Obligaţie de a face. Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 31161/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (4952/2014)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.185
Ședința publică de la 16.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
JUDECĂTOR - E. D. O.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator M. F. D. împotriva sentinței civile nr.1055/31.01.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-intervenient accesoriu S. NAȚIONAL DIN TELECOMUNICAȚII și intimata-pârâtă .>
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-contestator personal și asistat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.475/14.04.2014 și intimata-pârâtă prin consilier juridic
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității recurentului-contestator, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Părțile, reprezentate, arată că nu au alte cereri de formulat, care să conducă la amânarea dezbaterilor.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-contestator, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și anularea deciziei de concediere.
În susținerea motivelor de recurs, reprezentantul avocat al recurentului-contestator arată că pentru a fi sancționate, faptele săvârșite de salariat trebuie să îmbrace forma abaterilor disciplinare iar acestea sunt prevăzute în Regulamentul Intern, în consecință, faptele săvârșite trebuie să se suprapună perfect peste dispozițiile Regulamentului. În această cauză, cu privire la recurent, faptele identificate de către angajator nu se suprapun peste abaterile disciplinare prevăzute de Regulament, deoarece recurentul a fost prezent la locul de muncă, urmare a solicitării verbale a superiorului ierarhic, fapt recunoscut și în cuprinsul interogatoriului de către societatea angajatoare, iar la momentul desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă dar și ulterior, angajatorul nu a fost în măsură să identifice în mod clar prejudiciul suferit, bunurile, valorile și echipamentele pe care se presupune că recurentul le-ar fi sustras de la punctul de lucru unde-și desfășura activitatea.
Cu privire la obiectul abaterii disciplinare, angajatorul pune în discuție lipsa a 48 de acumulatori pentru ca mai apoi să pună în discuție lipsa a 38 de acumulatori ai centralei LX Ericsson, fără a avea un proces-verbal de predare primire în baza cărora să facă dovada că aceste bunuri au existat la sediul societății din B. M..
Mai arată că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că cei trei participanți ar fi avut acces la etajul al II-lea, unde erau baterile considerate sustrase de către angajator. Expertiza criminalistică concluzionează că din conținutul camerei nu se pot identifica obiectele transportate de către cei doi participanți. Depune la dosar practică judiciară.
De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit facturii fiscale nr._/11.11.2014, pe care o depune la dosar.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat.
În combaterea motivelor de recurs, reprezentantul convențional al intimatei arată că prin acest recurs nu au fost aduse critici, astfel cum sunt prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Toate aspectele învederate de recurent sunt de fapt apărări de fond. Apreciază că au existat suficiente articole din Regulamentul Intern în care să se încadreze faptele săvârșite de salariat, fapte ce constituie abatere disciplinară.
În ceea ce privește existența bateriilor, acumulatori în încăperea din incinta din B. M., există la dosarul cauzei fișa de revizie, care atestă existența acelor acumulatori în clădirea respectivă. Există la dosar tichete de incident deschise, care au arătat că s-a constatat lipsa acestor baterii și care dovedesc faptul că înainte de a fi sustrase, acelea au fost acolo, de altfel nimeni nu a contestat aceasta, salariatul și colegii săi știau de existența acestor baterii și aveau acces la acea sală. Există documente la dosar din care rezultă că salariatul avea card de acces și care funcționa pentru toate încăperile din clădirea unde-și desfășura activitatea, mai mult, cheia care deschidea sala bateriilor se afla pe un panou, în repartitor, sală unde-și desfășura o parte din activitate salariatul, împreună cu colegii săi.
În ceea ce privește aspectul arătat, că salariatul se afla acolo la solicitarea șefilor săi, din toate probele administrate nu rezultă că i s-ar fi cerut expres ca salariat, să vină din concediul de odihnă și să ridice anumite obiecte din clădire, cu atât mai puțin acumulatorii, ce nu reprezentau obiectele ce trebuiau mutate de către aceștia într-o altă clădire.
Față de acele decizii depuse ca practică judiciară, în plus față de spețele respective, în prezenta cauză a fost administrată o expertiză criminalistică. Instanța de fond a putut să coroboreze probele cu acele considerente ale expertului și deși expertul nu menționează în concret, acesta arată clar că este exclus ca în aceste sacoșe să se fi aflat cutii de telefoane, așa cum au susținut recurentul și colegii acestuia și a opinat că nu este exclus ca în acele sacoșe să se fi aflat acumulatori. Sunt nenumărate elemente, care dovedesc faptul că în sacoșe se aflau acumulatori, respectiv modul de prindere a obiectelor.
În ceea ce privește susținerea că nu s-a specificat de către societate numărul concret al acumulatorilor, este o încercare de a induce în eroare instanța. S-a vorbit, într-adevăr de 48 de acumulatori și de 38, dar singurul motiv pentru care s-a făcut distincția, a fost acela că recurentul nu a participat în data de 09 mai la sustragere primilor 10 acumulatori, ci la sustragerea celor 38 de acumulatori, care s-a desfășurat în data de 10 mai. Având cuvântul în replică, reprezentantul avocat al recurentului arată că potrivit expertizei criminalistice invocată, recurentul ar fi trebuit să care în decurs de 1 oră 520 kg, ceea ce este imposibil, ca atare, greutatea unui pachet ar fi trebuit să depășească 32 Kg. Și ar fi avut 16 ieșiri. Angajatorul nu poate face dovada predării în posesie a bunurilor și nu poate identifica dacă au fost 48 sau 38 de acumulatori.
Reprezentantul convențional al intimatei arată că nu este vorba de a fi cărat numai recurentul cei 38 de acumulatori, pentru că au fost doi colegi care au cărat în data de 10 mai, acest fapt se vede fără putință de tăgadă pe înregistrările camerelor de supraveghere, dovezi administrate în cauză și în ceea ce privește procesul-verbal de punere în posesie, nu erau în gestiunea acestora acei acumulatori, cu toate acestea ei se aflau în clădire și există fișa de revizie ce atestă existența acestora în clădire.
De asemenea, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu expert achitat de T..
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1055/31.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul M. F. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. ROMTELECOM S.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtei, conform contractului individual de muncă nr. 250/5011/01.11.1994, inițial având funcția de electrician (filele 128,129).
Prin decizia nr.94/25.07.2012 contractul individual de muncă al reclamantului a fost desființat, în baza art. 248 alin.1 lit. e din Codul muncii.
S-a reținut în decizia menționată că reclamantul a săvârșit următoarele fapte: La data de 10.05.2012, în intervalul orar 17.00-20.00 nu era de serviciu, nu a informat șeful direct de prezența în clădirea CTD Nord situată în .. 10-12, sector 1 București; în același timp a fost surprins de camerele de supraveghere ieșind din clădirea Romtelecom CTD Nord, cu mai multe pachete voluminoase conținând acumulatorii bateriilor de alimentare și back-up pentru centrala LX Ericsson situată în clădirea CTD Nord.
De asemenea, s-a arătat că faptele reprezintă încălcări ale art. 39 alin. 2 lit. a, b, c, d din Codul muncii, precum și ale art. 21 pct. a lit. i (salariatul are obligația de a-și îndeplini atribuțiile ce îi revin conform CIM, prezentului regulament, obiectivelor de performanță, instrucțiunilor de lucru, politicilor și procedurilor companiei), ii (salariatul are obligația să respecte prevederile și obligațiile ce îi revin conform CIM, fișei postului, prezentului regulament, normelor și procedurilor interne, precum și conform oricăror alte reglementări interne ale societății, deciziilor organelor corporative ale societății, legii și CCM), (iii) (salariatul are obligația să acționeze în mod onest și corect în relațiile cu clienții, autoritățile și cu colegii, într-un mod nediscriminator și cu considerația cuvenită pentru drepturile și obligațiile acestora), (iv) (salariatul are obligația să își îndeplinească totdeauna sarcinile, îndatoririle sau atribuțiile integral și cu promptitudine, într-un mod profesionist și responsabil), (vii) (salariatul are obligația să respecte toate instrucțiunile și/sau hotărârile date de conducătorii ierarhici superiori, și toate cererile care le sunt comunicate, sub sancțiunea de a fi ținuți responsabili, conform legii și prezentului regulament), viii (salariatul are obligația să respecte politicile de conformitate aprobate de societate și anume: politica privind evenimentele, politica privind acceptarea și acordarea de cadouri corporative, codul de conduită pentru protecția dreptului persoanei la intimitate în manipularea datelor cu caracter personal, politica privind cazurile de fraudă, politica privind Inside Trading, politica de denunțare a neregulilor, politica privind donațiile și sponsorizările, codul de conduită etică pentru directorii financiari seniori, politica privind evitarea conflictelor de interese și combaterea corupției, precum și orice alte politici, proceduri, note, norme interne, reguli de lucru sau alte reglementări similare, adoptate și aplicabile în cadrul companiei, care au fost comunicate salariaților),(ix) (salariatul are obligația de a respecta obligația de fidelitate față de societate în executarea atribuțiilor de serviciu, necondiționat pe toată durata CIM, precum și ulterior dacă au fost stabilite clauze de neconcurență prin CIM), (xi) (salariatul are obligația de a respecta normele de disciplină a muncii), (xv) (angajatul are obligația de a fi responsabil în folosirea, protejarea și întreținerea corespunzătoare a echipamentului de telecomunicații, a instalațiilor precum și a altor mijloace materiale, bunuri sau valori încredințate acestora), xix (salariatul e obligat să respecte toate și oricare obligații ce rezultă din Regulament, CIM, CCM, normele și procedurile interne, precum și orice alte reglementări interne ale companiei), pct. B (salariatul este obligat să respecte toate instrucțiunile, ordinele, deciziile legale, scrise sau verbale emise sau trasate de către conducătorul ierarhic superior, sub sancțiunea răspunderii disciplinare, conform legii și prezentului regulament), pct. c lit. i (salariatul este obligat să acționeze într-un mod onest și corect în relațiile cu clienții, investitorii, autoritățile, ceilalți colegi, în conformitate cu cele mai înalte standarde de corectitudine), ii (salariatul este obligat să acționeze cu bună credință în relațiile cu clienții), iii (salariatul este obligat să promoveze și să susțină reputația societății și a operațiunilor sale și să nu prejudicieze în nici un fel imaginea și reputația acesteia), iv (salariatul este obligat să se asigure că deciziile și acțiunile sale sunt rezonabile, juste și adecvate condițiilor, cu luarea în calcul a tuturor aspectelor relevante, pentru a proteja interesele societății), v (să acționeze într-un mod competent, precaut și atent pentru a proteja interesele societății și operațiunile acesteia), pct. d lit. i (salariatul nu trebuie să aibă un comportament necorespunzător față de clienții sau potențialii clienți ai societății sau față de colegi), iii (salariatului îi este interzis să folosească bunurile societății în alt scop decât pentru executarea sarcinilor de serviciu). Este interzisă folosirea acestora în scop personal sau în beneficiul unor terți. Această interdicție include, fără a se limita la, folosirea în scop personal a telefonului, a faxului, a computerului, a fotocopiatoarelor, etc.), pct. f (salariatul are obligația de a avea un comportament integru) din Regulamentul intern al companiei.
Înainte de emiterea deciziei contestate pârâta a efectuat cercetarea disciplinară. În cadrul acestei etape reclamantul a declarat că, urmare a închiderii și sigilării clădirii CTD Nord, a primit dispoziție ca, împreună cu alți colegi, să efectueze mutarea echipamentelor utilizate de aceștia la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, din sediul CTD Nord în sediul CTD Plevnei. În data de 10.05.2012, aflându-se în concediu de odihnă, la solicitarea colegilor s-a deplasat la sediul din CTD Nord și a început eliberarea magaziei aflată la subsolul clădirii, în care se aflau cutii cu cleme, șuruburi și alte materiale, cutii cu aparate telefonice defecte și modemuri, de culoare cărămizie, portocalie și albă. Aceste cutii, fiind deteriorate, au fost transportate în sacoșe de rafie.
La filele 221-245 din dosar au fost depuse planșe foto efectuate în baza imaginilor surprinse de camerele 1,2,4, și 7 ale sistemului de supraveghere al pârâtei, de la sediul CTD Nord. Din planșele foto rezultă că, în data de 10.05.2012, reclamantul, împreună cu doi colegi, au transportat din sediul CTD Nord aflat pe .-un autovehicul de serviciu, sacoșe de rafie ce conțineau materiale de culoare portocalie, reclamantul susținând că aceste materiale de culoare portocalie erau cutii de telefoane, în timp ce pârâta susține că reprezintă acumulatorii de la centrala LX Ericsson. De asemenea, martorul D. D. C. a susținut că ceea ce apare în imagini având culoarea portocalie reprezintă cutii de telefoane și ISN-uri (fila 282).
Acumulatorii menționați în decizia contestată se aflau la mezanin, în camera bateriilor. Accesul în această cameră se făcea printr-un hol, pentru a intra în hol fiind necesară o cartelă de acces, deținută de reclamant (astfel cum rezultă din declarațiile martorului S. I., fila 280), iar din hol accesul în camera bateriilor se făcea printr-o ușă cu încuietoare tip yală, cheia aflându-se în repartitor, încăpere în care reclamantul avea acces (filele 280,281).
În cauză a fost efectuat raport de expertiză criminalistică, de către Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice. Obiectivul stabilit de instanță a fost indicarea faptului dacă din imaginile surprinse de camerele 1, 2 și 4 de supraveghere rezultă că în plasele de rafie pe care le-a cărat contestatorul în data de 10.05.2012 se pot identifica obiectele cărate.
Conform raportului de expertiză criminalistică, cutiile de telefon au culoare uniformă numai pe partea dorsală și nu prezintă porțiuni de culoare roșie sau albastră. Eventualitatea apariției lor în imagini în culoare constantă însemnă că în mod sistematic au fost poziționate cu fața în jos cutiile din stratul de deasupra. Probabilitatea ca un număr de 76 de cutii transportate în stratul de sus să fi fost puse întâmplător invers este de 0,0173%. În imaginile de la ora 17:21:28 sunt vizibile repere de culoare roșie și albastră care admit explicația că reprezintă bornele unui acumulator. În imaginile de la orele 18:14:06 și 18:17:55 se observă prin gura sacoșei regiuni luminoase care ar putea reprezenta reflexia luminii pe capătul metalic al bornelor de acumulator. Urmare a examinării imaginilor din litigiu sub aspectul diferenței de greutate, al numărului de transporturi și al modului de prindere al obiectului, se constată că în timp ce ipoteza că în sacoșe sunt acumulatori nu poate fi exclusă, nu a fost găsit niciun detaliu similar imaginilor aplicate pe cutia de telefon pusă la dispoziție, care să susțină prezența în imagini a acestora.
Concluzia expertului a fost aceea că este exclus ca obiectele transportate să fie cutii de telefon marca Siemens Gigaset .-159).â
Potrivit art. 61 lit. a Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: a) în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Potrivit art. 247 din Codul muncii: (1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Din definiția abaterii disciplinare, prevăzută de alin. 2 din articolul menționat, rezultă următoarele trăsături ale acesteia: este o faptă în legătură cu munca, fapta constă într-o acțiune sau inacțiune, presupune vinovăția salariatului, prin faptă se încalcă normele legale, ale regulamentului intern, contractului colectiv de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Conform art. 248 alin. 1 lit. e din Codul muncii angajatorul poate dispune, ca și sancțiune, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Prin urmare, angajatorul poate dispune concedierea disciplinară în cazul săvârșirii cu vinovăție a unei singure fapte grave - sub acest aspect statuându-se în teoria și practica judiciară că trebuie să fie vorba de o faptă care perturbă substanțial activitatea unității, în sensul în care, din analiza tuturor elementelor de fapt, rezultă că, în mod rezonabil, menținerea în unitate a celui vinovat nu este posibilă, precum și în cazul încălcării repetate a obligațiilor de serviciu - situație care presupune săvârșirea a cel puțin două abateri disciplinare, însă, dacă este întrunită această condiție, nu criteriul cantitativ, respectiv numărul de abateri, este hotărâtor, ci componența lor calitativă.
(1) Sub aspectul formei, instanța reține că decizia contestată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 252 din Codul muncii (1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
(3) Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
(5) Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Cu privire la susținerea reclamantului conform căreia termenul de 30 de zile prevăzut de art. 252 din codul muncii nu a fost respectat, instanța reținut:
Prin decizia nr.16/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratură unității.
Față de împrejurarea ca abaterea disciplinară a fost adusă la cunoștința conducerii societății în data de 19.07.2012 la care a fost întocmit Procesul Verbal al cercetării disciplinare prealabile nr. 100/06/512 (fila 112), iar decizia de concediere a fost emisă în data de 25.07.2012, termenul de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștința despre săvârșirea abaterii disciplinare statuat de dispozițiile art. 252 alin. 1 din Codul muncii, modificat și completat, a fost respectat.
Cu privire la susținerea reclamantului potrivit căreia în cadrul cercetării disciplinare singurele apărări pe care le-a efectuat au privit fapta de sustragere a bateriilor, întrucât nu i s-a adus la cunoștință faptul că este cercetat pentru săvârșirea unor fapte precum încălcarea normelor privind comportamentul cu clienții, privind evacuarea spațiilor de lucru, instanța a reținut:
Pârâta, în mod eronat a încadrat cele două fapte considerate abateri disciplinare în prevederile art. 21 pct. a lit. iii, iv, vii, ix, xi, xv, pct. b, pct. c lit. îi, pct. d lit. i, având în vedere că acestea nu au legătură cu neîndeplinirea obligațiilor, atribuțiilor de serviciu, comportamentul față de clienți, obligația de întreținere a echipamentelor ce i-au fost încredințate, etc.
Cu toate acestea, încadrarea eronată a celor două fapte nu este în măsură să determine nelegalitatea deciziei contestate, în condițiile în care faptelor au fost încadrate corect, în celelalte norme din regulamentul de ordine interioară al pârâtei, enumerate mai sus.
În ceea ce privește temeinicia deciziei contestate, prin decizia de concediere s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea a două fapte ce constituie abateri disciplinare: - neinformarea șefului direct de prezența în clădirea CTD Nord situată în .. 10-12, sector 1 București, în data de 10.05.2012.
Conform susținerilor reclamantului și ale pârâtei, răspunsului la interogatoriul pârâtei (întrebarea nr. 5, fila 251), la data de 10.05.2012 reclamantul se afla în concediu de odihnă și a venit la sediul situat în .. 10-12, la solicitarea colegilor, pentru a îi ajută la eliberarea spațiilor în care își depozitau materialele necesare desfășurării atribuțiilor de serviciu, conform solicitării șefului direct, domnul B. M., fără să îl informeze pe acesta de prezența sa.
Potrivit Regulamentului de ordine interioară al S.C. ROMTELECOM S.A., art. 21 lit. d pct. (viii), salariatului îi este interzis să pătrundă sau să rămână în incinta societății în alte scopuri decât executarea sarcinilor de serviciu, fără acordul prealabil al conducătorului ierarhic superior.
Din probele administrate în cauză (răspunsul la interogatoriul reclamantului, întrebările nr. 7, și 9) nu rezultă că șeful ierarhic superior a dispus eliberarea spațiilor de depozitare în afara programului de lucru, respectiv în timp ce angajații, cum este cazul reclamantului, se aflau în concediu de odihnă.
În consecință, instanța constată că s-a făcut dovada nerespectării de către reclamant a obligațiilor generale, prevăzute de art. 21 lit. a, pct. i din regulamentul de ordine interioară al pârâtei: salariatul are obligația de a-și îndeplini atribuțiile ce îi revin conform CIM, fișei postului, CCM, regulamentului de ordine interioară, politicilor și procedurilor companiei.
Reclamantul a fost surprins de camerele de supraveghere ieșind din clădirea Romtelecom CTD Nord, cu mai multe pachete voluminoase conținând acumulatorii bateriilor de alimentare și back-up pentru centrala LX Ericsson situată în clădirea CTD Nord.
Instanța a constatat că a fost reținută corect această abatere disciplinară.
Astfel, în data de 10.05.2012 reclamantul a fost surprins de sistemul de supraveghere al pârâtei transportând, în sacoșe de rafie, din sediul CTD Nord în autovehiculul de serviciu, acumulatori de la centrala LX Ericsson.
Deși atât reclamantul cât și colegul său, martorul D. D. C., au susținut că ceea ce se observă în imagini reprezintă cutii de telefon, prin raportul de expertiză criminalistică s-a arătat că este exclus ca elementele de culoare portocalie să fie cutii de telefon, de tipul celor care se găseau în magazia utilizată de reclamant, având în vedere probabilitatea extrem de mică ca toate cutiile să fi fost așezate invers (culorile fiind diferite în funcție de laturile cutiei), faptul că s-au identificat repere de culoare albastră și roșie, deși cutiile de telefon nu conțin aceste repere, numărul de transporturi și modul de prindere al obiectului.
Prin urmare, având în vedere atitudinea nesinceră a reclamantului, relativ la faptul că în sacoșele de rafie se aflau cutii de telefoane, lipsa acumulatorilor, necontestată, faptul că printre materialele ce urmau a fi mutate nu se regăseau, cu excepția cutiilor de telefoane, elemente asemănătoare acumulatorilor, indicarea de către expert a faptului că în imaginile de la ora 17:21:28 sunt vizibile repere de culoare roșie și albastră care admit explicația că reprezintă bornele unui acumulator, instanța a reținut că în sacoșele de rafie reclamantul și cei doi colegi au transportat acumulatori de la centrala LX Ericsson.
Cu privire la susținerile reclamantului potrivit cărora accesul în sala acumulatorilor se realiza cu un card de acces, Tribunalul a reținut că din declarațiile martorului S. I. rezultă că reclamantul deținea cartelă de acces în holul anterior camerei acumulatorilor și avea acces la cheia de la ușa camerei acumulatorilor, aceasta aflându-se în încăperea denumită repartitor.
Cu privire la susținerea conform căreia mai multe persoane au avut acces în camera acumulatorilor, în lipsa unor indicii din care să rezulte că alte persoane au luat respectivii acumulatori, și având în vedere cele reținute mai sus, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada că alte persoane au săvârșit abaterea disciplinară pentru care a fost sancționat reclamantul.
Față de considerentele de mai sus, instanța a constatat că reclamantul a săvârșit cu vinovăție abaterile disciplinare pentru care a fost sancționat. De asemenea, sancțiunea aplicată este proporțională cu faptele săvârșite, în condițiile în care reclamantul a sustras bunuri din patrimoniul angajatorului, prin urmare cererea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 274 C.pr. civ., instanța a respins și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal reclamantul M. F. D..
Prin motivele de recurs formulate a arătat că în mod absolut greșit instanța de judecată a apreciat în cuprinsul sentinței că deși „pârâta în mod eronat a încadrat cele două fapte considerate abateri disciplinare în prevederile art. 21 pct. a lit. iii, iv, vii, ix, xi, xv, pct. b, pct. c lit. ii, pct. d lit. i" acestea neavând legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, încadrarea eronată a celor două fapte nu este în măsură să determine nelegalitatea deciziei contestate, fără a ține seama de faptul că pentru a putea fi sancționate de către angajator „faptele săvârșite de salariat" trebuie să se încadreze în categoria „abaterilor disciplinare", suprapunându-se peste cele enumerate în cuprinsul Regulamentului intern.
Or, în speța de față, angajatorul pârât, din dorința de a justifica, în mod absolut, decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al recurentului a identificat, în mod aleatoriu și abuziv, dispoziții ale Regulamentului intern - reprezentând abateri disciplinare - ca nu au nicio legătură cu situația de fapt intervenită.
În aceste condiții recurentul nu poate să nu se întrebe de ce instanța de fond a trecut cu atâta ușurință peste apărările formulate, stabilind că angajatorul pârât nu se face vinovat de încălcarea dispozițiilor legale deoarece, „faptele au fost încadrate corect în celelalte norme ale regulamentului intern" când, de fapt, niciuna dintre dispozițiile Regulamentului intern nu acoperă așa-zisele fapte săvârșite de subsemnatul. Astfel, recurentul nu a încălcat dispozițiile Regulamentului intern deoarece:
- a respectat un ordin legal, dat verbal însă, primit de la superiorul său ierarhic fapt prevăzut ca sancționabil în art. 21 pct. a lit. (vii) și pct. b din Regulamentul intern (să respecte toate instrucțiunile, ordinele, deciziile legale, scrise sau verbale emise sau trasate de către conducătorul ierarhic superior, sub sancțiunea răspunderii disciplinare); or, prezența acestuia la locul de muncă s-a făcut în baza solicitării verbale a superiorului ierarhic, iar nu la inițiativa sa;
- memorandumul pe baza căruia s-a declanșat cercetarea disciplinară nu identifică în nici un fel „bunurile companiei sustrase", făcând referire doar la posibilitatea ca anumite bunuri să fi fost sustrase;
- decizia nr. 73 din 25.06.2012 de numire a comisiei de cercetare. Disciplinară în aceeași măsură nu identifică numărul de acumulatori (că sunt 38 sau 48 de bucăți) precizând doar generic „salariații au fost surprinși de camerele de supraveghere... cu mai multe pachete voluminoase conținând acumulatorii bateriilor de alimentare și back-up pentru centrala LX-Ericsson".
Or, în condițiile declanșării cercetării disciplinare angajatorului avea obligația, la distanță de o lună și ceva după săvârșirea faptei să identifice în mod concret bunurile sau valorile lipsă; în plus, dacă dorea ca situația să fie tranșată absolut legal ar fi trebuit de îndată să sesizeze organele de poliție cu privire la „bunurile companiei sustrase".
Potrivit art. 21 pct. a lit. (xv) din Regulament recurentul avea obligația de a fi responsabil de folosirea, protejarea și întreținerea corespunzătoare a echipamentului de telecomunicații, a instalațiilor precum și a altor mijloace materiale, bunuri sau valori încredințate, sarcină întru totul respectată, deoarece acumulatorii bateriilor de alimentare și back-up pentru centrala LX-Ericsson nu se aflau în posesia ROMTELECOM S.A. (în sensul că întreținerea și supravegherea aparțineau unei alte societăți) aceștia fiind depozitați în încăperea în care aveau acces numai salariații S.C. ERICSSON TELECOMMUNICATIONS ROMÂNIA S.R.L. În acest sens recurentul solicită instanței să observe că extrasul din sistemul de control acces depus de către angajatorul pârât Ia dosarul cauzei care atestă, fără putință de tăgadă, că acesta nu a accesat niciodată „ușa de la hol sala baterii" unde se găseau depozitate bunurile aflate în întreținerea și supravegherea unei alte societăți decât cea angajatoare.
Față de toate aceste aspecte, solicită instanței să observe că faptele puse în sarcina sa nu îmbracă forma abaterilor disciplinare instanța de fond apreciind cu prea multă ușurință încadrarea lor în dispozițiile Regulamentului intern.
În mod absolut greșit instanța de fond a considerat că recurentul se face vinovat de încălcarea dispozițiilor Regulamentului intern referitoare la interdicția „de a pătrunde sau de a rămâne în incinta societății în alte scopuri decât executarea sarcinilor de serviciu, fără acordul prealabil al conducătorului ierarhic superior" luând în considerare declarația d-lui. B. M., superior ierarhic, dar fără a ține seama de declarațiile celorlalți doi colegi aflați la locul de muncă și care susțin, la fel ca și el, faptul că au primit ordin verbal de la dl. B. de a proceda cât mai urgent la eliberarea spațiului. Evident că pentru a-și asigura o situație privilegiată, acordată și de calitatea de superior ierarhic, și pentru a se pune la adăpost de o eventuală răspundere disciplinară, dl. B. a omis să precizeze în declarațiile sale faptul că a făcut presiuni asupra salariaților pentru aducerea la îndeplinire a ordinului verbal trasat de el, deoarece altfel nu se explică prezența concomitentă la lucru a 3 salariați aflați în subordinea sa, toți pregătiți să efectueze operațiunile necesare mutării bunurilor, valorilor, echipamentelor și obiectelor de inventar aflate la sediul din B. M..
În plus, cu privire la mutarea dintr-o clădire în alta nu există nicio procedură legală prevăzută de către angajator și adusă la cunoștința salariaților obligați, pentru diminuarea cheltuielilor societății, să procedeze la efectuarea operațiunilor necesare.
În mod absolut eronat instanța de fond a apreciat, în plus față de cele stabilite prin expertiza criminalistică efectuată în cauză faptul că „având în vedere atitudinea nesinceră a reclamantului, relativ la faptul că în sacoșele de rafie se aflau cutii de telefoane, lipsa acumulatorilor, necontestată, faptul că printre materialele ce urmau a fi mutate nu se regăseau, cu excepția cutiilor de telefoane, elemente asemănătoare acumulatorilor, indicare de către expert a faptului că în imaginile de Ia ora 17:21:28 sunt vizibile repere de culoare roșie și albastră care admit explicația că reprezintă bornele unui acumulator, instanța a reținut că în sacoșele de rafie reclamantul și cei doi colegi au transportat acumulatori de la centrala LX-Ericsson", fără a ține seama în niciun fel de probatoriul administrat în cauză. Astfel, din declarațiile de martori și din cele aflate la dosarul de cercetare disciplinară rezultă, fără putință de tăgadă, că recurentul și colegii săi nu au avut în nici un fel acces la S. bateriilor din clădirea din B. M. și, cu atât mai mult, că nu a încărcat, în nici un moment, acumulatori de la centrala LX-Ericsson.
În plus, însăși expertiza întocmită în cauză în cuprinsul concluziilor stabilește expres că din conținutul imaginilor de pe camerele 1,2 și 4 nu se poate identifica după culoarea lor și forma exterioară a plaselor de rafie (sacoșe) obiectele transportate în acestea de către cei trei participanți.
Pe cale de consecință, în mod absolut eronat și tendențios instanța de judecată a concluzionat, fără a ține seama de probatoriul administrat în cauză, că acesta se face vinovat de sustragerea acumulatorilor neluând în considerare și următoarele aspecte:
- niciun document cu valoare juridică al angajatorului pârât nu face referire în mod expres la bunurile, valorile, echipamentele, etc., ce fac obiectul cercetării sale disciplinare în sensul stabilirii numărului concret al obiectelor lipsă (că sunt două baterii ori 38 de acumulatori sau 48 de acumulatori);
- însuși angajatorul pârât și-a modificat așa-zisul „prejudiciu" suferit ca urmare a faptei recurentului și a colegilor săi de la 9 mii și ceva de euro la 4 mii și ceva de euro, fapt de natură a pune în discuție realitatea situației intervenite;
- recurentul nu a utilizat în niciun fel ușa de acces la sala baterii din incinta unității aceasta aflându-se la etajul 2 al clădirii unde nu avea card de acces.
Nu în ultimul rând, recurentul solicită instanței să observe că în răspunsul la interogatoriu, angajatorul pârât, la întrebarea nr. 8, precizează expres faptul că „verificările înregistrărilor video s-au efectuat pentru perioada 2.02.2012 și până la sfârșitul lunii mai, în condițiile în care în data de 16 mai 2012 a fost întocmită fisa reviziei obligatorii care atestă existența acumulatorilor la acea dată în camera din CT Nord B. M.". În aceste condiții recurentul a arătat că nu poate să nu se întrebe care este realitatea cu privire la existența sau inexistența acumulatorilor și cui profită absența sau prezența acestora în imobilul din B. M.? Evident că simpla sa prezență în cadrul unității în ziua de 10 mai, este de natură să justifice atitudinea angajatorului pârât care, fără să vrea, răspunde corect la interogatoriu, precizând că în data de 16 mai ACUMULATORII EXISTAU ÎN CAMERA DIN CT NORD B. M..
Tot astfel, angajatorul pârât nu poate justifica existența sau inexistența acestor acumulatori dat fiind faptul că acesta nu a prezentat un proces-verbal de predare primire către ERICSSON în care să fie identificat în concret numărul acestora și anumite elemente tehnice corespunzătoare.
Mai mult decât atât, bunurile aflate la subsolul clădirii din B. M. nu sunt identificate, inventariate în nici un fel, fapt atestat și de dl. S. în declarația sa.
Rezultă astfel că, angajatorul pârât nu poate face dovada existenței și a numărului concret de acumulatori și, în genere, a bunurilor aflate în locația B. M., în măsura în care nu există un inventar legal al acestora (în conformitate cu prevederile contabile aplicabile în materie).
În mod nejustificat instanța de fond a considerat că recurentul nu a contestat lipsa acumulatorilor neluând în considerare apărările formulate atât în fața comisiei de cercetare disciplinară cât și în proces și faptul că a înțeles să atace decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă la Tribunalul București, fapte de natură a concretiza dezacordul său cu privire la situația de fapt stabilită de către angajatorul pârât.
Luând în considerare că sentința civilă a Tribunalului este dată numai cu recurs recurentul solicită instanței ca, dând eficiență dispozițiilor art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, să analizeze cauza sub toate aspectele și să reaprecieze probatoriul administrat în speța de față în sensul identificării corecte a situație de fapt și de drept existente.
Cercetând recursul declarat, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, cât privește netemeinica încadrare a faptei în prevederile Regulamentului intern, în mod corect a statuat prima instanță că invocarea unor dispoziții nepertinente ale acestui act nu atrage nelegalitatea constatării și sancționării abaterii, pe de o parte, pentru că în egală măsură, angajatorul a făcut referire la obligațiile de a proteja și nu prejudicia interesele societății, de a nu pătrunde sau rămâne în incinta societății fără acordul prealabil al conducătorului ierarhic superior, respectiv de a nu folosi bunurile companiei în alt scop decât executarea sarcinilor de serviciu. S-a exemplificat această din urmă obligație cu interdicția folosirii în scop personal a telefonului, faxului, computerului, fotocopiatoarelor, etc.. În acest context, al faptelor care pot interveni în relația de muncă și cărora angajatorul le conferă relevanță disciplinară, obligația de a nu sustrage bunurile aflate în posesia sau proprietatea companiei nu mai are nevoie de nicio precizare, căci ea are importanță vitală, nu numai în raporturile de muncă, ci în relațiile umane, în general. Încălcarea acesteia aduce o atingere deosebit de gravă valorii respectului datorat bunurilor celorlalți, ce se dorește protejată, de unde și caracterul elementar penal, neputând fi semnificată diferit în funcție de interpretul abaterii, pentru a-i opune că nu ar fi formulat expres cerința de a nu dispune de bunurile sale, în speță, afectate exercițiului comerțului desfășurat.
În sens contrar, angajatul nu se poate prevala de ordinul superiorului ierarhic, în primul rând, pentru că acesta nu a fost dovedit, mărturiile coautorilor neputând fi reținute cu pretenție de obiectivitate. În al doilea rând, nici reclamantul-recurent nu a susținut că acest ordin ar fi constat în obligarea subordonaților la sustragerea acumulatorilor, în plus, ordinul ilegal, de săvârșire a unei fapte penale, nu obligă pe nimeni, prepusul fiind dator să-i reziste, neputându-se apăra și exonera de vină prin invocarea lui. Dacă însă prin prevalarea de ordinul superiorului salariatul înțelege să dovedească teza potrivit cu care ceea ce căra în sacoșele de rafie erau niște cutii, aceasta este contrazisă de imaginile furnizate de camera de supraveghere analizate de expertiza criminalistică efectuată în cauză, care a concluzionat asupra posibilității ca obiectele transportate și încărcate în mașina de serviciu să fie acumulatorii bateriilor de alimentare pentru centrala LX Ericsson, pentru care au existat indicii clare în culoarea bunurilor, reperele albastre și roșii, elementele acestora și modul de reflexie a luminii pe ele (borne), modul de prindere, coroborat cu posibilitatea neverosimilă ca toate cutiile pretins transportate să fi fost așezate invers, pentru ca latura vizibilă să aibă tentă portocalie (cărămizie). Marja de rezervă pe care și-o revendică criminalistul pentru a nu formula o concluzie certă, față de limitele tehnice ale materialului expertizat, nu împiedică instanța să asume, cu valoare de adevăr juridic, ipoteza transportului de acumulatori, utilizând expertiza în sensul alternativei pe care o exclude, anume a posibilității ca în sacoșe să se afle cutii de telefoane, care nu ar fi autorizat o asemenea înclinație a corpului opintit sub greutatea încărcăturii. Concluzia s-a tras judiciar din corelarea probelor administrate cu prezumțiile extrase din circumstanțele comiterii faptei - prin pătrundere într-una din clădirile societății în afara orelor de program, în perioada concediului de odihnă, încărcarea transportului în mașina plasată în curtea interioară din spatele construcției, în așa fel încât camerele să nu poată capta conținutul sacoșelor.
Din perspectiva acestei realități create prin înlănțuirea situațiilor de fapt și a probelor aflate la dosar cu privire la obiectul transportului receptat de camerele de luat vederi, este irelevant că anumite cutii vor fi fost și ele mutate din spațiul de depozitare situat în aceeași clădire, sau că mai multe alte persoane ar fi intrat în acel spațiu, respectiv că salariatul și colegul său n-ar fi avut acces în sala bateriilor (aceasta în mod legitim, în acel moment, căci altfel, rezultă că s-a pătruns în respectivul spațiu – fără drept, abatere circumstanțiată ca atare -, de vreme ce acumulatorii lipseau, iar ceea ce căra reclamantul este exclus să fi fost cutii de telefoane și accesorii ale echipamentelor de telecomunicații, dintre cele care încăpeau în ele). Cu alte cuvinte, lipsa dreptului de acces nu constituie un indiciu în favoarea salariatului, dacă acesta nu are nicio justificare pentru scoaterea din încăpere a bunurilor cu care a fost surprins de camere, dimpotrivă, această din urmă situație de fapt stă mărturie a pătrunderii fără drept în sala în care ele se aflau, indiferent de cum s-ar fi realizat . fentarea sistemului de acces, ori utilizând pur și simplu un card și o cheie aflată în holul numit repartitor, pe un drum de acces fără pază.
În același context, nu există nicio incertitudine sau variație a poziției angajatorului față de pretinsa existență în continuare a acumulatorilor în spațiul corespunzător, după data de 10.05.2012: contrar speculației reclamantului-recurent, intimatul a susținut constant lipsa lor, pornind de la premisa existenței anterioare, conform fișei de revizie. Irelevant este și numărul acumulatorilor lipsă (38/48), ori valoarea lor de înlocuire. Astfel, pentru existența abaterii disciplinare (grave și complet conturate din perspectiva elementelor constitutive referitoare la mod de comitere, vinovăție, consecințe produse, valoare socială și economică lezată), este suficient că din probele administrate dosarului (cele esențiale, cu înregistrările video, supuse expertizei tehnice), a rezultat că salariatul a scos fără drept bunuri din incinta societății, ceea ce face ca angajatorul să-și fi dovedit din parte-i, măsura, în timp ce ipoteza susținută de angajat, cum că elibera depozitul de cutii și materiale auxiliare, la cererea șefului, în timpul concediului de odihnă, a fost infirmată.
Rezultă așadar, că decizia de sancționare cu sancțiunea cea mai drastică a fost legal și temeinic adoptată, asemenea, sentința Tribunalului, față de care recursul declarat apare nefondat și de respins, în aplicarea art.312(1) Cod procedură civilă. Va fi respinsă însă, ca inadmisibilă, cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată avansate în primă instanță, întrucât o atare solicitare nu poate fi formulată în cadrul recursului, în absența declarării căii de atac împotriva eventualei soluții date la fond cererii cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator M. F. D. împotriva sentinței civile nr.1055/31.01.2014, pronunțate de Tribunalul București-Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări sociale în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-intervenient accesoriu S. NAȚIONAL DIN TELECOMUNICAȚII și intimata-pârâtă .>, ca nefondat.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată avansate la fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. D. N. R. I. E. D. O.
GREFIER,
E. D. C.
Red.I.N.R/09.02.2015
Tehnored.C.C./2 ex./ 20.01.2015
Jud. fond: D. A. T.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 137/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 982/2015.... → |
|---|
