Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 2835/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 2835/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 26123/3/2013
Dosar nr._ (1829/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2835
Ședința publică din data de 03 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant . CERCETĂRI ECONOMICO SOCIALE ȘI SONDAJE IRECSON SRL împotriva sentinței civile nr. 9573 din data de 15 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. S. E., în cauza având ca obiect - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă P. S. E., prin avocat Kerth Ș., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/30.04.2015, atașată la fila 22 dosar, lipsind apelantul-reclamant . Cercetări Economico Sociale și Sondaje IRECSON SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat,
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Avocatul intimatei-pârâte P. S. E. solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică având în vedere motivele expuse în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 9573 din data de 15 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamantul . CERCETĂRI ECONOMICO SOCIALE ȘI SONDAJE IRECSON SRL a solicitat obligarea pârâtei P. S. E. la plata sumei de 7576 lei, reprezentând drepturi salariale aferente lunilor august și septembrie 2012, achitate de reclamant și încasate nejustificat de pârâtă.
Reclamantul a declarat apel, criticând sentința suscitată sub următoarele aspecte, în esență:
La data de 23.06.2011, reclamantul a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr. 57, contract înregistrat în Registrul general de evidență al salariaților, în cadrul căruia pârâta a fost angajată pe postul de expert, desfășurând activități în cadrul proiectului „Dezvoltarea competențelor antreprenoriale prin transfer transnațional de bune practici și formare profesională a întreprinzătorilor din România - STEPS (POSDRU/92/3.1/S/_)", proiect finanțat din fonduri europene și dezvoltat de către I. IRECSON.
Atribuțiile postului pe care a fost angajată sunt prevăzute, conform legii, în fișa postului, anexă la contractul de muncă și care face parte integrantă din acesta.
Conform acestui contract, litera j) punctul 1, "se stabilește modul de salarizare în acord individual, în funcție de numărul de ore prestate, stabilindu-se un salariu de încadrare brut de 5.400 lei", retribuția fiind stabilită în acord individual în funcție de numărul orelor prestate. Aliniatul 2 de la litera j) stipulează că "Plata salariului se face în baza raportului de activitate trimis până la data de 5 ale lunii următoare și avizat de managerul de proiect". Aceeași clauză este stipulată și în fișa postului - art.3 - Atribuții conexe - punctul 1 lit. a), b) și menționează că plata salariului se face în baza raportului de activitate depus de salariat până la data de 5 a lunii următoare, raport de activitate avizat de Managerul de proiect.
Drepturile salariale aferente lunilor august și septembrie 2012, plătite pârâtei au fost achitate din fonduri proprii ale Institutului IRECSON, aceste drepturi urmând a fi decontate pe baza rapoartelor de activitate depuse de către pârâtă și aprobate de către OIRPOSDRU (Mecanismul de rambursare din Manualul Beneficiarului - POSDRU).
În condițiile în care nu se depun rapoarte de activitate (ceea ce s-a și întâmplat) sau acestea nu corespund standardelor impuse, aceste sume devin neeligibile pentru proiect, ele nemaifiind rambursate de către autoritatea contractantă.
Astfel cum a fost stipulat în procesul verbal din data de 29.11.2012 încheiat între pârâtă și reprezentanții Institutului IRECSON, aceasta s-a angajat ca în cazul în care după, analizarea de către Echipa de management a proiectului a rapoartelor de activitate, acestea necesită modificări, să fie efectuate și depuse ulterior. După analizarea rapoartelor de activitate au fost transmise solicitări (în datele de 06.12.2012, 07.12.2012, 11.01.2013, 18.01.2013) pârâtei în vederea modificării și completării acestora.
I. IRECSON nu a primit aceste rapoarte modificate în timp util și astfel acestea nu au putut fi introduse, conform Regulamentului, în cererea de rambursare.
Pârâta a transmis rapoartele de activitate completate și modificate în data de 08.03.2013, cu poșta, cu confirmare de predare-primire, după 4 (patru) solicitări și notificări, însă rapoartele erau depuse tardiv, rambursarea nefiind posibilă în timp util, fapt ce a perturbat efectuarea plăților.
Aceste rapoarte de activitate trebuiau depuse în luna decembrie 2012, adică la termen. În urma controlului efectuat în data de 10.06.2013 de către o echipă de verificare a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale – OIRPOSDRU privind constatarea neregulilor și de stabilirea a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, s-a întocmit procesul verbal înregistrat cu nr.4896/23.07.2013, din care reiese clar activitatea desfășurată și remunerația primită de către pârâtă.
Prin Contractul de Finanțare încheiat de către I. IRECSON în calitate de beneficiar cu MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, în calitate de ordonator de credite, având ca obiect Implementarea Proiectului "Dezvoltarea competențelor antreprenoriale prin transfer transnațional de bune practici și formare profesională a întreprinzătorilor din România - STEPS (POSDRU/92/3.1/S/_)", conform art.9 lit. a. pct. 27, beneficiarul are obligația sustenabilității Proiectului pe o perioadă de cel puțin 3 (trei) ani după împlinirea perioadei de implementare a Proiectului.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata-pârâtă s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, văzând prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice relevante, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate în motivarea apelului nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a respins acțiunea cu care a fost sesizat.
Așa cum rezultă din analiza materialului probator administrat în cauză (înscrisuri), între părțile în proces au existat raporturi juridice de muncă pe durată determinată, respectiv în intervalul 27.06._13, izvorul acestora fiind contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 57/2011. În baza acestui contract, intimata-pârâtă a ocupat și exercitat funcția de expert în cadrul ..
Prin acțiune se susține că intimata-pârâtă ar avea obligația de a restitui suma de 7576 lei, reprezentând drepturi salariale aferente lunilor august și septembrie 2012, care ar fi fost achitate de reclamant și ar fi fost încasate nejustificat de pârâtă.
Dată fiind preexistența raporturilor de muncă dintre părți și calitatea de angajator a reclamantului-apelant, în speță se pune problema incidenței dispozițiilor art. 256 alin. 1 din Codul Muncii din materia răspunderii patrimoniale, text în conformitate cu care „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
Cerințele instituite de aceste norme juridice nu sunt întrunite în cauză, întrucât suma a cărei restituire se cere de către apelant nu poate fi considerată „nedatorată” în sensul art. 256 alin. 1 din Codul Muncii.
Așa cum s-a arătat mai sus, părțile în proces au perfectat un contract individual de muncă, act juridic valabil în perioada 27.06._13. În baza acestui contract, intimata-pârâtă avea dreptul de a fi salarizată pentru munca depusă, sens în care sunt prevederile art. 39 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii. Totodată, apelantului-reclamant îi revenea obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite angajatei sale, în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 53/2003.
Ca atare, plata sumei de 7576 lei, reprezentând drepturi salariale aferente lunilor august și septembrie 2012, efectuată de către apelantul-angajator în beneficiul intimatei-salariate, nu poate fi calificată ca fiind „nejustificată” ori „nedatorată”, situație în care nu se poate pune problema existenței unei obligații a intimatei-pârâte de a o restitui.
Pe de altă parte, este adevărat că art. 254 alin. 1 din Codul Muncii prevede că „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”.
Din interpretarea logico-gramaticală a acestor norme de drept, în acord cu cele ce se arată în mod constant în doctrină și jurisprudență, se desprind mai multe condiții de trebuie întrunite cumulativ pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajatorul său, condiții printre care se numără și cea a existenței unei fapte ilicite care să fi fost comisă de angajat.
Această cerință nu este îndeplinită în pricina de față, câtă vreme intimata-pârâtă era îndreptățită să i se plătească drepturile salariale (ea beneficiind de un contract individual de muncă valabil perfectat și care trebuia să-și producă efectele juridice), iar apelantul-reclamant era obligat, potrivit clauzelor aceluiași contract, să achite drepturile salariale cuvenite angajatei sale.
Chiar dacă s-ar accepta ipoteza susținută de apelant, anume aceea că intimata ar fi depus cu întârziere rapoartele de activitate pe care trebuia să le întocmească în calitatea sa de expert, aceasta nu înseamnă că angajatorul (IRECSON SRL) era în drept să refuze plata drepturilor salariale cuvenite angajatei sale, neexistând o clauză contractuală în acest sens.
Părțile în proces nu au prevăzut în contract ce se întâmplă, în concret, într-o asemenea situație (întocmirea cu întârziere a rapoartelor de activitate), respectiv drepturile și obligațiile ce se nasc pentru părțile contractante, context în care obligația angajatorului de a plăti salariul continua să subziste, la fel ca și dreptul salariatului de a-l pretinde.
În raport de toate cele ce preced, cererea de apel apare ca nefondată și va fi respinsă ca atare.
În baza art. 482 Cod Procedură Civilă, Curtea va face aplicațiunea corespunzătoare în cauză a dispozițiilor art. 451 și urm. din același cod și va obliga apelantul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată, sumă reprezentând onorariul achitat apărătorului ales conform chitanței de la fila 21 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de apel formulată de către apelantul-reclamant . CERCETĂRI ECONOMICO SOCIALE ȘI SONDAJE IRECSON SRL, CUI RO3328291, cu sediul în mun. București, .,sector 3, împotriva sentinței civile nr. 9573 din data de 15 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. S. E., CNP_, cu domiciliul în mun.București, ..53 B, .,sector 1 și domiciliul ales la av.Kerth Ș., ., nr.1,..
Obligă apelantul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER
F. V.
Tehnored.C.D./5 ex./15.09.2015
Jud.fond:D. I. A.
← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 119/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 699/2015.... → |
---|