Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1102/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1102/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 1212/98/2014
Dosar nr._ (8014/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1102
Ședința publică din data de 02 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-reclamanți G. G., G. L. A., G. M., G. STELUȚA, G. N., H. M. R., I. G., I. G., I. E. D., I. L. C., I. E., M. M., M. P., M. V., M. G., N. S., N. V., N. M., O. A., O. C., O. N., PALANCEANU C., P. G., P. M., P. M. D., P. M., P. A., P. M., S. V., S. I., S. V., S. N., ȘERBUȚĂ N., S. M., S. L., S. L., S. I., S. D., T. M., T. A., T. N., V. E., Z. R., Z. A., Ș. M., L. S. CRENGUȚA, S. T., N. A., A. C., A. C., B. G., CIAUS (F.) E., C. D., C. D. T., C. D. A., C. A., C. E., C. D., C. E. M., C. T., C. T., C. G. M., D. P., D. M., D. I., D. G., D. C., D. D., F. P., G. M., G. Ș. B., G. M. împotriva sentinței civile nr. 1492/F din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A. BUCUREȘTI și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A. C., în cauza având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că atât apelanții-reclamanți cat și intimatele au solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1492/F din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea prin care reclamanții G. G., G. L. A., G. M., G. STELUȚA, G. N. și alții, în contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A. BUCUREȘTI și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA C., au solicitat să se dispună calculul și plata drepturilor salariale obținute prin sentința civilă nr. 2104/08.07.2013, hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă; calculul și plata salariului suplimentar pe anul 2009, obținut prin decizia civilă nr. 5908/06.12.2013 a Curții de Apel București, hotărâre rămasă irevocabilă; actualizarea cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective a drepturilor bănești câștigate prin decizia civilă nr. 5908/06.12.2013 a Curții de Apel București.
Reclamanții au declarat apel, arătând următoarele aspecte, în esență:
Argumentând respingerea acțiunii, instanța se raportează la prevederile art. 628 alin. 1-3 din Codul de Procedura Civilă. Trebuie menționat că nu au recurs la executarea silită a recuperării drepturilor bănești obținute în instanța, ci au lăsat la latitudinea societății plata acestor drepturi, în funcție și de posibilitățile economice ale acesteia.
În întâmpinarea depusă de parate la dosar se insistă pe ideea că reclamanții sunt membrii unui sindicat care face parte din Federația Sindicatelor Transporturilor Feroviari din România, care la rândul ei, a negociat și a fost de acord cu clauzele cuprinse în contractele colective de muncă la nivel de unitate. De asemenea, susțin paratele, ca în perioada de valabilitate a contractelor invocate, oricare din părți puteau uza de dreptul prevăzut de art. 268 alin.1 litera d din Codul Muncii de a solicita instanței de judecată constatarea nulității clauzelor din contractul colectiv de muncă al SNTFC Călători pe care le considera nelegale. Însă paratele omit faptul că orice contract de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de munca încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective de munca prin care au negociat în favoarea salariatului drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celui dintâi sunt lovite de nulitate, în condițiile art.142 din Legea nr.62/2011.
Numai după adoptarea Legii nr.62/2011, când aceste contracte nu mai erau în vigoare, s-a reglementat prin art.142 procedura de constatare a nulității absolute și de renegociere a clauzelor contractuale nule.
În lipsa unui cadru legislativ privind renegocierea clauzelor nule din contractele colective de muncă, până la adoptarea Legii nr. 62/2011, rezulta că, raportat și la dispozițiile art. 38 din Codul muncii, aceste clauze nule se înlocuiesc, de drept, cu clauze mai favorabile salariaților prevăzute în contractul colectiv de munca încheiat la nivelul ramurii transporturi care au prevăzut pentru anii 2008-2010 un salariu de bază minim brut de 700 de lei la nivelul clasei unu de salarizare sau cel încheiat la nivelul grupului de unități, care a prevăzut dreptul salariaților de a primi plata Primei de Ziua Feroviarului, C. și P. și a salariului suplimentar.
Având în vedere regulile speciale aplicabile nulității în dreptul muncii, precum și dispozițiile imperative ale Codului muncii privind imposibilitatea renunțării de către salariați la drepturile prevăzute de către lege, rezulta că drepturile stabilite în contractele colective de muncă de la nivel superior, fiind mai favorabile salariaților, se aplică cu întâietate. Mai mult, în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (art.2), părțile și-au luat obligația respectării clauzelor contractelor colective la nivel superior și imposibilității negocierii unor clauze care să conțină drepturi inferioare celor stabilite prin contractele la nivel superior. Prin interpretarea clauzelor acestor contracte, după regulile instituite de către Codul Civil, rezulta că părțile au înțeles să aplice în privința cuantumului drepturilor salariale negociate, dispozițiile cuprinse în contractele la nivel superior, neputând deroga de la acestea.
Prin urmare, convențiile având caracter de izvor de drept, forța lor obligatorie fiind garantata constituțional, rezulta că, drepturile salariaților stabilite prin contractele colective de munca urmează același regim juridic cu cel aplicabil drepturilor stabilite prin acte normative, salariații neputând renunța, nici la drepturile negociate prin lege, nici la cele care, în temeiul legii, au fost statuate prin negocieri colective.
Astfel, așa cum au mai subliniat în răspunsul nostru la întâmpinare, în mod legal, a fost îndreptată o eroare strecurată în cuprinsul Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate, obligând paratele să revină asupra drepturilor salariale cuvenite reclamanților, prin acordarea diferențelor.
Nu solicită decât respectarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a stabilit valoarea salariului minim brut la valoarea de 700 de lei, pentru perioadele menționate în cererea de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea formulată de către intimate s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză, solicitându-se judecarea în lipsa părților conform art. 411 Cod Procedură Civilă.
În temeiul art. 480 alin. 1 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Înainte de toate, Curtea observă faptul că în cuprinsul apelului nu se exprimă critici concrete cu privire la sentința atacată, nu se arată în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de prima instanță ori care au fost elementele de nelegalitate și/sau netemeinicie ale hotărârii atacate.
Apelanții-reclamanți nu combat în vreun fel argumentele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței atunci când a soluționat pricina, argumente prezentate pe larg în considerentele sentinței atacate, și nu fac nici un fel de referire la acestea.
În aceste condiții apelul apare ca fiind lipsit de substanță logico-juridică și nu oferă nici un element care să justifice luarea sa în considerare. D. faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 476 alin. 2 Cod Procedură Civilă împiedică aplicarea sancțiunii nulității apelului, așa cum ar fi normal în cazul unui apel care, practic, este nemotivat.
Tribunalul a procedat corect atunci când a respins acțiunea cu care a fost sesizat, acțiune prin care s-a solicitat obligarea intimatelor-pârâte să calculeze și să plătească o . drepturi bănești stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile, care însă nu au fost puse în executare.
Potrivit art. 622 alin. 1 și 2 Cod Procedură Civilă:
„(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Art. 632 Cod Procedură Civilă prevede:
„(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.
În sfârșit, în conformitate cu dispozițiile art. 628 alin. 1 din același cod, „pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani…”.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a tuturor acestor norme legale reiese, fără putință de tăgadă, că obligațiile bănești stabilite prin hotărârile judecătorești la care fac referire apelanții se execută de bunăvoie de către debitorii acesteia (intimatele-pârâte). În caz contrar – situația din speță – respectivele obligații pot fi aduse la îndeplinire numai prin recurgerea la executarea silită, potrivit dispozițiilor Codului de Procedură Civilă.
Așa fiind, apelanții-reclamanți nu erau îndreptățiți să formuleze o nouă acțiune de tipul celei ce face obiectul prezentului proces, ci, având în vedere faptul că debitorii nu și-au executat îndatorirea de bunăvoie, trebuiau să promoveze o cerere de executare silită pe care să o adreseze organului competent (executorul judecătoresc).
În raport de toate cele ce preced, apelul apare ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți G. G., G. L. A., G. M., G. STELUȚA, G. N., H. M. R., I. G., I. G., I. E. D., I. L. C., I. E., M. M., M. P., M. V., M. G., N. S., N. V., N. M., O. A., O. C., O. N., PALANCEANU C., P. G., P. M., P. M. D., P. M., P. A., P. M., S. V., S. I., S. V., S. N., ȘERBUȚĂ N., S. M., S. L., S. L., S. I., S. D., T. M., T. A., T. N., V. E., Z. R., Z. A., Ș. M., L. S. CRENGUȚA, S. T., N. A., A. C., A. C., B. G., CIAUS (F.) E., C. D., C. D. T., C. D. A., C. A., C. E., C. D., C. E. M., C. T., C. T., C. G. M., D. P., D. M., D. I., D. G., D. C., D. D., F. P., G. M., G. Ș. B., G. M., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la G. G. din Fetești, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr.1492/F din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI S.A. C., cu sediul în C., ., ., CUI_, nr. de înmatriculare la ONRC J13/1428/14.06.2011.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER
F. V.
Red.: C.D.
Dact.: A.C./4 ex.
08.04.2015
Jud. fond: I. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 467/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
