Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 982/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 982/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1966/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8359/2014)
DECIZIE CIVILĂ NR.982/2015
Ședința publică de la 26 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- D. A. T.
JUDECĂTOR - A. I. C.
GREFIER – I. L. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă . BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.1315 din data de 09.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman-Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin cererea de apel apelanta-pârâtă solicită ca judecata cauzei să se desfășoare și în lipsă, conform art.223 Noul Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și în raport de prevederile art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțarea asupra apelului formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1315 din data de 09.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G. I., în contradictoriu cu pârâta . BUCUREȘTI – PRIN SUCURSALA E. C.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului ajutorul material pentru Ziua de C. 2013 și Ziua de Paști 2014, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit actelor dosarului, în anul 2013 și 2014, reclamantul a fost salariatul pârâtei, care, în perioada menționată, nu și-a îndeplinit obligațiile impuse de art. 64 lit. a) din CCM la nivel de unitate.
Prin prezenta cerere, reclamantul a chemat în judecată pârâta S.C. E. C. S.A. solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 1600 lei, constând în contravaloarea ajutorului acordat pentru ziua de C. 2013 (25.12.2013) în valoare de 800 lei și ziua de P. 2014 (20.04.2014) în valoare de 800 lei, astfel cum au fost prevăzute in CCM la nivel de . pe anul 2013/2014 la art. 64 lit. a), indexată la data plății efective la care să se adauge dobânda legală.
Potrivit art. 64 lit. a) din CCM la nivel de unitate S.C. E. C. S.A. salariații sunt îndreptățiți să primească în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Ziua S.C. E. C. S.A. un ajutor material, în lei sau tichete cadou, al cărui cuantum trebuie să se situeze cel puțin la nivelul unui salariu de bază aferent clasei unu de salarizare.
De asemenea, din aceleași dispoziții, rezultă că, privitor la cuantumul ajutorului acordat cu ocazia sărbătorilor de C., în CCM s-a prevăzut că acesta urmează a fi stabilit până la data de 15.11.2013, iar cu privire la acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. și de Ziua S.C. E. C. S.A., prin aceleași dispoziții legale, s-a prevăzut că acesta nu se acordă în anul 2013.
În fine, din examinarea acelorași dispoziții legale rezultă că, de ajutorul acordat cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Ziua S.C. E. C. S.A., nu beneficiază salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioada de 1 an.
Cum sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului potrivit art. 272 Codul muncii, în absența dovezii că reclamantul s-ar afla în vreuna din situațiile prevăzute de art. 64 lit. a) din CCM, situații care să îl excludă pe acesta de la acordarea drepturilor bănești solicitate, instanța constată că reclamantul este îndreptățit la plata ajutorului acordat pentru ziua de C. 2013 (25.12.2013) și ziua de P. 2014 (20.04.2014), astfel cum au fost prevăzute în CCM la nivel de S.C. E. C. S.A. pe anul 2013/2014 la art. 64 lit. a).
Susținerile pârâtei în sensul că acordarea drepturilor bănești solicitate ar fi condiționată de obținerea profitului sau de absența pierderilor nu au putut fi primite și au fost înlăturate, întrucât în cuprinsul CCM la nivel de S.C. E. C. S.A. pe anul 2013/2014 nu există o clauză în care să fie menționat faptul că primele în discuție nu se acordă salariaților în situația unei dificultăți economice a unității angajatoare, ci dimpotrivă, obligația de acordare este stipulată în mod expres în prevederile anterior menționate, iar la CCM la nivel de S.C. E. C. S.A. pe anul 2013/2014, singurul act adițional valabil încheiat, care să modifice conținutul CCM aplicabil este actul adițional încheiat la data de 29.04.2014, însă din examinarea acestuia rezultă că s-au modificat doar dispozițiile art. 61 punctul (9) lit. c și Anexa 2 litera B, dispoziții care nu au legătură cu acordarea primelor de P. și C..
Pe de altă parte, deși prin adresa nr. 64/6F/06.05.2014, sindicatul a comunicat pârâtei S.C. E. C. S.A., faptul că este obligată prin art. 64 să acorde salariaților ajutorul material ce se solicită în cauză, într-un cuantum care să fie egal cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar împrejurarea că, în perioada menționată, pârâta s-ar fi aflat în imposibilitate de a acorda drepturile stabilite prin CCM datorită unor dificultăți financiare, nu poate fi imputată reclamantului, întrucât aceasta avea posibilitatea să renegocieze cu reprezentanții salariaților clauzele contractuale.
În consecință, cum reclamantul a făcut dovada că există la nivel de S.C. E. C. S.A. un CCM valabil încheiat la ITM București sub nr. 184/22.04.2013 și nedenunțat de către niciuna dintre părți, în care sunt prevăzute drepturile pe care le solicită și cum prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii instituie obligația pentru angajator de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă, față de dispozițiile art. 229 alin 4 din Codul muncii, potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”, Tribunalul a apreciat întemeiată acțiunea.
Ca urmare, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului ajutorul material pentru Ziua de C. 2013 și Ziua de Paști 2014, contractul colectiv de muncă impunându-se, în conținutul său, părților contractului individual și creând drepturi în favoarea salariaților la care aceștia nu ar putea renunța, clauzele contractului colectiv constituind decât un minimum de la care contractele individuale ar putea deroga doar în favoarea salariaților.
În concluzie, constatând că pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând, în acest fel, prevederile art. 40 alin. (2) lit. c din Codul muncii care prevede în sarcina angajatorului obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele colective de muncă, precum și ale art. 229 alin. (4) din Codul muncii, potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, Tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea ajutorului material pentru Ziua de C. 2013 și Ziua de Paști 2014, astfel cum a fost prevăzut în CCM la nivel de . pe anul 2013/2014 la art. 64 lit. a).
De asemenea, având în vedere că, prin neplata drepturilor salariale cuvenite conform art. 64 lit. a) din CCM, reclamantul a suferit un prejudiciu care trebuie acoperit de către pârâtă conform art. 253 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului, conform art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, drepturile salariale anterior menționate, actualizate cu indicele de inflație, dat fiind faptul că textul de lege menționat prevede expres că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia determină obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.
De asemenea, pârâta a fost obligată și la plata dobânzii legale, aceasta cuvenindu-se reclamantului ca daună moratorie, ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației și acoperă beneficiul nerealizat (damnum emergens), dobânda legală având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta S.C. E. C. S.A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, iar, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că cererea reclamantului este admisibilă și a obligat S.C. E. C.F.R. S.A. să plătească drepturile salariate reprezentând Ziua de C. pe anul 2013 (25.12.2013) în valoare de 800 lei și Ziua de Paști pe anul 2014 (20.04.2014) în valoare de 800 lei, indexate la data plății efective la care se adaugă dobânda legală, având în vedere că între cele două părți nu a fost încheiat un acord care să stabilească cuantumul acestuia.
S-a reținut că părțile au stabilit în legătură cu valoarea ajutorului material, ca până la data de 15.11.2013 să fie determinată prin negociere valoarea acestuia și că la dosarul cauzei nu exista vreun acord încheiat în acest sens, totuși s-a admis acțiunea stabilind astfel cuantumul ajutorului la valoarea de 800 lei.
Mai mult, s-a reținut și faptul că, prin procesul-verbal încheiat la data de 21.11.2013, apelanta și-a exprimat punctul de vedere în sensul că nu poate acorda ajutorul material întrucât pană la acea data bugetul de venituri și cheltuieli nu a fost aprobat iar societatea înregistrează pierderi, precum și că acest ajutor nu a fost prevăzut în buget Ia capitolul cheltuieli cu personalul.
Apelanta arată că își menține punctul de vedere ce a fost formulat și în fața instanței de fond și consideră că, având în vedere prevederile art. 64 lit. a din Contractul colectiv de muncă valabil pentru anii 2013-2014, "cu ocazia sărbătorilor de C. se va acorda salariaților S.C. E. C. S.A. un ajutor material, într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, până la data de 15.11.2013".
Față de condiția prevăzută în articolul menționat mai sus, învederează apelanta că, pentru a fi acordat ajutorul material solicitat, părțile ar fi trebuit să încheie un acord, astfel încât sa fie stabilit cuantumul ajutorului.
Mai mult, acest acord ar fi trebuit încheiat până la data de 15.11.2013. Având în vedere că niciuna dintre părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, nu au solicitat încheierea unui astfel de document, consideră apelanta că reclamantul nu este îndreptățit pentru a beneficia de acest ajutor material.
Din studiul cererii de chemare în judecată se observă faptul că solicitările formulate de către reclamant au ca si temei art. 64 lit. a din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2013-2014, reclamantul solicitând obligarea S.C. "E. C." S.A. de a plăti drepturi salariale în cuantum de 800 lei. In aceste condiții, învederează apelanta că acest cuantum nu a fost stabilit de comun acord între administrație si organizațiile sindicale semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
In opinia apelantei, este evident faptul că aceasta prevedere nu poate fi admisibilă în condițiile în care nu a fost negociată și acceptată de părți.
Apreciază apelanta că in acest caz sunt încălcate prevederile art.1279 alin. (1) din Codul civil potrivit căruia "Promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea", astfel încât S.C. E. C. S.A. nu a putut executa aceasta prevedere din contract, în lipsa acordului asupra sumei datorate. Apreciază apelanta că acest motiv este de ordine publica deoarece instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art. 1270 din Codul civil.
În fapt, S.C. E. C. S.A. este societate comercială înființată prin H.G. nr. 1283/2004 ca filiala a Companiei Naționale de Căi Ferate C. S.A..
Începând cu anul 2009, societatea este monitorizată, din cauza înregistrării în fiecare an a unor pierderi semnificative, cât și înregistrării unui fond de salarii, superior prevederilor din bugetul de venituri și cheltuieli al fiecărui an supus supravegherii.
Precizează apelanta că, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2013 - privind întărirea disciplinei la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară, bugetul de venituri și cheltuieli al societății a fost elaborat cu respectarea dispozițiilor exprese ale acesteia, respectiv: ”art. 7(1) - Anual, prin legea bugetului ele stat se stabilesc obiective de politică salarială pe baza cărora operatorii economici fundamentează indicatorii din bugetele de venituri și cheltuieli; (2) Reprezentanții stalului, respectiv ai unităților administrativ - teritoriale din cadrul organelor de administrare și conducere ale operatorilor economici au obligația să pună în aplicare obiectivele politicilor salariate prevăzute de alin. (1)".
Conform acestor prevederi, elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli se realizează în cadrul fiecărei entități economice, dar acesta este verificat și aprobat de reprezentanții statului în cazul S.C. E. C. S.A. - Ministerul Transporturilor.
Pentru anul 2013, respectându-se prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2013, în bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2013 nu au putut fi cuprinse premii, bonusuri, facilități etc., ci numai drepturile de bază, respectiv: salariul de încadrare, indemnizațiile de concedii de odihnă, sporuri de vechime, muncă grea, periculoasă, nocivă etc., chiar și în această situație, S.C. E. C. S.A., fără a-și programa plăti de premii, bonusuri, facilități etc., înregistrează o depășire a costurilor cu personalul de peste 6,1 mii lei, situație care a contribuit la înregistrarea unor pierderi de peste 47 mii, lei la 31.12.2013.
Pentru încadrarea în fondul de salarii aprobat, cat și, pentru eliminarea unei părți însemnate a pierderilor paralel cu acordarea premiilor de natura celor solicitate de reclamanți, S.C. E. C. S.A. ar trebui să recurgă la măsuri de disponibilizare, situație pentru care societatea caută soluții de evitare a impactului.
Astfel, pentru a putea acorda prime cu ocazia sărbătorilor de C. și sărbătorilor de Paști, societatea ar fi trebuit să aibă profit sau cel puțin sa nu aibă pierderi.
Mai adăugă apelanta faptul că, în urma efectuării unui control al Curții de Conturi a României, în cursul lunii iulie anul curent, auditorii publici externi ai acestei entități au constatat ca abatere a S.C. E. C. S.A., depășirea fondului ție salariu în anul 2013 cu suma de 6.440 mii lei și în anul 2012 cu 6.141 mii lei, motiv pentru care aceștia vor solicita Ministerului Finanțelor Publice efectuarea unei verificări suplimentare la sediul societății. In aceste condiții, este evident că S.C. E. C. S.A. nu mai poate înregistra și alte depășiri care să majoreze în continuare depășirea fondului de salarii.
Așadar, neexecutarea obligației asumată prin încheierea contractului colectiv de muncă a constituit un eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat ele către societatea apelantă, care se vede astfel în situația oneroasă de a-și atrage o situație economico-financiară foarte dificilă.
Întrucât există argumentații de natură juridică ce dovedesc teoria impreviziunii, solicită apelanta, față de obligarea sa la plata sumelor actualizate cu rata inflației, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (4) din Codul muncii republicat cu modificările și completările ulterioare, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Or, în cauză, obiectul acțiunii îl reprezintă acordarea ajutorului material aferent Sărbătorilor de C. și sărbătorilor de Paști. Pentru motivele arătate, consideră apelanta că, în cazul admiterii, nu se impunea actualizarea sumelor de bani cu rata inflației.
La data de 23.12.2014, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul G. I., solicitând menținerea sentinței civile apelate ca fiind legală și temeinică, reluând în parte din motivele și argumentele susținute la instanța de fond.
La data de 21.01.2015, apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, în combaterea apărărilor depuse de intimat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul G. I., a solicitat obligarea pârâtei . BUCUREȘTI – PRIN SUCURSALA E. C. la plata ajutorului material pentru Ziua de C. 2013 și Ziua de Paști 2014, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală.
Temeiul pretențiilor reclamantului îl constituie dispozițiile art. 64 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 184/22.04.2013, potrivit cărora cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C. și de Ziua S.C. E. C. S.A., se va acorda salariaților un ajutor material, în lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, de ajutorul respectiv nu pot beneficia salariații care în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordări ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an.
Curtea constată, față de modul imperativ al textului sus redat, că susținerile apelantei potrivit cărora acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. ar fi condiționată de stabilirea cuantumului acestuia prin acordul părților contractante până la data de 15.11.2013 nu pot fi reținute. În măsura în care o atare hotărâre nu s-a adoptat, pentru că negocierile în acest sens nu s-au inițiat și desfășurat, existența și posibilitatea de valorificare în instanță a dreptului subzistă pentru o întindere cel puțin egală cu valoarea de la care părțile au convenit începerea negocierii, anume de cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Se mai reține, raportat la susținerile apelantei, că riscul neîncadrării în fondul de salarii nu poate schimba soluția și nega dreptul, care se sancționează după cum dispune de un temei în lege, contract, etc., necondiționat de posibilitățile de plată ale debitorului, căruia contractul i se aplică, astfel că nu se poate exonera de acordarea lui prin invocarea culpei patronatului de a fi contractat peste posibilitățile de plată, și răspunzând de îndeplinirea obligațiilor ce-i revin cu tot patrimoniul și desigur, numai până la limita lui, ceea ce însă antamează o problemă de executare, nu de temeinicie pe fond a acțiunii.
Totodată, față de caracterul obligatoriu al dispozițiilor art. 64 lit. a din CCM la nivel de unitate nr.184/22.04.2013, potrivit art. 229 alin 4 din Codul muncii („contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”) este irelevantă cerința apelantei de încheiere a unui acord până la data de 15.11.2013, acord care nu poate nega dreptul reclamantului intimat prevăzut în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 184/22.04.2013. Mai mult, prin adresa nr.64/6F/_, Federația Națională a Sindicatelor din Transporturi FNST-ELCATEL solicitat unității angajatoare S.C. E. C. S.A., respectarea dispozițiilor art. 64 (a) din CCM cu privire la acordarea ajutorului material reprezentând primă de Paști și de C..
Curtea constată nefondate și criticile având ca obiect actualizarea creanței cu rata inflației. Astfel, potrivit art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare (a se vedea si art. 1516 si art.1530 din Noul Cod Civil).
Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piața si prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați in circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Ca atare, in mod legal, prima instanța a dispus aplicarea indicelui de inflație pentru actualizarea debitului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă . BUCUREȘTI, având cod fiscal_, cu sediul în București, ..38, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1315/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale și C. Administrativ fiscal – complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. I., având CNP_, cu domiciliul în Roșiorii de Vede, . nr.6, Județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
Președinte, Judecător,
D. A. T. A. I. C.
Grefier,
I. L. B.
Red.: T.D.A.
Dact.: N.V.
4 ex./30.03.2015
Jud.fond: N. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1579/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
