Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 922/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 922/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 13555/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 808/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.922
Ședința publică din data de 12.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – E. L. U.
JUDECĂTOR - L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - L. H.
GREFIER - F. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. O. P. S.A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 27.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M., având ca obiect „acțiune în răspundere patrimonială – obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului deoarece potrivit art.215 din Legea nr.62/2011, recursul trebuie declarat în termen de 10 zile de la data comunicării sentinței; în speță, sentința atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 31.12.2014 (conform dovezii de la fila 33 dosar fond), iar recursul a fost declarat la data de 22.01.2015 (conform ștampilei aplicată pe prima pagină a motivelor de recurs fila 2 dosar recurs); făcând aplicarea corespunzătoare a regulilor prevăzute de art. art. 101-104 din Codul de Procedură Civilă, ultima zi în care putea fi declarat valabil recursul fiind 12.01.2015 .
Având în vedere că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 27.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul S. M..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1649/23.10.2008 a Tribunalului O. reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului drepturile salariale ce reprezintă prime pe perioada C. 2004 – P. și C. 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, până la data plății efective și la 2000 lei cheltuieli de judecată. Pârâtul a pus de două ori în executare același titlu executoriu.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantă a solicitat ca pârâtul să-i plătească suma de 9084,82 lei, actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Raportând situația de fapt la dispozițiile art. 256 Codul Muncii, Tribunalul a apreciat acțiunea neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit art. 256 alin 1 Codul muncii „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Acest text de lege reprezintă transpunerea, în cazul raporturilor juridice de muncă, a regulilor și principiilor plății lucrului nedatorat.
Plata nedatorată este faptul juridic licit care constă în aceea că o persoană numită solvens, execută, din eroare, o prestație la care nu era obligată, către o altă persoană denumită accipiens, lipsind intenția de a plăti pentru acesta.
În speță, însă suma care se pretinde a se restitui a făcut obiectul unei executări silite, împotriva căreia cei interesați sau vătămați prin executare, aveau deschisă calea procedurală a contestației la executare.
A susține că deși debitorul nu a uzat de contestația la executare, instanța, sesizată în temeiul art. 256 Codul muncii, ar putea aprecia asupra caracterului cert, lichid și exigibil al unei creanțe care a fost executată silit, înseamnă a nesocoti dispozițiile procedurale în materie de executare silită și a da, peste intenția legiuitorului, alte valențe unui text de lege din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta S.C. O. P. S.A., criticând-o pentru nelegalitate, recurs întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9 și art.3041 din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 12.03.2015, din oficiu, Curtea a invocat și a pus în discuție, în ședință publică, excepția tardivității declarării prezentului recurs.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art.137 alin.1 Cod proc. civilă, excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, în raport și de dispozițiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că aceasta este întemeiată și, în consecință, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. O. P. S.A., ca tardiv declarat, din următoarele considerente:
Codul de procedură civilă cuprinde dispoziții legale de strictă aplicare și în ce privește exercitarea căilor extraordinare de atac, prevăzute în Titlul V din cod.
Astfel, în secțiunea I a Capitolului I din titlul mai sus menționat, intitulat „Recursul”, sunt reglementate, prin norme legale imperative, atât termenul de exercitare a acestei căi de atac, cât și formele recursului.
Curtea, având în vedere obiectul prezentei cauze, care este un conflict de muncă, apreciază că în speță devin aplicabile dispozițiile legii speciale în această materie, respectiv dispozițiile art.215 din Legea nr.62/2011, potrivit cărora termenul de exercitare a recursului este de 10 zile, așa cum, de altfel, s-a și menționat de către instanța de fond în dispozitivul hotărârii atacate.
În raport de dispozițiile legale menționate (norme cu caracter special), precum și în raport de împrejurarea că hotărârea fondului a fost comunicată recurentei-reclamante S.C. O. P. S.A. la data de 31.12.2014, aspect ce rezultă din dovada de comunicare atașată la fila 33 din dosarul de fond, Curtea constată că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal de 10 zile.
Având în vedere și dispozițiile art.137 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, Curtea urmează a respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. O. P. S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. O. P. S.A. împotriva sentinței civile nr._ din data de 27.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. L. U. L. C. Dobraniște L. H.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact. V.N./2 ex./23.03.2015
Jud.fond: P. R. A. G.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1754/2015.... | Calcul drepturi salariale. Decizia nr. 2470/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
