Contestaţie la executare. Decizia nr. 1579/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1579/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 13008/3/2010*
Dosar nr._ (Număr în format vechi 352/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1579
Ședința publică de la 10 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR - P. I. N.
JUDECĂTOR - F. – G. R.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul L. N., împotriva încheierii din 04.04.2014 de lămurire dispozitiv și a încheierii din 12.12.2014 de îndreptare eroare materială, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și A. Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata U. A. SA (U.), având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.3 din Legea nr.76/2012, având în vedere prevederile art. 214-215 din Legea nr.62/2011 în vigoare la data formulării acțiunii introductive, califică calea de atac ca fiind recurs, ia nu apel. Curtea constată, că prezentul dosare are ca obiect lămurire dispozitiv hotărâre pronunțată conform dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă.
Curtea respinge excepția conexării prezentului dosar la dosarul nr._, astfel cum a fost solicitată, deoarece nu sunt îndeplinite dispozițiile art.164 din Codul de procedură civilă, dosarul nr._ fiind soluționat irevocabil.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității încheierii din data de 12.12.2014, pentru motive străine de natura cauzei și reține ca motiv de ordine publică conform art. 304 pct.5 Cod procedură civilă criticle formulate de recurent privind excepția nulității încheierii de ședință din data de 04.04.2014, pentru lisa încheierii de dezbateri și având cererea de soluționare a cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față:
Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 6410/02.02.2011 formulată de reclamantul N. L. în contradictoriu cu pârâta ., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 6410/02.02.2011 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului București a fost lămurit titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 686/2007 pronunțată în dosar nr._/2006, în contradictoriu cu S.C. U. A. S.A., dispunându-se următoarele:
” Admite în parte cererea formulată de contestatorul L. N., domiciliat în București, .. 72, ., etaj 2, ., în contradictoriu cu intimata S.C. U. A. SA ( fosta Unita Vienna Insurance Group SA ), cu sediul în București, ., Sector 1.
Lămurește titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 686/2007 pronunțată în dosarul nr._/3/2006, în contradictoriu cu S.C. U. A. SA, în sensul că drepturile cuvenite salariatului pentru perioada 12.09.2007 – 21.01.2008 ( data reintegrării) sunt echivalentul salariilor actualizate cu indicele de inflație calculat de la scadență – 12.09.2007 până la data plății, cuantumul salariului lunar brut fiind de 3000 lei.
Respinge cererea de lămurire în sensul că despăgubirile datorate de S.C. U. A. SA cuprind contravaloarea sporului de vechime, a tichetelor de masă, a primelor de merit, de vacanță, de Paști, de C., a majorării de 45 % a salariului, a contravalorii folosinței autoturismului și telefonului mobil, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a intimatei la plata daunelor morale ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională prin care se solicită obligarea contestatorului la amendă judiciară, ca neîntemeiată.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.2010”.
Potrivit art. 2811 C.pr.civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Instanța a reținut că dispozitivul sentinței civile ce face obiectul lămuririi este foarte clar, iar criticile reclamantului cu privire la cuantumul drepturilor salariale, componentele acestuia și locul în care urmează a se realiza reintegrarea reprezintă motive de modificare a dispozitivului sentinței civile, care nu pot fi invocate pe calea procedurii lămuririi dispozitivului hotărârii, ci prin intermediul unei căi de atac.
Prin încheierea de ședință din data de 12.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a admite cererea formulată de reclamantul N. L., în contradictoriu cu pârâta S.C. U. A. SA.; s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul încheierii din data de 21.03.2014 în sensul că data ședinței în care a fost pronunțata încheierea este 04.04.2014 iar nu 21.03.2014, cum din eroare s-a menționat iar obiectul cauzei îl reprezintă cererea de lămurire a întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței civile 6410/2.02.2011 pronunțata în dosarul_ iar nu al sentinței civile 1072/2.02.2011 pronunțata în dosarul_ .
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că susținerile reclamantului se confirma, la termenul din 21.03.2014 instanța rămânând în pronunțare asupra cererii de lămurire a întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței civile 6410/2.02.2011
Din referatul întocmit de grefierul de ședința (fila 159 dosar) rezultă că nici încheierea din 21.03.2014 și nici cele ulterioare de amânare a pronunțării nu au fost întocmite însă pronunțarea a avut loc la termenul din 04.04.2014
Împotriva încheierilor de ședință din data de 04.04,2014 și 12.12.2014 a formulat recurs, în termen legal, recurentul L. N..
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a solicitat să se constate că atunci când instanța a pronunțat încheierea din 04.04.2014 nu a văzut sau nu a vrut să vadă actele depuse la dosar, ori a interpretat greșit documentele respective, deoarece începând cu data de 05.04.2006 trebuia să dispună și transferul contractului recurentului de muncă către U. începând cu aceiași dată din 05.04.2006, în condiții identice cu ceilalți salariați Agras care au fost transferați la U. după 01.12.2005.
Același complet care a pronunțat mai întâi sentința civilă nr. 6410/21.09.2010 și mai apoi sentința civilă nr. 1072/02.02.2011 prin care a fost lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 686/12.09.2007 a interpretat greșit cele reținute și dispuse de titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 686/12.09.2007, în sensul că nu a observat faptul că la data de 05.04.2006 recurentul trebuia să fie considerat ca salariat-reintegrat la U. prin transferul contractului sau de la Agras din 01.12.2005 când a fost efectuat acest transfer, acesta trebuie să beneficieze de aceleași drepturi salariale de care au beneficiat toți salariați U. inclusiv în condiții identice cu salariați Agras care au fost preluați de U..
Cu privite la clarificarea, lămurirea sintagmei prin care a fost stabilit „cuantumul salariului brut lunar fiind de 3.000 lei” instanța care a pronunțat încheierea contestată a interpretat greșit solicitarea sa, în realitate trebuia stabilit că „cuantumul salariului brut lunar fiind de 3.000 lei” trebuia lămurit, clarificat de instanța respectivă în așa fel încât să se înțeleagă faptul că acest „salariu de 3.000 lei, este salariu avut la data concedierii efective din 18.02.2008 și salariu care a fost stabilit încă din 01.02.2003 prin negociere directă cu Agras”.
Ori, în cazul în care instanța care a pronunțat încheierea contestată din 04.04.2014 ar fi înțeles că acest salariu a fost stabilit încă din data de 01.02.2003, precum și faptul că acest salariu este cel avut la data concedierii recurentului efective din 18.02.2005 atunci, și numai atunci, respectiva instanță ar fi observat că acest salariu de 3.000 lei nu putea rămâne «plafonat» pentru întreaga perioadă cuprinsă între 18.02.2005 - și 05.04.2006, astfel că în cazul în care ar fi înțeles corect ce trebuia lămurit atunci instanța respectivă nu ar mai fi calificat cererea recurentului ca fiind o încercare de încălcare a principiului autorității lucrului judecat.
Din contră, dacă ar fi înțeles corect faptul că salariul recurentului nu putea rămâne același, plafonat la nivelul celui de 3.000 lei pentru perioada dinaintea datei de 05.04.2006, atunci instanța respectivă ar fi respectat și cele dispuse anterior de două sentințe, definitive și irevocabile: sentința civilă nr. 4649/28.05.2010 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului București irevocabilă prin decizia civilă nr. 1023/16.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel București.
În plus, dacă ar fi înțeles și respectat cele dispuse de cele două sentințe civile nr. 4243/27.10.2005 și nr. 686/12.09.2007, irevocabile, atunci instanța care a pronunțat încheierea contestată din 04.04.2014 ar fi nuanțat cele dispuse de aceasta în sensul că „cuantumul salariului brut lunar fiind de 3.000 lei, salariu actualizat de la data concedierii din 18.02.2005”, ori, menținerea salariului plafonat la cel de 3.000 lei pentru întreaga perioadă supusă despăgubirii mele salariale de instanța care a pronunțat încheierea contestată din 04.04.2014 ar încălca principiul autorității lucrului judecat.
Până la data de 05.04.2006, salariul recurentului de 3.000 lei trebuie să fie majorat cu procentul de 22,5 %, anual, pentru fiecare din cei trei ani, 2004-2006: adică salariu să fie majorat cu procentul de 22,5% pentru anul 2004 (3.000 lei + 3.000 x 22,5% = 3.675 lei) iar apoi acest salariu din 2004 să fie majorat cu procentul de 22,5% pentru anul 2005 (3.675 lei + 3.675 lei x 22,5% = 4.502 lei. Acest salariu de 4.500 lei pe care trebuia să îl primească de la Agras la data concedierii din 18.02.2005 (data de când începe expertizarea drepturilor sale salariale în respectivul dosar), acest salariu trebuie să fie majorat cu același procent de 22,5% aferent anului 2006, astfel încât salariul meu la data de 05.04.2006 să fie cel de 5.514 lei (4.500 lei + 4.500 Ici x 22,5%).
Este inadmisibil și faptul că la 12.09.2007 salariul recurentului să fie cel de 6.615 lei prevăzut în grilă și statul de plată a salariilor de la U., salariu ce trebuia majorat pentru anul 2007 cu procentul de 10,5% acordat tuturor salariaților de la U. inclusiv celor preluați de la Agras, iar a doua zi pe data de 13.09.2007, salariul recurentului scade la cel de 3.000 lei.
Prin cele dispuse de sentința civilă nr. 6410/21.09.2010 (idem nr. 1072/02.02.2011) care a lămurit sentința civilă nr. 686/12.09.2007 în ce o privea numai pe U., nu se regăsește modul cum trebuie interpretat transferul contractului recurentului de la Agras la U. în acordarea despăgubirii salariale pe care Agras a fost obligată să o plătească după 05.04.2006, iar apoi U. după data de 12.09.2007, de asemenea, în cele dispuse de sentința a cărui lămurire o solicită, nu se regăsește nici faptul că, anterior dosarului în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 686/12.09.2007 a mai avut loc un litigiu de muncă tot cu Agras prin care a fost anulată decizia concedierii recurentului de la aceasta începând cu 18.02.2005, ori „cuantumul salariului brut lunar fiind de 3.000 lei” la care face referire dispozitivul sentințelor civile nr. 6410/21.09.2010 și nr. 1072/02.02.2011, este salariul avut la data concedierii acestuia din 18.02.2005, nicidecum acest salariu nu putea rămâne „plafonat la cel de 3.000 lei”, deoarece, în caz contrar s-ar încălca cele dispuse două sentințe irevocabile (4243/2005 și 686/2007) care au stabilit că salariul recurentului să fie «și majorat și reactualizat».
Transferul contractului recurentului de muncă de la Agras către U. trebuia să se reflecte în cele dispuse de completul care a pronunțat încheierea din 04.04.2014 în sensul că la plata despăgubirii la care a fost obligată Agras să o plătească după data de 01.12.2005, acesta trebuia să fie privit ca salariat reintegrat la U. prin transferul contractului său de la Agras, iar despăgubirea salarială trebuie să țină seama de grilă și statul de plată a salariilor de la U., acte aflate la dosarul cauzei care nu au fost contestate de niciunul dintre angajatori, astfel că salariul său după 01.12.2005 să fie cel minim de 6.615 lei, iar cu privire la celelalte drepturi salariale de care trebuie să beneficieze drept despăgubire după această dată sunt acele drepturi pe care trebuia să le primescă de la U., în condiții identice cu drepturile salariale acordate de U. celorlalți salariați Agras care au fost preluați de aceasta. Drepturi precum tichete de masă pe care U. le acorda tuturor salariaților săi, inclusiv celor preluați de la Agras, prime de merit, vacanță sau sărbători ori majorări salariale, etc.
În acest sens, recurentul a solicitat instanței să observe că instanța care a pronunțat „încheierea ședinței de la 04.04.2014” a interpretat greșit cele solicitate de acesta deoarece cererile sale nu sunt critici ale unor hotărâri judecătorești ce se bucură de autoritatea lucrului judecat așa cum a reținut încheierea menționată, ci aceste cereri trebuiesc interpretate ca cereri privind clarificări ce trebuiesc aduse sentinței civile nr. 1072/02.02.2011 care la rândul ei a lămurit sentința civilă nr. 686/12.09.2007.
Cu privire la salariul brut lunar de 6.615 lei pe care trebuia să îl aibă la Agras după data de 01.12.2005 - data când trebuia considerat transferat contractul recurentului de muncă la U., instanța care a pronunțat încheierea contestată din 04.04.2014 a interpretat greșit cele solicitate. Același complet de judecată dar alcătuit într-o altă componență, contrazice completul care a pronunțat și explicitat anterior dispozitivul sentinței civile nr. 686/12.09.2007.
Afirmația cuprinsă în «încheierea ședinței de la 04.04.2014» nu poate fi primită de prezența instanță întrucât nu a solicitat «lămurirea locului reintegrării» deoarece a rămas reintegrat la Agras însă recurentul a solicitat ca să fie lămurit modul cum trebuie înțeleasă despăgubirea salarială pe care Agras a fost obligată să o plătească în sensul că după 01.12.2005. Se prezumă că Agras trebuie să plătească salariul și celelalte drepturi salariale de care a fost lipsit de la U.-ca salariat reintegrat la aceasta după 01.12.2005.
Cu privite la tichetele de masă recurentul a solicitat instanței să constate faptul că în despăgubirea acordată de Agras cât și de U. la 18.01.2008, anexe depuse la dosarul cauzei, se regăsesc acordarea contravalorii acestor tichete, ori, instanța care a pronunțat încheierea din 04.04.2014 contestată trebuia să nuanțeze faptul că «despăgubirile datorate de U. (idem Agras) cuprind contravaloarea tichetelor de masă».
Cu privire la cererea recurentului privind acordarea contravalorii zilelor de concediu de odihnă neefectuat aferent celor 28 zile lucrătoare la care avea dreptul pentru perioada 12.09._08, cerere care a fost omisă de dispozitivul sentinței civile nr. 6410/21.09.2010, aceiași cerere a fost omisă a fi clarificată, lămurită, de completul care a pronunțat încheierea contestată din 04.04.2014.
Cu privire la sporul de vechime, recurentul învederează că în Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2002-2003 încheiat de Agras la 24.09.2002 (aflat la dosarul cauzei) se prevede acordarea sporului de vechime de 25% ce trebuie adăugat la salariul negociat astfel că salariul brut pe care trebuie să îl primească lunar de la Agras să fie majorat cu acest spor de vechime de 25%. Se impune ca instanța să clarifice această confuzie din dispozitiv în sensul că acest spor să îi fie acordat prin adăugarea la salariul negociat de 3.000 lei avut la data concedierii cu atât mai mult că nu există vreun document la dosarul cauzei precum vreun ștat de plată a salariilor care să probeze faptul că acest spor a fost acordat vreodată ca adaos la salariul negociat și inclus în salariul brut pe care Agras la acordat după data de 24.09.2002 când a fost încheiat CCM 2002-2003 care a fost prelungit și pentru ani 2003-2004.
Cu privire la primele de vacanță, de P., C., merit, aceeași confuzie descrisă mai sus privind acordarea acestor premii se regăsește în cadrul dispozitivului sentinței civile nr. 1072/02.02.2011. Până la data îndepărtării recurentului din cadrul colectivului din 01.05.2004 acesta a beneficiat de toate aceste premii pe care le-a și încasat anterior concedierii mele, iar lămurirea sentinței civile nr. 6410/21.09.2010 trebuia să clarifice faptul că U. trebuia să preia de la Agras toate drepturile avute la Agras la data transferului contractului recurentului din 01.12.2005 plus că U. trebuia să îi acorde toate drepturile acordate tuturor salariaților săi, inclusiv celor preluați de la Agras.
Cu privire la plata despăgubirii salariale, instanța care a pronunțat încheierea contestată din 04.04.2014 a interpretat greșit cele solicitate de recurent, în sensul că, prin cererea sa nu a criticat «locul în care urmează a se realiza reintegrarea», ci a solicitat lămurire, clarificarea dispozitivului sentinței civile nr. 1072/02.02.2011 în sensul că: „în drepturile cuvenite recurentului pentru perioada 12.09._08 sunt echivalentul salariilor actualizate cu indicele de inflație” dar instanța care a pronunțat încheierea contestată a omis să adauge această constatare în sensul că drepturile acestuia trebuiesc actualizate «și cu rata dobânzii bancare», deoarece Agras a încasat această dobândă în perioada respectivă astfel că este normal să returneze sumele respective încasate în loc să o fi încasat recurentul dacă era reintegrat legal la Agras prin transferul contractului său la U. la data de 05.04.2006.
Instanța care a pronunțat «încheierea ședinței de la 04.04.2014» a interpretat greșit actele dosarului, mai mult, deși de la data din 04.04.2014 de când a pronunțat încheierea contestă - și până la data redactării și comunicării acesteia din 06.11.2014 a avut suficient timp să consulte actele dosarului și să vadă legătura indusolubila ce trebuia să existe între cele două sentințe civile nr. 4243/27.10.2005 și nr. 686/12.09.2007.
Același complet de judecată câte a pronunțat încheierea contestată din 04.04.2014 a OMIS și faptul că despăgubirea salarială acordată de Agras pentru întreaga perioadă 05.04._07 trebuia să țină de seamă documentele de la U. - actele contabile ale acesteia depuse la dosarul cauzei. Faptul că, după data transferului efectuat la 01.12.2005, recurentul trebuia să beneficieze la U. de toate drepturile salariale prevăzute legal în contractul său avut la data concedierii de la Agras, mai mult, după aceiași dată trebuie să beneficiez și de salariul de 6.615 lei precum și de toate drepturile acordate de U. tuturor salariaților săi, inclusiv celor preluați de la Agras, iar toate acestea sunt confirmate de cele reținute, la paginile nr. 26 și nr. 27, din decizia nr. 4112/20.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel prin care (deși a respins recursurile declarate împotriva sentinței 1072/02.02.2011) a reținut faptul că: «interpretarea dată cadrului de fapt și de drept în cauză este temeinică», în sensul că, după data de 01.12.2005, recurentul este îndreptățit să primească de la Agras acea despăgubire echivalentă salariului de la U. cel minim de 6.615 lei precum și despăgubirea celorlalte drepturi salariale prevăzute în contractul său sau cele acordate benevol de U. tuturor salariaților săi după data de 01.12.2005.
La data de 05.01.2015 recurentul L. N. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 12.12.2014 solicitând îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii. În cadrul motivelor de recurs, recurentul contestator a învederat nulitatea încheierii de ședință din 04.04.2014 pentru lipsa încheierii de dezbateri. Totodată a formulat critici suplimentare de recurs împotriva încheierii de ședință din 04.04.2014, reiterând și motivele invocate inițial.
La termenul de judecată din 10.06.2015, Curtea, din oficiu, a invocat nulitatea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 12.12.2014 pentru motive străine de natura pricinii.
Potrivit art.3021 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Se reține că, în speță, prin încheierea de ședință din data de 12.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul încheierii din data de 21.03.2014 în sensul că data ședinței în care a fost pronunțata încheierea este 04.04.2014 iar nu 21.03.2014, cum din eroare s-a menționat iar obiectul cauzei îl reprezintă cererea de lămurire a întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței civile 6410/2.02.2011 pronunțata în dosarul_ iar nu al sentinței civile 1072/2.02.2011 pronunțata în dosarul_ .
În recursul declarat împotriva acestei hotărâri, recurentul-contestator L. N. nu a dezvoltat critici cu privire la motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe și care au condus al pronunțarea soluției inserată în dispozitivul încheierii recurate.
Ori, a motiva un recurs în înțelesul dispozițiilor art.3021-303 Cod procedură civilă, presupune a expune critici care să vizeze soluția dată prin încheierea recurată, pentru că hotărârea este susceptibilă a fi criticată pe calea recursului, de partea interesată, din perspectiva soluției pronunțate, criticile trebuind,așadar, să se refere la aspectele de fapt și de drept care au fundamentat hotărârea atacată. Astfel, în speță, în mod evident, criticile trebuiau să vizeze soluția instanței de fond de respingere parțială a cererii de îndreptare eroare materială.
Însă, referirile recurentului-contestator la aspecte privind o altă încheiere de ședință, ce face obiectul recursului de față și nu constituie motive de ordine publică nu reprezintă critici care să vizeze soluția de respingere parțială a cererii de îndreptare eroare materială, pronunțată de instanța de fond prin prisma unor considerente explicit expuse în sentință, prin raportare la dispozițiile legale menționate în hotărâre.
Pe de altă parte, faptul că în temeiul dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, instanța de recurs poate să examineze cauza sub toate aspectele, nu scutește recurentul de obligația de a indica motivele pentru care apreciază că soluția instanței de fond prin care nu a fost admisă cererea în sensul solicitat, este nelegală, în condițiile în care prin intermediul cererii de recurs nu s-a expus nici un argument logico-juridic din care să reiasă rațiunea pentru care trebuie reformată hotărârea recurată, sub aspectul acestei soluții pronunțate.
Pentru aceste considerente, prin raportare la prevederile art.3021 alin.1 lit.c Cod procedură civilă, Curtea, în baza art.306 alin.1 Cod procedură civilă, va constata nul recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 12.12.2014.
Analizând recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 04.04.2014 prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și în baza art.3041 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prealabil analizării criticile expuse în cadrul cererii de recurs, introdusă cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 215 Legea nr. 62/2011, în vigoare la data introducerii acțiunii – situație de natură a atrage neanalizarea motivelor suplimentare de recurs formulate prin cererea de recurs îndreptată împotriva încheierii de ședință din 12.12.2014 și înregistrată la 05.01.2015, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 2813 Cod procedură civilă – Curtea va analiza excepția nulității încheierii de ședință din 04.04.2014 pentru lipsa încheierii de dezbateri, calificată ca motiv de ordine publică, conform art. 304 pct.5 prin raportare la art. 147 Cod procedură civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 21.02.2014, reclamantul L. N., în contradictoriu cu pârâta S.C. U. A. S.A. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 6410/02.02.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .
La primul termen de judecată din 07.03.2014 s-a constatat că intimata nu a fost citată la sediul indicat de reclamant, motiv pentru care s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul de judecată din 21.03.2014.
Conform informațiilor înregistrate în sistemul ECRIS, precum și a actelor procesuale efectuate în dosar a rezultat că la termenul de judecată din 21.03.2014, când s-au purtat dezbaterile pe fondul cererii de lămurire dispozitiv, instanța a dispus amânarea pronunțării, inițial pentru data de 27.03.2014 și ulterior pentru data de 04.04.2014, când a întocmit și minuta conform art. 258 Cod procedură civilă.
Așa cum rezultă din referatul întocmit de grefierul cauzei la 10.12.2014, din eroare nu au fost redactate încheierile de amânare a pronunțării din 21.03.2014 și 27.03.2014, ci a redactat o singură încheiere de ședință purtând data de 21.03.2014, care conține susținerile părților și dispozitivul încheierii pronunțate în data de 04.04.2014.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, este incident în cauză, întrucât a fost invocat de partea recurentă în legătură încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Art. 105, alin.2 Cod procedură civilă reglementează sancțiunea nulității, în sensul că „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie”.
Potrivit prevederilor art. 147 Cod procedură civilă dezbaterile urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință, care va fi semnată de judecători și de grefier.
În finalitatea ei, norma juridică precitată depășește interesul personal al părților și determină, alături de alte norme, ordinea firească a judecății, potrivit etapelor pe care le parcurge procesul civil, astfel încât ea are caracter imperativ. Întocmirea încheierii de dezbateri într-o manieră care nu corespunde modalității de desfășurare a judecății echivalează cu neîntocmirea ei și constituie o nulitate procedurală, ce a cauzat părților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Într-adevăr, așa cum a susținut și recurentul, în lipsa ei nu se poate exercita controlul judiciar, nefiind posibil a se verifica dacă s-au respectat regulile de procedură privind legala compunere a instanței la dezbateri și deliberare.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 312 alin.3 prin raportare la art. 304 pct.5 Cod procedură civilă urmează a admite recursul, a casa încheierea de ședință din 04.04.2014 și a reține cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile spre rejudecare.
În rejudecarea cererii, Curtea reține că prin sentința civilă nr. 686/2007 pronunțată de Tribunalul București- Secția a VIII Litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2006, intimata . fost obligată la reintegrarea recurentului contestator L. N. în funcția avută anterior concedierii, iar . . prezent . obligate la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, astfel: pentru perioada 05.04._07 (data pronunțării hotărârii), obligă pe . perioada 12.09.2007 și până la reintegrarea efectivă, obligă pe .>
Prin sentința civilă nr.6410/21.09.2010, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, irevocabilă prin decizia civilă nr.6402/ 19.10.2011 a Curții de Apel București (în sensul respingerii recursului declarat de contestatorul L. N.) a fost lămurit titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 686/2007 pronunțată în dosarul nr._/3/2006, în contradictoriu cu S.C. U. A. SA, în sensul că drepturile cuvenite salariatului pentru perioada 12.09.2007 – 21.01.2008 ( data reintegrării) sunt echivalentul salariilor actualizate cu indicele de inflație calculat de la scadență – 12.09.2007 până la data plății, cuantumul salariului lunar brut fiind de 3000 lei. Totodată, a fost respinsă cererea de lămurire în sensul că despăgubirile datorate de S.C. U. A. SA cuprind contravaloarea sporului de vechime, a tichetelor de masă, a primelor de merit, de vacanță, de Paști, de C., a majorării de 45 % a salariului, a contravalorii folosinței autoturismului și telefonului mobil, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1072/02.02.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și A. Sociale, irevocabilă prin decizia nr. 4112/20.06.2011 a Curții de Apel București (prin respingerea recursurilor declarate de ambele părți) în dosarul nr._, s-a lămurit titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.686/2007 pronunțată în dosarul_/2006, în contradictoriu cu S.C. U. A. de Viață S.A., în sensul că drepturile cuvenite salariatului pentru perioada 05.04._07 sunt echivalentul salariilor actualizate cu indicele de inflație calculat de la scadență - 15.04.2006 până la data plății, cuantumul salariului lunar brut fiind de 3000 lei. S-a respins cererea de lămurire formulată de L. N. în sensul că despăgubirile datorate de S.C. U. A. de Viață S.A. cuprind contravaloarea sporului de vechime de 25%, a tichetelor de masă, a primelor de merit, a contravalorii folosinței autoturismului și a telefonului mobil, ca neîntemeiată. S-a admis cererea de lămurire formulată de S.C. U. A. de Viață S.A., în sensul că despăgubirea nu conține mărirea de 45% a salariului de bază, prime de concediu, Paști și C.. S-a respins cererea principală formulată de L. N., în contradictoriu cu S.C. U. A. S.A. ,cu sediul în București, sector 1, ., pentru existența autorității de lucru judecat.
Prin prezenta cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 6410/02.02.2011 reclamantul L. N. a susținut că trebuie lămurită, printre altele, sintagma ”în drepturile cuvenite salariatului pentru perioada 05.04._07, respectiv pentru perioada 12.09._08 (data reintegrării la U.) sunt echivalentul salariilor actualizate cu indicele de inflație calculat de la scadență până la data plății, cuantumul salariului lunar brut fiind de 3000 lei”. A mai susținut reclamantul că la stabilirea drepturilor salariale de care beneficia la AGRAS anterior concedierii din 18.02.2005, va trebui avute în vedere cele reținute de instanța care a pronunțat sentința 4243/2005, în sensul că anterior concedierii reclamantul beneficia de sporul de vechime, prime de P., C., vacanță, merit, prevăzute legal în contractul avut cu Agras. De asemenea, a susținut că, deși despăgubirea salarială trebuie plătită de AGRAS pentru întreaga perioadă cuprinsă între 05.04._07, această despăgubire trebuie să fie egală cu salariul și celelalte drepturi salariale pe care trebuia să le primească de la U., în urma preluării contractului său de la AGRAS.
Fiind formulată o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii prin care a fost lămurit titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 686/2007, Curtea reține reglementarea conform art. 2811 Cod procedură civilă, respectiv în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Așa cum rezultă din susținerile reclamantului, coroborate cu înscrisuri în acest sens, a fost demarată executarea silită a sentinței civile nr. 686/2007pronunțată de Tribunalul București- Secția a VIII Litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2006, astfel cum a fost lămurită prin sentințele civile nr.6410/21.09.2010 și nr.1072/02.02.2011, astfel că în cauză se pune problema aplicabilității art. 2811 Cod procedură civilă, în condițiile reglementării art. 400 alin.2 Cod procedură civilă.
Atât doctrina cât și practica instanței supreme au stabilit că nu există, o opțiune a părții între cele două căi procesuale, exercițiul dreptului la acțiune fiind subordonat unei restricții de ordin temporal, deduse din prevederile art. 399 Cod procedură civilă anume începerea executării silite.
Astfel, se poate recurge la procedura lămuririi hotărârii judecătorești oricând până la momentul inițierii executării, însă, după acest moment, este posibilă doar contestația la titlu, în caz contrar, dispozițiile relevante din secțiunea Codului referitoare la contestația la executare neavând aplicabilitate, ceea ce nu poate fi acceptat. Este fără relevanță finalizarea executării până la soluționarea contestației, fiind suficient faptul că această contestație a fost formulată anterior finalizării.
Obiectul cererii este identic în ambele cazuri, diferind cauza acțiunii, respectiv temeiul juridic al cererii și folosul practic urmărit în fiecare caz, lămurirea dispozitivului în vederea executării viitoare, respectiv lămurirea acestuia pentru înlăturarea impedimentelor născute în cadrul unei executări începute.
În cazul formulării unei cereri de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătorești, instanța de judecată, în virtutea rolului activ presupus de prevederile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, are obligația să determine dispozițiile legale incidente, iar calificarea cererii sub aspectul temeiului juridic adecvat reprezintă o prerogativă a instanței, fără ca, procedând la atare calificare, să încalce principiul disponibilității, chiar dacă reclamantul a înțeles să invoce alte norme în susținerea cererii sale.
Prezenta cerere nu a fost întemeiată în drept, reclamantul lăsând la îndemâna instanței de judecată, care a înțeles să facă aplicarea art. 2811 Cod procedură civilă. Cum în calea de atac nu se mai poate proceda la calificarea obiectului dedus judecății, conform art. 294 alin.1 Cod procedură civilă, chiar și în situația rejudecării după casare și neexistând o obiecție a părții pe acest aspect, Curtea va analiza prezenta cerere strict din perspectiva temeiului juridic reținut de prima instanță.
Cererea de lămurire dispozitiv apare neîntemeiată față de considerentele exprimate anterior, după declanșarea executării silite partea având la îndemână doar procedura contestației la titlu reglementată de art. 400 alin.2 Cod procedură civilă, ce presupune alte condiții de exercitare și un alt probatoriu.
Chiar și în situația în care partea reclamantă avea drept de opțiune între cele două căi procedurale, Curtea reține că cerere este neîntemeiată, în condițiile în care sentința civilă 686/2007pronunțată de Tribunalul București- Secția a VIII Litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2006 a fost lămurită prin sentințele civile nr.6410/21.09.2010 și nr.1072/02.02.2011 pronunțate de Tribunalul București. Nemulțumirea reclamantului nu decurge din faptul că titlul executoriu lămurit și pus în executare este neclar, ci mai degrabă din modalitatea în care a fost lămurit, dar nu în sensul solicitat de către reclamant. Partea a avut la îndemână calea de atac a recursului împotriva hotărârii de lămurire a dispozitivului, pe care, de altfel, a exercitat-o și care a fost respinsă, astfel că o pretinsă lămurire în sensul susținut constant de către reclamant ( ce vizează de fapt o reanalizare a pretențiilor sale, în alt mod decât cel stabilit în mod irevocabil) nu poate conduce decât la respingerea lui și eventuale sancțiuni judiciare pentru formularea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea va respinge cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.6410/02.02.2011, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București - Secția a VIII-a ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul L. N., împotriva încheierii de ședință din data de 12.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de recurentul L. N., împotriva încheierii de ședință din data de 04.04.2014.
Casează încheierea recurată și rejudecând:
Respinge cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.6410/02.02.2011, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București - Secția a VIII-a ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. P. I. N. F.-G. R.
GREFIER,
S. Ș.
Red.Jud.:M.G./19.06.2015
Tehnored.C.C./ 2 ex./ 16.06.2015
Jud.fond:A. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 982/2015.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 1060/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
