Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 588/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 1047/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6875/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 588/2015
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A. C.
Judecător D. G. E.
Judecător E. D. B.
Grefier I. R. M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenții C. L. AL SECTORULUI 5, M. BUCUREȘTI - SECTOR 5 prin primar - INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr.5049 din data de 28.04.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA SECTOR 5 în numele membrilor de sindicat: O. E. E., M. F. C., M. M., F. N., A. (Z.) M., S. V., C. G., B. G. A., T. T., I. L., M. V., P. V. I., B. A., F. D., C. O. G., O. S. O., ȘCOALA G. NR. 144, ȘCOALA G. "SF. C. ȘI E.", C. T. MECANIC "GRIVITA", G. ȘCOLAR "P. SEICARU" CIOROGARLA, ȘCOALA G. COTMEANA, L. T. „T. PALLADY”, cauza având ca obiect – drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, se învederează Curții că la data de 23.01.2015 au fost înregistrate la dosar concluziile scrise formulate de intimatul-reclamant S. Învățământului Preuniversitar din România Sector 5.
Având în vedere că părțile au lipsit la termenul de astăzi, dar s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de recurs, Curtea constată cauza în pronunțare și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5049/28.04.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. ÎNVAȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA în numele membrilor de sindicat Olarica E. E., M. F. C., M. M., F. N., A. M., S. V., C. G., B. G. A., R. T., I. L., Minra V., P. V. I., B. A., F. D., C. O. G., O. Steluța O., C. E. în contradictoriu cu parații ȘCOALA GIMNAZIALA NR 144, ȘCOALA GIMNAZIALA „SF. C. ȘI E.”, C. T. MECANIC GRIVIȚA, G. ȘCOLAR P. Ș. CIOROGÂRLA, ȘCOALA GIMNAZIALA COTMEANA, L. T. „T. PALLADY”, C. L. AL SECTORULUI 5 și M. BUCUREȘTI SECTOR 5 prin PRIMARUL SECTORULUI 5.
A fost obligată pârâta la calculul și plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii-cadru nr.330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010.
De asemenea, a fost obligată pârâta la calculul și plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii-cadru nr.285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, începând cu data de 01.01.2011 și până la data de 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
Totodată, au fost obligați parații Primarul Sectorului 5 și C. L. al Sectorului 5 la asigurarea finanțării pentru plata sumelor ce urmează a fi plătite.
În considerente, s-a reținut că, în perioadele 2009-2010 și 2010-2011, reclamanții au fost încadrați la Școala G. nr.59 și au deținut calitatea de personal didactic și didactic auxiliar, împrejurare care reiese din cuprinsul adeverințelor aflate la filele 13 – 17, 41 - 42.
Prin Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut la articolul unic pct. 3, faptul că pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008, de 400 lei, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Din conținutul acestei reglementări, rezultă că, începând cu 1 octombrie 2008, drepturile salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar se impuneau a fi calculate prin utilizarea acestui coeficient de multiplicare.
Prin OUG 136/2008, s-a prevăzută că în perioada octombrie-decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ este 299,933 lei, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 1221/2008 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că dispozițiile OUG 136/2008 sunt neconstituționale, instanța de contencios constituțional reținând faptul că, fundamentul adoptării acestei ordonanțe de urgență l-a reprezentat intenția de contracarare a unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament.
În continuare, prin OUG 151/2008, s-a prevăzut același coeficient de multiplicare de 299,933 lei iar prin decizia nr. 842/2009, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. 1 pct. 2 și 3 din OUG 151/2008 sunt neconstituționale.
Prin Decizia nr. 989/2009, au fost declarate neconstituționale și dispozițiile art. 2 și art. 3 din OUG 1/2009, reținându-se că acest din urmă act normativ continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile OUG 151/2008, considerentele arătate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 pct. 2 și 3 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 151/2008 fiind aplicabile mutatis mutandis și cu privire la situația creată prin adoptarea art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009.
Subsecvent, au fost adoptate OUG 31/2009 și OUG 41/2009 iar prin deciziile nr. 105/2010 și nr. 124/2010, Curtea Constituțională a respins ca devenite inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din OUG 31/2009, respectiv a art. 2 din OUG 41/2009, pe considerentul că, după sesizarea Curții, OG 15/2008 a fost abrogată expres prin Legea 330/2009, astfel încât OUG 31/2009 și OUG 41/2009, ca acte modificatoare, sunt și ele abrogate.
În cuprinsul deciziei 124/2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, respectiv, prin Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009. Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, unde a reținut că nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat, și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. În cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr. 41/2009, a persistat în hotărârea să de a nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest aspect litigios a fost tranșat prin decizia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, conform căreia ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, 151/2008 și 1/2009, dispozițiile OG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.
În acest context, și în lumina dispozițiilor art. 3307 alin. 4 C. p. civ, instanța constată că sunt justificate pretențiile reclamanților deduse prezentei judecăți, având ca obiect diferențele de drepturi salariale pentru perioada ulterioară datei de 31 decembrie 2009, întrucât, deși OUG 15/2008 a fost abrogată începând cu 01.01.2010, prin Legea 330/2009, cu toate acestea, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, se prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, noul salariu de bază, fiind cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, potrivit anexelor la prezența lege.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Prin decizia 877/2011, Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010, reținând că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 09 februarie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009).
Prin urmare, începând cu 01 ianuarie 2010, reclamanții au dreptul la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuie stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, deci prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei.
În același sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia nr. 11/2012, pronunțată asupra recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010 și art. 30 din Legea 330/2009, și anume că personalul didactic din învățământul aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu 01.01.2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008.
Totodată, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În consecință, începând cu 01 ianuarie 2011, reclamanții au dreptul la majorarea cu 15% a salariului de bază determinat la nivelul lunii octombrie 2010. Or, pentru rațiunile anterior expuse, acest salariu de bază se impune a fi stabilit prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, în acord cu dispozițiile OG 15/2000 modificate prin Legea 221/2008.
Cu toate acestea, drepturile nu pot fi acordate decât până la data de 13 mai 2011, deoarece la această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtele unități de învățământ să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform OUG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, calculate prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400 lei, și cele efectiv încasate, corespunzător perioadei 1 ianuarie 2010-13 mai 2011, actualizată cu rata inflației la data plății efective, întrucât, în baza art. 1082-1084 C. civ, reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, ce include și beneficiul de care au fost lipsiți.
Totodată, a obligat pârâtele M. București - Sector 5 și C. L. Sector 5 să asigure finanțarea pentru plata sumelor mai sus menționate, reținând faptul că celor două instituții pârâte M. București - Sector 5 și C. L. al Sectorului 5, le incumbă obligația legală de a aloca fondurile necesare finanțării cheltuielilor corespunzătoare drepturilor salariale valorificate în cauză. Astfel, în lumina art. 167 alin.1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Totodată, potrivit art. 167 alin. 5 lit. a), una din coordonatele finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar o constituie și cheltuielile de personal. Dispoziții similare se regăsesc și în Legea 1/2011, care a abrogat Legea 84/1995, art. 104 statuând, deopotrivă, în sensul că finanțarea de bază (care include și cheltuielile aferente drepturilor salariale) se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Primarul Sectorului 5 și C. L. Sector 5, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ (Număr în format vechi 6875/2014), solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul S. Învățământului Preuniversitar din România - Sector 5, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
- obligarea pârâtelor unități școlare: Școala G. nr. 144, Școala G. „Sf. C. și E.", C. T. Mecanic „Grivița", G. Școlar „P. Ș." Ciorogârla, Școala G. Cotmeana la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008; prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plații.
- obligarea pârâtelor: Școala G. nr. 144, Școala G.
„Sf. C. și E.", C. T. Mecanic „Grivița", G. Școlar
„P. Ș." Ciorogârla, Școala G. Cotmeana, la calcularea
drepturilor salariale cuvenite reclamanților în conformitate cu prevederile
Legii nr. 258/2010, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază
Aferente lunii octombrie 2010, stabilite conform Legii nr. 221/2008 și a
Legii nr. 330/2009 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu
valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenită și cele efectiv încasate, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății;
- obligarea pârâților Școala G. nr. 144, Școala G.
„Sf. C. și E.", C. T. Mecanic „Grivița", G. Școlar
„P. Ș." Ciorogârla, Școala G. Cotmeana, C. L. Sector 5 și Primarul Sectorului 5 la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
Analizând întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de fond mod netemeinic și nelegal a admis acțiunea formulată de intimatul-reclamant.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților C. L. Sector 5 și Primarul Sectorului 5, tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 1/2011 și ale art.36 alin.4 din Legea nr.215/2001, au competențe cu privire la finanțarea și alocarea de fonduri pentru învățământul preuniversitar și atribuții privind controlul actului de educa îndrumare.
De asemenea, instanța de fond a reținut faptul că recurenții - pârâți au fost chemați în judecată pentru îndeplinirea obligației care le este atribuită prin respectiv cea de finanțare, prin alocarea de fondurilor necesare plății drepturilor salariale și nu pentru îndeplinirea unor obligații ce nu este în sarcina acestora.
În consecință, tribunalul în mod netemeinic și nelegal a apreciat că există o identitate între persoanele chemate în judecată și cele cărora le incumbă obligația, potrivit legii, cu privire la alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale pretinse, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurenții - pârâți ca neîntemeiată.
Cât privește fondul cauzei, instanța a reținut că intimatului-reclamant i se cuvine acoperirea prejudiciului creat prin neplata corespunzătoare a drepturilor salariale și, în consecință, a dispus obligarea recurenților-pârâți la calculul și plata diferenței de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legi nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile legale, începând cu data de 01.10.2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective, până la data de 31.12.2009.
Recurenții au învederat instanței de recurs, așa cum au arătat și instanței de fond, că nu au calitatea procesuală pasivă, întrucât, potrivit prevederilor legale în materie, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și personalul nedidactic din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar sunt alocate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Totodată, au arătat recurenții - pârâți C. L. al Sectorului 5 și Primarul Sectorului 5 că nu sunt unități angajatoare, nu stabilesc salariul personalului didactic și nedidactic, de acest lucru ocupându-se numai ISMB, iar, potrivit Legii Învățământului, funcțiile didactice pe tipuri și forme de învățământ, precum și condițiile de ocupare a acestora se stabilesc prin statutul personalului didactic, C. L. al Sectorului 5 și Primarul Sectorului 5 neavând calitate de a angaja personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic și de a le stabili salariile ori de a calcula și plăti diferențele de drepturi salariate neacordate.
Mai mult decât atât, potrivit O.U.G. nr. 30/2000, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat din sectorul 5 au trecut în administrarea Consiliului L. al Sectorului 5 și numai fondurile privind investițiile efectuate la imobilele respective sunt asigurate de la bugetul local, celelalte fonduri necesare salarizării personalului didactic, didactic auxiliar și personalului administrativ sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Întrucât fondurile necesare salarizării personalului didactic sunt asigurate din bugetul de stat, iar încadrarea personalului didactic, precum și stabilirea salariilor acestuia se face de Inspectoratul Școlar al Municipiului București, au considerat recurenții - pârâți C. L. al Sectorului 5 și Primarul Sectorului 5 că nu au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, singura instituție ce poate avea calitate în prezenta cauză fiind Inspectoratul Școlar al Municipiului București.
C. L. al Sectorului 5 nu este ordonator de credite, acesta având ca atribuție numai aprobarea bugetului, ordonator de credite fiind Primarul, iar unitățile de învățământ sunt ordonatori terțiari de credite și, prin urmare, plata drepturilor salariale neacordate se realizează pin repartizarea de credite bugetare de către Primăria Sectorului 5 în baza solicitării fundamentale a contabilului unității de învățământ, cel care în fapt calculează drepturile bănești cuvenite pentru persoanele din cadrul unităților de învățământ preuniversitar.
În ceea ce privește fondul cauzei, solicitarea intimatului-reclamant S. Învățământului Preuniversitar din România Sector 5 este neîntemeiată, motiv pentru care s-a solicitat respingerea cererii.
Față de cele reiterate mai sus recurenții au solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul S. Învățământului Preuniversitar din România – Sector 5 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
S-a invocat prin cererea de recurs excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților, excepție pe care Curtea o apreciază ca nefondată.
Trebuie menționat, în prealabil, că recurenții nu au fost obligați nici la calcul nici la plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților, ci la asigurarea finanțării pentru plata sumelor ce urmează a fi plătite.
Curtea constată că, potrivit art. 167 din Legea invatamantului nr. 84/1995, cu modificarile ulterioare, in vigoare pentru o parte din perioada dedusa judecatii, „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii (…). Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale”.
Totodata, potrivit legii, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local.
Potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, „Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale”, iar, potrivit art. 106, „Finanțarea de bază și finanțarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului județean/primarul de sector, în cazul școlilor speciale”.
Având în vedere și dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar, precum și dispozițiile art. 1 din OG nr. 22/2002, conform cărora ’’creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă’’ și art. 19 alin 2 din Legea nr. 273/2006, retinem că în procesul de adoptare a bugetului local este implicat și consiliul local. Față de principiile și regulile bugetare prevăzute de Legea nr. 273/2006, precum și față de prevederile OG nr. 22/2002, constatăm că pentru achitarea sumelor stabilite prin hotărârea recurată consiliul local are o atribuție deosebit de importantă, respectiv aprobarea bugetului local în care aceste sume vor trebui incluse. Chiar daca nu au calitatea de angajator al intimaților reclamanți, recurenții vor fi obligați să asigure finanțarea acestor drepturi, motiv pentru care este pe deplin intemeiata chemarea lor in judecată în calitate de pârâți. Bineînțeles că aceștia nu pot fi obligați să acționeze altfel decât în limitele atribuțiilor și competentelor stabilite prin acte normative, și în aceste limite au calitate procesuală pasivă.
În privința fondului cauzei, pe care, de asemenea, recurenții l-au contestat, reținem că prin Decizia nr. 11 din 8.10.2012 pronunțată în interesul legii și, în consecință, obligatorie pentru instanțele de judecată în temeiul art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Așa cum s-a reținut de Înalta Curte, din prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009 reiese intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că "Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege.
În acest context, s-a arătat că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, s-a apreciat că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de deciziile succesive ale Curții Constituționale prin care a fost constatată neconstituționalitatea actelor normative ce au adus modificări Ordonanței de Guvern nr. 15/2008, modificată prin Legea nr. 221/2008. Prin urmare, Înalta Curte a considerat că Ordonanța de Guvern nr. 41/2009 trebuie considerată ca lipsită de efecte, iar singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
În ce privește perioada 1.01._11, în raport de dispozițiile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, drepturile salariale ale reclamanților trebuie calculate pornind de la cuantumul avut în anul 2010, la care se adaugă și majorarea prevăzută de lege, în lipsa unui alt mod de stabilire a drepturilor salariale prevăzut de acest act normativ. Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. 3 din lege, „Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010”.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții C. L. AL SECTORULUI 5, M. BUCUREȘTI - SECTOR 5 prin PRIMARUL SECTORULUI 5 - INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr.5049 din data de 28.04.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu intimații S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR DIN ROMÂNIA SECTOR 5 în numele membrilor de sindicat: O. E. E., M. F. C., M. M., F. N., A. (Z.) M., S. V., C. G., B. G. A., T. T., I. L., M. V., P. V. I., B. A., F. D., C. O. G., O. S. O., ȘCOALA G. NR. 144, ȘCOALA G. "SF. C. ȘI E.", C. T. MECANIC "GRIVITA", G. ȘCOLAR "P. SEICARU" CIOROGARLA, ȘCOALA G. COTMEANA, L. T. „T. PALLADY”, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2015.
Președinte, D. A. C. | Judecător, D. G. E. | Judecător, E. D. B. |
Grefier, I. R. M. |
Red:E.D.G/20.02.2015.
Dact.: C.C./2 ex.
Jud.fond: C. A..
| ← Despăgubire. Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1754/2015.... → |
|---|
