Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1754/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1754/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 45345/3/2012
Dosar nr._ (2787/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1754
Ședința publică din data de 03 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
JUDECĂTOR - P. A.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE împotriva sentinței civile nr.286 din data de 12 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. F., în cauza având ca obiect - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-reclamantă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 242 alineatul ultim Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.286 din 12.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale s-au dispus următoarele:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE în contradictoriu cu COLIGEANU F. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Pârâtul C. F. are calitatea de salariat al reclamantei, având funcția de consilier juridic, astfel cum rezultă din fișa postului de la dosar și susținerile ambelor părți. (f.39).
Prin Decizia nr. 4/24.04.2012 Curtea de Conturi a României a dispus recuperarea sumei de 97.000 lei, reprezentând contravaloarea unor amenzi contravenționale aplicate de mai multe autorități de control fostei Administrația Națională de Îmbunătățiri Funciare. (f 6 - 12)
Prin Raportul de control înregistrat sub nr. 21.390 din 29.08.2012 s-a reținut că pentru amenda în cuantum de_ lei, aplicată instituției de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice prin procesul – verbal . nr. 1867/14.12.2010, pentru fapta de a încheia Actul adițional nr. 2 la contractul nr._/30.07.2009 prin care s-a majorat prețul contractului fără aplicarea unei proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice, în conformitate cu prevederile art. 18 din OUG nr. 34/2006, responsabili sunt cinci angajați, printre care și C. F., în calitate de consilier juridic. (f 13, 14)
Prin prezenta cerere introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5.900 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea prejudiciului stabilit prin decizia Curții de Conturi, întemeindu-și pretențiile pe dispozițiile art. 254 C. Muncii.
Potrivit art. 254 CM, „salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”.
Art. 1.350 din N.C.Civil prevede că „orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. „
Rezultă astfel că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului.
In ceea ce privește fapta ilicită, instanța reține că susținerea reclamantei din cererea introductivă, în sensul că pârâtul, în calitate de consilier juridic în cadrul Sucursalei teritoriale O. – Argeș a fostei Administrații Naționale a Îmbunătățirilor Funciare a avizat actul adițional nr. 2 al contractului nr._/30.07.2009, nu este dovedită.
Astfel, atât din fișa de analiză a actului adițional nr. 2/2009 la contractul nr._/30.07.2009 (f 38) cât și din actul adițional însuși (f 29), rezultă că pârâtul, în calitate de consilier juridic nu a avut nicio contribuție la semnarea acestui act, din partea oficiului juridic actul adițional fiind avizat de un alt consilier juridic, respectiv S. V.. (f 29)
Nefiind probată fapta ilicită a salariatului, condiție esențială pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a acestuia, Tribunalul, apreciind neîntemeiată cererea de chemare în judecată, o va respinge ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanța de fond a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății.
În acest sens se arată că intimatul-pârât în calitatea de jurist este culpabil alături de celelalte persoane stabilite ca fiind vinovate pentru încheierea actului adițional nr. 2/11.12.2009 la contractul nr. 090.7004/2009 cu . fără respectarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că pârâtul nu și-a respectat atribuțiile prevăzute în fișa postului, fapt ce a condus la încheierea nelegală a actului adițional menționat mai sus.
Prin actul adițional s-a majorat în mod nelegal valoarea contractului de execuție lucrări cu valoarea de 84.000 lei de la suma de 3.556.665 lei la suma de 3.650.665.
Prin urmare, recurenta susține că sunt îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 254 din Codul muncii pentru prejudiciul creat.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate cât și sub toate aspectele, conform art. 304/1 C. proc. civ., Curtea pentru motivele ce se vor arăta în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
Invocarea drept temei al motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., nu are legătură cu criticile invocate în fapt, deoarece instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar hotărârea nu a fost dată cu încălcarea sau aplicare greșită a legii, astfel că recursul formulat este nefondat.
Răspunderea patrimonială este prevăzută de dispozițiile art. 254 alin. (1) din Codul muncii ce stipulează următoarele:
„Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor”.
Prin urmare, pentru a opera o astfel de răspundere, angajatorul trebuie să dovedească condițiile răspunderii patrimoniale: fapta ilicită și personală a salariatului în legătură cu munca sa; existența unui prejudiciu; raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția salariatului (intimatului).
Curtea reține că prima instanță a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată cu motivarea că In ceea ce privește fapta ilicită, instanța reține că susținerea reclamantei din cererea introductivă, în sensul că pârâtul, în calitate de consilier juridic în cadrul Sucursalei teritoriale O. – Argeș a fostei Administrații Naționale a Îmbunătățirilor Funciare a avizat actul adițional nr. 2 al contractului nr._/30.07.2009, nu este dovedită.
Astfel, atât din fișa de analiză a actului adițional nr. 2/2009 la contractul nr._/30.07.2009 (f 38) cât și din actul adițional însuși (f 29), rezultă că pârâtul, în calitate de consilier juridic nu a avut nicio contribuție la semnarea acestui act, din partea oficiului juridic actul adițional fiind avizat de un alt consilier juridic, respectiv S. V.. (f 29)
Nefiind probată fapta ilicită a salariatului, condiție esențială pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a acestuia, Tribunalul, apreciind neîntemeiată cererea de chemare în judecată, o va respinge ca atare.
Or, instanța de fond a reținut în mod indubitabil că intimatul-pârât nu a avut nicio contribuție la semnarea actului adițional.
De asemenea, Curtea că recurenta-reclamanta era cea care avea obligația să facă dovada unei asemenea fapte culpabile a intimatului în acord cu art. 272 din Codul muncii care statuează expres că „Sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare”.
Or, deși prin sentința recurată instanța de fond arătat în motivare în mod expres că intimatul nu a participat la semnarea acestui act adițional, recurenta-reclamantă a reluat prin motivele de recurs același chestiuni fără a demonstra în vreun fel legătura dintre cele susținute cu cele dovedite.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recurs formulată de recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE împotriva sentinței civile nr.286 din data de 12 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. F., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR, L. C. Dobraniște E. L. U. P. A.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.P.A/08.09.2015
Dact. C.C./2 ex
Jud.fond: F. I. V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 588/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 922/2015.... → |
|---|
