Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1457/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1457/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 1908/116/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1119/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1457/2015
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. E.
Judecător D. A. C.
Grefier I. R. M.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta ȘCOALA G. NR.1 L. - GARĂ împotriva sentinței civile nr.38 din data de 20.01.2015 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. N., cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata A. N., prin avocat J. A. R., ce depune împuternicire avocațială . nr._, lipsind apelanta Școala G. nr.1 L. – Gară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, înainte de stabilirea primului termen de judecată, în faza procedurii prealabile, au fost comunicate motivele de apel intimatei A. N., la data de 25.02.2015, iar aceasta nu a formulat întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul avocatului intimatei, în combaterea apelului.
Intimata A. N., prin avocat, pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, și mențiune a hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. În ceea ce privește capătul cererii de apel privind anularea obligației de plată a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, solicită respingerea acestuia, având în vedere că acel care pierde procesul trebuie să plătească cheltuielile de judecată. De asemenea, și pentru această fază procesuală, solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în baza chitanței nr.12/28.04.2015 emisă pentru suma de 1500 lei, pe care o depune la dosar.
În temeiul art.394 din Codul de procedură civilă, Curtea închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași - Secția Civilă la data de 07.11.2014, sub nr._, reclamanta A. N., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. NR.1 L. GARĂ, solicită ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei-angajator la plata diferenței dintre salariul calculat conform dispozițiilor art.1 din Ordinul nr.3235/2010 privind aprobarea specializărilor de nivel universitar care conferă dreptul absolvenților liceelor pedagogice de a ocupa funcțiile didactice de profesor în învățământul preșcolar și profesor în învățământul primar nr. 1/2011 și salariul efectiv încasat, pentru perioada septembrie 2011-septembrie 2014.
Prin sentința civilă nr.38/20.01.2015 Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, cu privire la drepturile salariale anterioare datei de 07.11.2011 și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de reclamantă cu privire la drepturile salariale corespunzătoare perioadei septembrie 2011 – 07 noiembrie 2011, ca fiind prescrise; a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta către reclamantă la plata diferenței dintre drepturile salariale corespunzătoare funcției didactice de profesor în învățământul preșcolar și salariul efectiv încasat în perioada 07.11.2011 – septembrie 2014; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu, tribunalul a reținut că, potrivit Deciziei nr. 1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.”
Cum această decizie are caracter obligatoriu, în conformitate cu dispozițiile art.517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de fond a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune în cauză pentru pretențiile anterioare datei de 07.11.2011, prin raportare la data înregistrării acțiunii pe rolul tribunalului, respectiv 07.11.2014 și perioada pentru care se solicită de către reclamantă drepturile salariale, respectiv septembrie 2011 – septembrie 2014.
Prin urmare, a fost admisă excepția și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă cu privire la drepturile salariale corespunzătoare perioadei septembrie 2011 – 07 noiembrie 2011, ca fiind prescrise.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta A. N. are calitatea de personal didactic, respectiv educator, la unitatea pârâtă Școala gimnazială nr.1 L. Gară, după cum rezultă din adeverința nr. 908/04.011.2014 eliberată de angajator, în anii școlari 2011-2012, 2012-2013, 2013-2014 fiind încadrată și remunerată în calitate de educator. S-a precizat și faptul că diferența netă dintre salariul de profesor învățământ preșcolar și educator se ridică la suma de 7359 lei pentru anul școlar 2011-2012, la 8430 lei pentru anul școlar 2012-2013 și la 8580 lei pentru perioada 2013 – 31.08.2014.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta este absolventă a Universității S. Haret București, fiind licențiată în psihologie, sesiunea iulie 2009, diploma de licență fiind eliberată la data de 06.08.2014, ca urmare a obținerii unei hotărâri judecătorești în acest sens, potrivit certificatului emis la data de 23.06.2014 de Curtea de Apel București.
Reclamanta a fost încadrată pe postul de educatoare (funcția de încadrare – institutor) la unitatea pârâtă, începând cu data de 01.09.2009, după care a obținut două adeverințe de la Universitatea S. Haret, în anii 2009 și 2010, prin care i se confirmă calitatea de licențiat în psihologie, astfel că prin decizia nr. 105/februarie 2010, reclamanta este încadrată pe postul de educatoare, funcția de încadrare profesor, fiind remunerată în mod corespunzător.
În anul 2011 însă, prin decizie a Inspectoratului școlar Călărași, reclamanta se pretransferă la cerere la Școala cu clasele I-VIII L. Gară, fiind încadrată tot pe post de educator.
Pârâta explică faptul că reclamanta nu mai beneficiază de drepturile salariale aferente funcției de profesor în învățământul preșcolar prin împrejurarea că aceasta nu a prezentat diploma de licență obținută, în termenul de un an de la promovarea examenului de licență, fără a se contesta însă dreptul reclamantei de a beneficia de salariul corespunzător funcției de profesor în învățământul preșcolar.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 4 din Legea nr. 1/2011, „absolvenților liceelor pedagogice, ai școlilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor școli echivalente, încadrați în învățământul preșcolar și primar, care, până la . prezentei legi, au absolvit ciclul de licență, li se consideră îndeplinită condiția pentru ocuparea funcțiilor didactice de profesor pentru învățământul preșcolar, respectiv profesor pentru învățământul primar”.
Din prevederile legale sus menționate rezultă că pentru ocuparea funcției didactice de profesor pentru învățământul preșcolar, reclamanta trebuia ca până la . acestei legi să fi devenit licențiată.
Tribunalul a constatat că reclamanta îndeplinește cerințele legale pentru a ocupa funcția didactică de profesor în învățământul preșcolar, întrucât este absolventă a Facultății de Sociologie – Psihologie din cadrul Universității S. Haret București, așa cum rezultă din adeverințele de studii nr. 3448/23.07.2009 și nr. 314/08.11.2010.
Faptul că reclamanta nu a făcut dovada absolvirii ciclului de licență cu diploma de licență nu îi este imputabil. Astfel, deoarece nu i s-a eliberat diploma, reclamanta a acționat în judecată Universitatea "S. Haret" în vederea obligării acesteia la tipărirea și eliberarea formularului diplomei de licență și a obținut o hotărâre judecătorească în acest sens, după care, la data de 06.08.2014, i-a fost eliberată și diploma de licență.
Deci reclamanta a făcut toate demersurile necesare în vederea eliberării diplomei, drept pentru care nu a fost reținută culpa sa în neprezentarea acestui înscris pârâtei.
Mai mult, dovada absolvirii studiilor universitare a fost făcută de reclamantă prin prezentarea unor adeverințe emise, în condițiile legii, de unitatea de învățământ superior, care se bucură de prezumția de autenticitate și care nu au fost contestate, iar dreptul dobândit prin efectul Legii nr.1/2011 de a fi încadrată într-o anumită funcție didactică nu este subsecvent obligației de a depune diploma de studii, ci este condiționat în principal de obținerea licenței, iar dovada obținerii acesteia a fost făcută.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată,și a fost admisă în sensul obligării pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pentru funcția de profesor învățământ preșcolar și cele efectiv plătite, doar pentru perioada 07.11.2011 – septembrie 2014, cu respectarea termenului de prescripție.
În temeiul art. 274 din codul de procedură civilă a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel apelanta Școala Gimnaziala nr.1 L. Gară, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând înlăturarea obligației plătii către reclamanta a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât unitatea nu dispune de sume în acest sens, conturile sale fiind blocate din cauza datoriilor către furnizorul de energie termică; precizarea modalității de plată (într-o singură tranșă sau eșalonat) a sumei reprezentând diferența dintre drepturile salariale corespunzătoare funcției didactice de profesor în învățământul preșcolar și salariul efectiv încasat în perioada 07.11.2011-septembrie 2014; în subsidiar, solicită schimbarea, în parte, a sentinței civile apelate, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
Învederează apelanta că nu poate achita cheltuieli de judecată, întrucât conturile școlii sunt blocate din anul 2009, din cauza datoriilor la energie termică, ca dovadă atașând adresa cu nr._ din 28.04.2014, trimisă de Primăria orașului L.-Gară.
De asemenea, solicită să se precizeze modalitatea de plată, către doamna A. N., pentru diferența dintre drepturile salariale corespunzătoare funcției didactice de profesor în învățământul preșcolar si salariul efectiv încasat în perioada 07.11.2011-septembrie 2014, întrucât, în primul rând, această sumă influențează bugetul unității, iar în al doilea rând, trebuie să fie justificată introducerea sumei (în cazul acordării într-o singura tranșă) /sumelor (în cazul acordării eșalonat) în programul național de salarizare din sistemul de învățământ preuniversitar Edusal.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de apel, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a realizat o aplicare corectă a legii, considerentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluției pronunțate fiind pertinente, astfel că în cele ce urmează vor fi făcute numai anumite precizări, Curtea însușindu-și constatările instanței de fond.
În cauză, nu se poate invoca faptul că în buget nu au existat sau nu există fonduri suficiente în vederea achitării pretențiilor reclamantei, deoarece lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget nu poate împiedica plata drepturilor salariaților, pe de o parte pentru că în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta prevederile dreptului muncii, pe de altă parte pentru că o obligație se sancționează sau nu după cum există un temei la baza acesteia, în lege, în contract etc., iar nu după posibilitățile de plată ale debitorului, care răspunde pentru îndeplinirea îndatoririlor cu valoare economică ce-i revin, cu tot patrimoniul. În același sens, dispozițiile art.40 alin.2 din Codul muncii raportat la art.243 din Codul muncii, art.30 din Legea nr.130/1996, art.155 din Codul muncii si art.41 alin.5 din Constituție statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților, pe lângă drepturile ce decurg din contractul colectiv de munca aplicabil și contractele individuale de munca, și toate drepturile ce decurg din lege.
În sfârșit, referitor la cheltuielile de judecată stabilite la fond, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a impus drept criterii realitatea, necesitatea si, in plus, caracterul rezonabil al cuantumului lor [CEDO, Iatridis împotriva Greciei (satisfacție echitabila) [MC], nr. 31.107/96, par. 54, CEDO 2000-XI].
Instanța de apel apreciază cuantumul cheltuielilor de judecata stabilit la fond, 800 lei, onorariu avocat, drept o sumă rezonabila, necesară si nedisproporționată, in raport de datele concrete ale cauzei.
Prin urmare, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
In baza art. 451 din Codul de procedura civila, cheltuielile de judecată constau in taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților si ale specialiștilor numiți in condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de transport si, daca este cazul, de cazare, precum si orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. Instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de
circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
Așadar, în temeiul art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată avansate în apel, conform chitanței nr. 12/28.04.2015 (fila 13 dosar apel), reduse conform art.451 alin.2 din Codul de procedură civilă. Suma este rezonabilă, în raport de datele concrete ale cauzei în apel (complexitatea, dificultatea, respectiv noutatea litigiului).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta ȘCOALA G. NR.1 L. – GARĂ, cu sediul în L. - Gară, ., județul Călărași, împotriva sentinței civile nr.38 din data de 20.01.2015 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. N., CNP_, cu domiciliul în L. - Gară, ..52, județul Călărași, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată avansate în apel, reduse conform art.451 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2015.
Președinte, D. G. E. | Judecător, D. A. C. | |
Grefier, I. R. M. |
Red. DAC
Dact: Z.G./4 ex/14.05.2015
Jud.fond: S.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 699/2015.... | Despăgubire. Decizia nr. 1655/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
