 35 din Codul de procedură civilă, doar dacă că reclamanți nu-și puteau realiza dreptul ca activitatea lor să fie încadrată în condiții speciale de muncă pe altă cale prevăzută de lege.
Reclamanții își puteau realiza acest drept prin obținerea avizului de la Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, conform procedurii prevăzută de dispozițiile HG nr. 1025/28.08.2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Reclamanții aveau la dispoziție o acțiune în instanță prin care angajatorul și sindicatele reprezentative din unitate să fie obligate să efectueze procedura anterior menționată pentru realizarea dreptului lor.
Deoarece nu a fost valorificată această acțiune în realizarea dreptului, prezenta acțiune în constatare, în principiu, nu este admisibilă.
Trecând peste aceste aspecte de inadmisibilitate, Tribunalul a arătat că procedura de încadrare în condiții speciale de muncă prevăzută de HG nr. 1025/28.08.2003 presupune îndeplinirea în mod cumulativ a mai multor criterii.
Prin art. 2 din HG nr. 1025/28.08.2003, legiuitorul a stabilit care sunt criteriile necesare pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale dup . Legii nr. 19/2000:
a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;
b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);
c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;
d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
e) efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani”.
Potrivit alin. 2 al art. 2 din actul normativ menționat anterior, încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1).
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. b, teza finală lista locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr.1.
Conform poziției nr. 7 din anexa 1, poate fi încadrată în condiții speciale de muncă 7 activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Așa cum s-a arătat anterior, se poate acorda avizul de încadrare în condiții speciale doar pentru activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor, or reclamanții nu a deținut astfel de funcții.
Deși prin raportul de expertiză au fost dovedite condițiile în care și-au desfășurat activitatea reclamanții, acest raport nu poate înlocui avizul care potrivit legii se acordă de către o altă autoritate publică, respectiv Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Potrivit art. 1 alin. 2 al Legii nr.226/2006, în prezent abrogată, locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor îh locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamanții B. S., S. J., D. A., M. C. G., M. M., F. C., criticând soluția pentru nelegalitate, apel întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 și urm. din Codul de procedură civilă.
În motivarea apelului formulat, susțin apelanții că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Deși a reținut că acțiunea în constatare, în principiu, nu este admisibila, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Cu referire la considerentele care au stat la baza pronunțării sentinței atacate, arată apelanții că, în condițiile în care în cauză s-a efectuat o expertiza tehnică de specialitate prin care s-a analizat activitatea și condițiile de muncă ale acestora, încuviințarea probei cu expertiza tehnică nu își avea rostul, date fiind argumentele reținute de către tribunal.
Nu se poate reține că nu exista temei legal pentru constatarea condițiilor speciale de muncă, în condițiile în care activitatea desfășurată de reclamanți până la data de 1.04.2001 a fost încadrată în grupa I de muncă, potrivit Ordinului MMPS nr. 50/1990, iar Legea nr. 19/2000 a prevăzut, la art. 20, încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 1.04.2001.
Prin urmare, având în vedere că până la data de 1.04.2001, salariații apelanți au desfășurat activitate în grupa I de muncă, în procent de 100%, meseriile acestora fiind nominalizate în Ordinul nr. 50/1990, la poz. 123 din anexa 1, iar ulterior au desfășurat activitate în aceleași condiții și factori de risc, de altfel recunoscute și de către pârâtă, deoarece au beneficiat de spor de condiții de muncă grea feroviară, spor pentru condiții vătămătoare, spor pentru condiții periculoase, sporuri care se acorda acolo unde, cu toate măsurile luate privind protecția muncii, se menține un grad ridicat de pericol, mai ales că activitatea acestora s-a desfășurat în și sub circulația trenurilor.
Se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. I și anexă I poz. 7 din Legea nr. 226/2006, însă pârâta nu a făcut demersurile necesare pentru obținerea avizului pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu HG nr. 1025/2003, atribuție care nu îi incumbă.
Același punct de vedere menționat mai sus, este precizat și de Ministerul Muncii și Proiecției Sociale în scrisoarea nr._/RG/2896/RP/ 2127/DAS/ 8.07.2014, ca răspuns la o petiție formulată de un coleg al apelanților, pe care au anexat-o în copie.
Se arată că "Referitor la facilitățile acordate la pensionare persoanelor care au desfășurat activități încadrate în fostele grupe I și II de muncă, apelanții precizează că la data de 1.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1.04.2001, au devenit stagii de cotizare în condiții speciale sau condiții deosebite, după caz. Altfel spus, după data de 1 aprilie 2001, grupa I și II de muncă au fost desființate, iar activitățile respective au fost recunoscute și încadrate în condiții speciale și deosebite de muncă atât în conformitate cu prevederile legii nr. 19/ 2000, cât și în conformitate cu prevederile legii nr. 263/ 2010 privind sistemul unitar de pensii publice".
Prin urmare, având în vedere că din expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză rezultă că activitatea apelanților s-a desfășurat în condiții de factori de risc, activitatea acestora contribuind la siguranța circulației, la fel ca în perioada în care activitatea acestora a fost încadrată în grupa I de muncă, se consideră îndreptățiți ca activitatea prestata de aceștia după data de 01. 04. 2001, să fie încadrată în condiții speciale.
Principiul de bază a al încadrărilor în grupe speciale de muncă, nu este regăsirea în liste sau nominalizarea de către conducerea unităților, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil de risc, concluzie ce se regăsește și în actele normative invocate precum și în expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001 sunt incidente art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, care a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001,în care s-au prevăzut locurile de muncă în condiții speciale, alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin.1 putând fi stabilite numai prin lege, așa cum prevede alin. 2 al aceluiași articol.
În temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptată H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții prevăzute în art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2003: încadrarea locurilor de munca în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001, desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a), existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare, efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 an,; efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de munca, pe perioada ultimilor 15 ani.
În ceea ce privește metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, aceasta include mai multe etape, conform art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2003, respectiv:
,, a) nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii;
b) solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de muncă în condiții speciale, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia se află locul de muncă respectiv sau Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1;
c) verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de muncă nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologică, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2;
d) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d);
e) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de muncă, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
(2) Etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c).”
În speță nu s-a făcut dovada faptului că aceste au fost parcurse, astfel încât, în condițiile în care nu a fost respectată metodologia prevăzută de H.G. nr.1025/2003, încadrarea în grupa I de muncă până în anul 2001 și desfășurarea activității în condiții de factori de risc, pentru care apelanții-reclamanți au beneficiat de diferite sporuri, nu sunt, contrar susținerilor acestora, suficiente pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
H.G. nr.1025/2003 prevede expres metodologia încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, așa cum s-a arătat anterior, dar și soluția pentru ipoteza în care angajatorul nu declanșează această procedură.
Astfel, art.3 alin.3 rezervă angajatorului și, în subsidiar, sindicatului reprezentativ/reprezentantului salariaților în comitetul de securitate și sănătate în muncă/responsabilului cu protecția muncii, dreptul de a sesiza inspectoratul teritorial de muncă.
Dar, în cauză, nu rezultă nici măcar că apelanții-reclamanți s-ar fi adresat în termen angajatorului / sidicatului / reprezentantului salariaților în comitetul de securitate și sănătate în muncă sau responsabilului cu protecția muncii, pentru a le solicita să depună sesizarea. Sub acest aspect, adresa nr._/RG/2896/RP/2127/DAS/18.07.2014, emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice către numitul C. B., referitoare la facilitățile acordate la pensionare persoanelor care au desfășurat activități încadrate în fostele grupe I și II de muncă, în sensul că, după data de 1 aprilie 2001, grupa I și II de muncă au fost desființate, iar activitățile respective au fost recunoscute și încadrate în condiții speciale și deosebite de muncă atât în conformitate cu prevederile legii nr. 19/ 2000, cât și în conformitate cu prevederile legii nr. 263/ 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, este lipsită de orice relevanță.
Prin urmare, chiar dacă salariaților nu li se poate imputa pasivitatea angajatorului, acestora li se poate imputa propria pasivitate, lipsa avizului Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, constituită în cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, obținut conform procedurii reglementate de H.G.nr.1025/2003, împiedicând încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți B. S., CNP_, domiciliat în Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman, S. J., CNP_, domiciliat în Roșiorii de Vede, .. 28, ., D. A., CNP_, domiciliat în Roșiorii de Vede, .. J 113, ., județul Teleorman, M. C. G., CNP_, domiciliat în . Teleorman, M. M., CNP_, domiciliat în Roșiorii de Vede, .. 136 A, județul Teleorman, F. C., CNP_, domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr.1578 din data de 11.11.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” SA - SUCURSALA TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI C., prin reprezentant legal, având CUI_, cu sediul în C., ., județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. M. P. I. N.
GREFIER
Ș. S.
Red.: P.I.N.
Tehnored. V.N./4.ex./30.06.2015
Jud. fond: T. N.
| ← Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 1060/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 433/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
