Obligaţie de a face. Decizia nr. 433/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 2456/3/2014
Dosar nr._ (7295/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.433
Ședința publică din data de 05 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” SA SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 4014 din data de 02 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE - COMERCIAL BUCUREȘTI (USLFMC București), reprezentând pe reclamantul G. M., în cauza având ca obiect - drepturi bănești, disjunsă din dosarul nr._/3/2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă USLFMC București a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții, la data de 11 decembrie 2014, precum și faptul că atât recurenta-pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București cât și intimata-reclamantă USLFMC București au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 242 alineatul ultim Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.4014 din data de 02.04.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de munca si asigurări sociale, a dispus următoarele:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune formulata de către parata.
Admite în parte, acțiunea formulată de reclamantul U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE - COMERCIAL BUCUREȘTI (USLFMC București), în numele și pentru membrul G. M. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R CĂLĂTORI S.A.
Obligă pe pârâta la calcularea și plata către reclamanta a diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art.41 al.3 lit. a din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01.10.2009 – 31.12.2010, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței si pana la data introducerii acțiunii si cu dobânda legala de la data introducerii acțiunii si pana la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:
În speță, nu s-a făcut dovada acordării drepturilor salariale în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată completată și precizată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, în forma în vigoare la data încheierii Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 40 alin.2 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii, angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008 din_ publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din_, prezentul Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic.
Conform alin.2 din aceeași prevedere contractuală, dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv cu încă un an calendaristic.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada denunțării înseamnă că acesta s-a prelungit conform prevederii contractuale.
În consecință, se va dispune obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei conform art. 41 alin.3 lit. a din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru G. M. in perioada 01.10._10, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței si pana la data introducerii cererii de chemare in judecata, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data punerii in intarziere (data introducerii cererii de chemare in judecata), până la data plății efective.
Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflației se impune față de principiul reparării integrale a prejudiciului, potrivit căruia creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite, riscul devalorizării leului fiind pus în sarcina debitorului.
Pentru aceste sume, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamanți și a dobânzii legale de la data punerii in întârziere (data formulării in instanța cererii de chemare in judecata ), până la data plății efective, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de către reclamant si va respinge ca neîntemeiata cererea de acordare a dobânzii legale de la data nașterii dreptului si a ratei inflației de la data nașterii dreptului si pana la momentul plății efective pentru ca reclamantului sa nu-i fie imputata o îmbogățire fără justa cauza.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta S.N.T.F.C. „CFR Călători” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, prin care în temeiul art. 304/1 și art. 304 pct. 9. C. pr. civ., a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii pentru următoarele motive:
Prima critică vizează invocarea excepției prescripției dreptului material la acțiune față de solicitarea reclamantului de acordare a diferențelor salariale în temeiul art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii prin care statuează în acest sens un termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În acest sens, recurenta-pârâtă arată că drepturile bănești solicitate își au izvorul în CCM și ele se raportează la Anexa nr. 1 din acesta.
A doua critică se referă la fondul cauzei și vizează valabilitatea contractului colectiv de muncă încheiat.
În acest sens se arată că CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi nu poate produce efecte juridice de drept, câtă vreme există încheiat în mod valabil CCM la nivel de unitate, iar acest a fost încheiat cu respectarea contractului la nivel superior și a fost prelungit prin act adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi nu sunt aplicabile în speță.
Prin urmare, apelanta susține că salariile de bază lunare stabilite prin contractul individual de muncă al reclamantului se încadrează în prevederile CCM încheiat la nivel de unitate cât și în prevederile CCM Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare.
De asemenea se mai invocă faptul că clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilată cu salariul minim de 700 lei prevăzut de CCM pe ramura transporturi, deoarece în acest contract colectiv de muncă nu sunt prevăzute clase de salarizare, ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diverse categorii profesionale.
Susține recurenta-pârâtă că cererea reclamantului de plată a acestor drepturi bănești prin raportare la nivelul salariului minim de 700 lei prevăzut de CCM Unic la Nivel de G. de Unități Feroviare nu are temei legal.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din perspectiva dispozițiilor art. 304/1 C. pr. civ, Curtea pentru considerentele ce se vor arăta, în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală pe baza probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile.
Cu privire la prima critică referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune, în temeiul art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, Curtea constată și reține că și în fața primei instanțe recurenta-pârâtă a mai formulat excepția în cauză, iar instanța de fond a dispus în mod temeinic și legal respingerea acesteia, având în vedere că pretențiile deduse judecății sunt drepturi salariale și astfel termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) și nu cel de 6 (șase) luni invocat de recurentă.
Prin urmare, având în vedere că dispozițiile invocate nu sunt aplicabile din perspectiva drepturilor solicitate, Curtea urmează să dispună respingerea acestei critici ca nefondate.
Cu privire la critica pe fond potrivit căreia nu sunt aplicabile dispozițiile din CCM Unic la Nivel de R. Transporturi, Curtea reține că drepturile salariale ce se cuveneau intimatului sunt cele prevăzute de acest CCM, deoarece sunt superioare celor stabilite la nivel de unitate.
Prevederile acestui text de lege au fost preluate și în contractele colective de muncă existente între părți, iar prin actul adițional la CCM la nivel de grup de unități din Transportul Feroviar înregistrat sub nr. 370 din 20.06.2008, s-a modificat și anexa 1 – salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare, valabile de la 01.07.2008 unde valoarea clasei 1 de salarizare este de 670 lei.
Însă, Curtea reține că pentru anul 2008-2010 recurenta-pârâtă a revenit la salariul minim brut de 600 de lei, contrar a ceea ce prevede art. 7 alin. (4) din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 care a fost prelungit până la 31.12.2010 prin actul adițional, și unde se prevede că „salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și formula de calcul din anexa 1 și care constituie baza minimală pentru negocierile CCM la nivelul unităților componente ale grupului de unități feroviare”.
Or, obiectul acțiunii constă tocmai în faptul că recurenta-pârâta nu a respectat art. 7 alin. (1) pct. d din CCM la nivel de unitate pentru anii 2008-2010 care prevede aplicarea formulei de calcul potrivit clasei 1 de salarizare, așa cum a fost stabilită de actele normative menționate.
În ceea ce privește afirmația recurentei că pe perioada de valabilitate a Contractului Colectiv de Muncă reclamantul avea posibilitatea să solicite constatarea nulității acestor clauze, Curtea reține că acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității și prin urmare, afirmația în cauză nu poate ține loc de nerespectarea CCM de către aceasta. Prin urmare, nefolosirea de către intimat a unei acțiuni sugerate de către recurentă nu poate constitui o cauză de înlăturarea a răspunderii acesteia în raport cu CCM în temeiul căruia a fost admisă acțiunea.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” SA SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 4014 din data de 02 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. S. LIBERE FEROVIARE MIȘCARE - COMERCIAL BUCUREȘTI (USLFMC București), reprezentând pe reclamantul G. M., ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C. Dobraniște E. L. U. P. A.
GREFIER,
F. V.
Red: P.A.
Dact: D.A.M.
2ex./11.02.2015
Jud.fond:D. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2197/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2087/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
