Anulare act. Decizia nr. 1214/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1214/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1952/2/2015

Dosar nr._ (Număr în format vechi 1919/2015)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.1214

Ședința publică din data de 16.04.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – E. L. U.

JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE

JUDECĂTOR - L. H.

GREFIER - F. V.

Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta I. C. împotriva deciziei civile nr.6035/R din data de 28.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2008 în contradictoriu cu intimatul S. C. DE URGENȚE OFTALMOLOGICE BUCUREȘTI, având ca obiect „anulare act”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns revizuienta I. C., personal, lipsă fiind intimatul S. C. DE URGENȚE OFTALMOLOGICE BUCUREȘTI.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Văzând dispozițiile art. 326 alineatul 3 și art.322 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea acordă cuvântul părților în ce privește admisibilitatea cererii de revizuire.

Având cuvântul, revizuienta I. C. consideră că este admisibilă cererea de revizuire, motiv pentru care solicită respingerea excepției inadmisibilității.

Curtea reține cauza în pronunțare pe excepție.

CURTEA ,

Deliberând asupra cererii de revizuire:

Prin sentința civilă nr.3024/08.04.2009 pronunțată în dosarul nr._/3/2008, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția tardivității.

A respins cererea formulată de reclamanta I. C. în contradictoriu cu pârâtul S. C. de Urgențe Oftalmologice București, ca tardiv formulată.

A respins cererea având ca obiect obligarea la plata daunelor morale, ca neîntemeiată.

A respins cererea având ca obiect destituirea managerului, ca inadmisibilă; a luat act de renunțarea la judecarea cererii reconvenționale, fără cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 6035/R din data de 28.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2008 (4528/2009), s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă I. C. împotriva sentinței civile nr.3024/08.04.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. de Urgențe Oftalmologice București; a fost obligată recurenta la plata sumei de 500 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerente, s-a reținut cu privire la competența instanței, că, prin acțiunea astfel precizată, se contestă decizia nr. 24 din 12.07.2007, emisă de S. C. de Urgențe Oftalmologice, în executarea sentinței civile a Tribunalului București - Secția a VIII a nr. 3868/14.09.2006 irevocabilă, prin care practic, sunt reglementate raporturile de muncă al reclamantei, după reîncadrarea în muncă dispusă de instanță, împrejurare în raport de care, având în vedere, competența materială a secției de contencios administrativ, care judecă în materie doar raporturile de serviciu ale funcționarilor publici încadrabili în dispozițiile Legii nr. 188/1999 precum și ale altor categorii de funcționari publici cu statut special, categorie în care nu se încadrează reclamanta, a admis excepția invocată și a înaintat cauza spre competentă soluționare la Secția a VIII-a a Tribunalului București, specializată în soluționarea litigiilor de muncă.

Cât privește excepția tardivității, în mod corect aceasta a fost soluționată de prima instanță.

Potrivit art. 283 alin. 1 lit. a) Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la dată în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.

Cum decizia contestată i-a fost comunicată reclamantei la data de 18.07.2007 iar contestația împotriva acesteia a fost depusă la 08.07.2008, apare cu evidență că termenul de 30 de zile a fost depășit.

Împotriva acestei decizii, recurenta I. C., a formulat cerere de revizuire, la data de 27.03.2015, înregistrată pe rolul Secției a VII-a Civile și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, la aceiași dată, sub nr._ .

Prin cererea de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art.322 pct.5 din Codul de procedură civilă, revizuienta a arătat că în fapt, cererea de revizuire are în vedere ca înscis nou, dispoziția 54/1993 emisă de S. C. de Urgențe Oftalmologice.

Dispoziția 54/1993 emisă DSPMB atestă că dr. P. M. nu a fost investită în funcția de manager general (funcție cu care și semnează toate actele spitalului din acest dosar). Dispoziția 54/1993, specificată în decizia contestată în pricina pendinte, confirmă ca numită P. nu a deținut niciodată funcția de manager general.

Dovada o constituie art. 2 din Dispoziția 54/1993 emisă de DSPMB ce stipulează următoarele: " cu aceiași dată (20.04.1993) se numește medic director al Spitalului C. de Oftalmologie d-na dr. P. M. D., medic primar gradul III oftalmologie, asistent universitar UMF "C. D." București."

În decizia nr. 26, emisă de S. C. de Urgențe Oftalmologice de concediere a revizuentei, dr. P. M. pretinde că la data de 05. 08. 2010 deținea funcția de manager general, funcție cu care semnează respectivul document.

Se redă în conținutul deciziei următoarele: " Managerul General al Spitalului C. de Urgențe Oftalmologice București, prof. dr. P. M. D., numită prin decizia DSPMB nr. 54/2004 1993, reactualizată prin ordinul Ministrului Sănătății Publice nr. 1363/13.12.2006 în temeiul drepturilor ce-i revin .... decide:

Art.1 începând cu data prezentei decizii se desface disciplinar contractul individual de muncă al d-nei I. C. având funcția de asistent medical în Camera de Gardă ….."

Invocând în același act (decizia 26 emisă la data de 05. 08. 2010 de S. C. de Urgențe Oftalmologice) dispoziția 54/1993 prin care a fost numită ca director și concomitent semnând tot pe această decizie 26 cu o altă funcție decât cea reală de director cu care a fost investită prin dispoziția 54, respectiv semnând ca manager general rezultă, că în fapt d-na dr. P. M. D., nu a deținut niciodată funcția de Manager General și toate actele semnate ca manager general sunt nule.

D. urmare,cererea de revizuire este perfect admisibilă, întrucât documentul sus precizat a fost tăinuit de spital, a fost descoperit cu mai puțin de o lună în urmă ,vizează fondul cauzei și dezvăluie un înțeles nou al pricinii Actul nu a fost folosit la judecarea în fond a pricinii, a fost respectat termenul de 30 de zile.

Cererea de revizuire este întemeiată pe un document tăinuit de partea potrivnică, S. C. de Urgențe Oftalmologice București, document care există la momentul desfășurării procesului, "Dispoziția 54/1993" a DSPMB.

Dispoziția 54 dezvăluie ca în decizia 26/05.08.2010 prof. dr. M. P. a fost investită cu funcția reală de medic director și nu ca Manager General, funcție cu care semnează concomitent acest act. Funcția de Manager General, astfel cum sunt semnate toate actele din acest dosar din prezenta cauză, prof. dr. M. P. nu a deținut-o niciodată. În concluzie, actele semnate ca "manager general" sunt lovite de nulitate absolută.

D. urmare, solicită schimbarea în tot a sentinței civile.

Pe fond, solicită admiterea cererii de chemare în judecată inițială astfel cum a fost formulată, excluderea tuturor documentelor semnate de prof. dr. M. P. cu funcția inexistentă de manager general.

Se va constata că S. nu a fost legal reprezentat, întrucât prof. dr. M. P. nefiind niciodată Manager General, nu avea atribuții de conducere.

În plus numita P., neavând atribuții de conducere legale, nu putea împuternici pe nimeni (în cazul de față pe av. P. G.) să reprezinte spitalul în instanță. Pe cale de consecința împuternicirile avocațiale semnate de P. în numele spitalului sunt nule, iar instanța va lua act de nulitatea acestora și va cenzura pretențiile de plată a cheltuielilor de judecată în baza de împuterniciri avocațiale nule de drept.

Totodată, solicit cheltuieli de judecată.

La termenul din data de 16.04.2015, Curtea a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art.323 alin.3 Cod procedură civilă și art.322 alin.1 Cod procedură civilă, fiind interpelată revizuenta dacă decizia atacată face parte din categoria celor care evocă fondul. Revizuenta I. C. consideră că este admisibilă cererea de revizuire, motiv pentru care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității.

Referitor la admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art.323 alin.3 Cod procedură civilă și art.322 alin.1 Cod procedură civilă,Curtea va constata următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.322 alin.1 Cod procedură civilă,revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile expres și limitativ prevăzute la pct.1-9.

Astfel,cum rezultă din dispozițiile art. 322 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu revizuire doar atunci când evocă fondul .Ori,atât doctrina ,cât și jurisprudența au statuat pe acest aspect că evocarea fondului prin hotărârea instanței de recurs se realizează doar atunci când fie s-au administrat probe noi aflate în legătură cu soluționarea pe fond a cauzei și care au fost analizate de instanța de recurs,fie s-a realizat reaprecierea probatoriului, implicând însă stabilirea unei alte stări de fapt diferită de cea reținută în fazele de judecată anterioare sau aplicarea altor dispoziții legale la situația de fapt deja stabilită.

Chiar dacă s-ar realiza o interpretare extinctivă a sintagmei „evocarea fondului”, concluzia este că instanța de recurs nu a realizat prin hotărârea sa, analiza de fond a pricinii, abordând cauza sub aspectele de legalitate la care se referă art. 304 Cod procedură civilă, sens în care nu ne aflăm în fața unei hotărâri care, în sensul prevederilor art. 322 Cod procedură civilă evocă fondul cauzei. Prin motivul de recurs formulat încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta a criticat sentința atacată, susținând că este nelegală pe considerentul că prima instanță a aplicat greșit legea.

În limitele acestui motiv de recurs, Curtea a apreciat în esență că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.

Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greșită interpretare.

Motivul de recurs a apreciat instanța de control judiciar nu subzistă în cauză, prima instanță pronunțând în susținerea sa sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în speța dedusă judecății. S-a apreciat astfel că excepția tardivității, în mod corect aceasta a fost soluționată de prima instanță.

Astfel,potrivit art. 283 alin. 1 lit. a) Codul muncii: cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la dată în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.

Cum, decizia contestată i-a fost comunicată reclamantei la data de 18.07.2007 iar contestația împotriva acesteia a fost depusă la 08.07.2008, s-a statuat că termenul de 30 de zile a fost depășit.

Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul, fără a se evoca fondul.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că dispozițiile art. 326 alin. (3) Cod procedură civilă prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că decizia a cărei revizuire se solicită, prin care s-a dispus respingerea, ca nefondat a recursului nu evocă fondul.

Prin decizia civilă nr. 6035/R din data de 28.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._/3/2008 (4528/2009), s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă I. C. împotriva sentinței civile nr.3024/08.04.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. de Urgențe Oftalmologice București; a fost obligată recurenta la plata sumei de 500 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs prin care recursul a fost respins ca nefondat nu evocă fondul, fiind menținută situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată.

Față de aceste considerente, constatând că cererea de revizuire nu îndeplinește condiția de admisibilitate cerută de art. 322 alin. (1) teza finală Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 326 alin. (3) Cod procedură civilă, urmează să respingă cererea ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta I. C. împotriva deciziei civile nr.6035/R din data de 28.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/3/2008 în contradictoriu cu intimatul S. C. DE URGENȚE OFTALMOLOGICE BUCUREȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

E. L. U. L. C. Dobraniște L. H.

GREFIER,

F. V.

Tehnored.L.E.U.

Dact. V.N./2 ex./27.04.2015

Jud. fond: G. D.

Jud. recurs: M. C.;

L. H.; S. G. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 1214/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI