Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 4842/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4842/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 4842/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4842
Ședința publică de la 04 decembrie 2015
Curtea constituită din
PREȘEDINTE – M. V. D.
JUDECĂTOR - N. R. I.
GREFIER - S. Ș.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta – reclamantă S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI S.A.”, împotriva sentinței civile nr.5873 din 05.06.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât A. I., având ca obiect – acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul – pârât A. I., personal, lipsind apelanta – reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, în raport de prevederile art.219 alin.1 Cod procedură civilă, procedează la identificarea intimatului acesta legitimându-se cu carte de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea, în raport de prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea cererii de apel.
Intimatul – pârât, personal, solicită respingerea apelului.
Curtea, în raport de prevederile art.394 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5873/05.06.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S. C. CĂLĂTORI S.A în contradictoriu cu pârâtul A. I..
În considerente a reținut că pârâtul a fost salariatul societății reclamante în funcția de mecanic locomotiva II la SELC B..
Din Raportul de cercetare nr._ -SELC B. (filele nr. 10-12), rezultă că în data de 13.11.2011 fiind de serviciu, d-l N. T., în funcția de mecanic de locomotivă a întocmit raportul de eveniment nr._ (fila 17), prin care aduce la cunoștință faptul că în data de 13.11.2011 la preluarea serviciului de revizor în SELC B., la revizia locomotivei Da 891, la ora 07.15, împreună cu mecanicul C. I., a constatat lipsa cuplei de rezervă IT.
Din raportul de cercetare întocmit rezultă că s-a propus imputarea sumei de 3093,80 lei, inclusiv TVA, reprezentând contravaloarea unei cuple IT (conform adresei nr. 332/MN/6/9/_/23.11.2011- fila 18), în sarcina pârâtului, deoarece a contravenit prevederilor, din Instrucția Personalului de locomotivă nr. 201, cap. II. art. 9, lit. i, privind obligativitatea de a întocmi raport de eveniment, de nerespectarea prevederilor din Fișa Postului, pct. 6.1, alin. 14 și 21, privind obligativitatea de a păstra obiectele de inventar primite în folosința și obligativitatea de a lua în primire locomotiva de la revizorul de locomotivă.
În urma cercetărilor a reieșit ca salariatul A. I. se face vinovat de lipsa cuplei IT, de neîntocmirea raportului de eveniment și obligativitatea de a lua locomotivă în primire de la revizorul de locomotivă, ocazie cu care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară cu reducerea salariului cu 5% pe o perioadă de una luna și prelucrare la Scoala Personalului a cazului respectiv.
Din analiza prevederilor art. 254 alin.1 din codul muncii rezultă că, pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții de fond între care existența unui contract de muncă valabil încheiat, calitatea de salariat la unitatea păgubită, existența unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Lipsa uneia dintre ele înlătura această răspundere.
Având în vedere condițiile cumulative obligatorii existenței răspunderii patrimoniale, instanță urmează a analiza caracterul ilicit al faptei pârâtului în raport cu obligațiile de serviciu decurgând din fișa postului și în ce măsură reclamanta dovedește ce sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare au creat prejudiciul.
În speță, din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de reclamantă Tribunalul a reținut faptul că aceasta nu a dovedit, pe baza unor înscrisuri contabile și cu valoare probatorie și a unor date economice concrete, atât existența unui prejudiciu real, cert în patrimoniul acesteia cât și întinderea cuantumului prejudiciului, reflectat în diminuarea activului patrimonial.
Astfel, instanța a reținut că prejudiciul invocat nu este înregistrat în evidențele contabile ale societății. Ori în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 82/1991 (1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ iar potrivit art. 20. - Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare. Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Economiei și Finanțelor și art. 21. - Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.
Neînregistrarea debitului, în cuantumul solicitat de către pârâta-reclamantă, în contabilitate, echivalează cu inexistența prejudiciului pe care aceasta pretinde că l-a suferit.
Cu atât mai mult cu cât pârâta nu face această dovadă cu documente potrivit art. 20-21 din Legea nr. 82/1991.
Tribunalul a constatat că nu există dovezi ale existenței prejudiciului solicitat de reclamantă, astfel încât, prima condiție a antrenării răspunderii patrimoniale - existența prejudiciului și a întinderii acestuia, nu este îndeplinită.
Astfel, fapta prejudiciabilă ca element al răspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie săvârșită de acesta în legătură cu munca sa, reprezentând orice faptă comisivă sau omisivă a salariatului ce presupune fie neexecutarea obligațiilor de serviciu și orice alte acte omisive în raport cu obligațiile de serviciu, fie încălcarea unor dispoziții prohibitive a contractului individual de muncă, a regulamentului intern sau a legii.
De asemenea, Tribunalul a considerat că nu sunt întrunite condițiile de angajare ale răspunderii patrimoniale a pârâtului în considerarea faptului că nu s-a făcut dovada faptului că prejudiciul ar fi fost generat de fapta pârâtului.
Săvârșirea unei fapte ilicite și personale de către salariat în legătură cu munca sa este de esența răspunderii patrimoniale, iar inexistența faptei ilicite personale și prejudiciabile a salariatului cât și lipsa legăturii unei asemenea fapte cu munca salariatului conduce la exonerarea de răspundere patrimonială a salariatului în cauză.
Dovada existenței unei fapte ilicite săvârșite în legătură cu munca de către salariat, respectiv dovedirea în instanță a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cade în sarcina angajatorului.
În speță, susținerea reclamantei, din motivarea cererii de chemare în judecată, în sensul că prin decizia directorului regional nr.1Mn/537/18.08.2011 pârâtul A. I. a fost sancționat cu „reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 5% și prelucrarea la Școala Personalului a cazului respectiv", precum și obligarea pârâtului la plata unei cuple IT în valoare de 3093.80 lei, prin neîntocmirea raportului de eveniment, nu poate avea drept consecință admiterea acțiunii din prezenta cauză cu atât mai mult cu cât angajarea răspunderii disciplinare nu echivalează cu întrunirea tuturor condițiilor pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în condițiile în care nu rezultă existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel, în condițiile în care reclamanta avea sarcina probei, în conformitate cu dispozițiile art. 272 din Codul muncii, aceasta ar fi trebuit să demonstreze faptul că prejudiciul invocat în cererea de chemare în judecată, este consecința faptelor pârâtului, că pârâtul ar fi fost în măsură să prevină producerea prejudiciului respectiv și că nu ar fi acționat în sens corespunzător prevenirii producerii prejudiciului.
Tribunalul a considerat că invocarea prejudiciului și a faptului sancționării pârâtului nu sunt suficiente pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în sensul solicitat prin cererea de chemare în judecată, în condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că modul de acțiune al pârâtului ar fi fost unul deficitar, adică nu s-a făcut dovada faptului că modul de acțiune al pârâtului ar fi fost contrar obligațiilor sale de serviciu, și nu s-a făcut dovada că modul de acțiune al pârâtului ar fi permis provocarea prejudiciului invocat de reclamantă.
Față de cele reținute și față de motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată Tribunalul a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 254 din Codul muncii și că deși potrivit art. 272 C. muncii reclamantei îi revenea sarcina probei, aceasta nu face dovada vinovăției pârâtului, a existenței unei fapte ilicite săvârșite în legătură cu munca de către salariatul pârât, respectiv dovedirea în instanță a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen legal și motivat reclamantul S.N.T.F.C "C.F.R. Călători" - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, a arătat că instanța de fond în mod greșit a interpretat considerând și deliberând că nu s-a făcut dovada faptului că modul de acțiune al intimatului-pârât ar fi fost unul deficitar și contrar obligațiilor sale de serviciu, că invocarea prejudiciului și faptul privind sancționarea pârâtului pentru angajarea răspunderii patrimoniale nu sunt suficiente.
Față de cele pronunțate, solicită să se observe că potrivit prevederilor din Fisa de post, pct. 6.1 „După luarea serviciului în primire își exercita atribuirile de serviciu fără întrerupere, cu respectarea actelor normative și a reglementărilor în vigoare, până la predarea serviciului” după cum și prin alin. 14 „răspunde de păstrarea obiectelor de inventar primite în folosința" și de asemenea potrivit alin. 21 „ia în primire locomotiva de la revizorul de locomotivă.
Ori, raportat la prevederile mai sus indicate, în data de 12/13.11.2011, de serviciu la manevra în S.E.L.C. B., cu locomotiva DA 891, a fost intimatul - pârât mecanic de locomotivă, A. I., conform FJP. . nr. 0731. în data de 13.11.2011, revizorul ce a fost de serviciu la Tura S.E.L.C. B., la luarea în primire a serviciului, la revizia locomotivei DA 891, a constatat lipsa cuplei de rezervă IT.
În urma cercetării prealabile a rezultat că A. I., încadrat la S.E.L.C, B., în funcția de mecanic locomotiva II, se face vinovat de neîntocmirea raportului de eveniment în momentul în care a constatat lipsa cuplei de rezervă IT de pe locomotivă, nu verifica în registrul de predare - primire întocmit de către revizorii de locomotivă dacă aceasta este dotată cu cupla IT, pârâtul - salariat făcându-se direct răspunzător de lipsa cuplei de rezervă IT.
Potrivit art.11 lit.b și lit.c din Decretului 360/ 1976 privind aprobarea Statutului disciplinar al personalului din unitățile de transporturi, ca membri ai colectivului de muncă, "persoanele încadrate în munca din unitățile de transporturi au următoarele îndatoriri principale: să dea dovadă de inițiativă, simt de răspundere și grijă deosebită în folosirea, gospodărirea și apărarea integrității mijloacelor de transport, a instalațiilor, precum și a altor mijloace materiale, bunuri și valori încredințate; să respecte întocmai programul de lucru, normele de muncă, procesele tehnologice și prescripțiile de calitate stabilite pentru bună desfășurare a producției, să folosească integral și cu maximă eficiență timpul de muncă".
Interpretând textul prevederilor legale rubricate anterior, rezultă că pârâtul nu a avut în vedere să efectueze în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, ceea ce în conformitate cu prevederile art.247 alin.(2) Codului Muncii republicat și ale art.23 din Regulamentul intern al C. Călători, reprezintă abatere disciplinară.
Totodată, ținând cont și de prevederile art. 254 alin. (1) din Legea nr. 53/ 2003 - Codul muncii republicat, „Salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor", coroborate cu dispozițiile legale în materia răspunderii patrimoniale, care prevăd ca, pentru antrenarea acesteia, trebuie îndeplinite următoarele condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția, se va constata că sunt îndeplinite condițiile legale privind angajarea răspunderii patrimoniale antrenată în sarcina pârâtului salariat al societății apelante.
a) În ceea ce privește calitatea de salariat la angajatorul păgubit, ținând cont că, răspunderea patrimonială este condiționata de existența raportului juridic de muncă dintre salariatul răspunzător și angajatorul păgubit, raport juridic care își are izvorul în contractul individual de muncă, învederează ca pârâtul este salariatul S.E.L.C. B., în funcția de mecanic de locomotivă, fiind angajat cu contract individual de muncă, pe durata nedeterminată.
b) În ceea ce privește fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, se arătă faptul că prin fisa de post, anexă la contractul individual de muncă, s-au stabilit în sarcina salariatului, printre altele, următoarele atribuții:
- după luarea serviciului în primire își exercita atribuțiile de serviciu fără întrerupere, cu respectarea actelor normative și a reglementărilor în vigoare, până la predarea serviciului;
- răspunde de păstrarea obiectelor de inventar primite în folosință;
- ia în primire locomotiva de la revizorul de locomotivă.
c) În ceea ce privește existența prejudiciului cauzat angajatorului, acesta a fost produs în patrimoniul apelantei de către salariat, fiind un prejudiciu material, constând în consum nejustificat de motorină în valoare de 3093,80 lei. Se subliniază faptul că prejudiciul este înregistrat în contabilitatea societății.
d) În ceea ce privește raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, se arată faptul că și această condiție este îndeplinită, prejudiciul fiind cauzat de către salariat printr-o faptă ilicită în legătură cu munca acestuia prin "răspunderea privind păstrarea obiectelor de inventar primite în folosința"
e) În ceea ce privește existența vinovăției, ca și condiție subiectivă a răspunderii, din analiza cauzelor ce au determinat la lipsa cuplei 1T, rezultă că răspunzător pentru prejudiciu este intimatul-pârât A. I..
Mai solicită să se observe că nu există nicio clauză de exonerare de răspundere, în conformitate cu alin. (2), art. 254 din Codul Muncii, respectiv forță majoră sau alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate sau pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Se menționează că societatea apelantă a încercat pe cale amiabilă recuperarea prejudiciului produs, prin încheierea convenției de plată cu pârâtul, însă acesta a refuzat plata sumei de 3093,80 lei, reprezentând contravaloarea unei cuple de rezervă IT.
Având în vedere cele de mai sus, rezulta că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind angajarea răspunderii patrimoniale a intimatului-pârât A. I., pentru recuperarea pagubei materiale constând în lipsa nejustificată a unei cuple de rezervă IT.
Față de aceste argumente solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii pârâte.
Cercetând apelul declarat, Curtea îl constată nefondat.
Într-adevăr, în speță nu sunt îndeplinite condițiile art.254 alin.(1) din Codul muncii din perspectiva faptului că nu a fost precizată și dovedită fapta salariatului, susceptibilă a constitui sursa prejudiciului.
Se reține în acest sens că faptele imputate de angajator pârâtului intimat constau în neîntocmirea raportului de eveniment, respectiv în neverificarea în registrul de predare-primire întocmit de revizori, dacă locomotiva este dotată cu cupla de rezervă IT. Însă, pe de o parte, aceste reproșuri legate de neverificarea mențiunilor (omisiunilor) din actul de predare-primire, respectiv a integrității mijlocului de transport, atestă că angajatorul nu e sigur dacă la predarea locomotivei către salariatul pârât, aceasta avea efectiv respectiva cuplă, deși dovada îi aparține, în condițiile de probă prevăzute de art.272 din Codul muncii. Din acest motiv, nici fapta imputată nu constă propriu-zis în neluarea măsurilor de supraveghere cerute mecanicului pentru păstrarea integrității acestei locomotive, ori în distrugerea acestei cuple, sau în furtul ei de către salariat, ci în omisiuni legate de neîntocmirea unui raport de eveniment sau verificare în acte a dotării locomotivei cu cupla IT. Or, asemenea fapte pot avea relevanță disciplinară, fiind de altfel și sancționate ca abateri, dar în niciun caz nu pot constitui sursa prejudiciului, care, precum s-a mai spus, nu ar putea fi decât furtul sau distrugerea. Neîntocmirea raportului de eveniment nu are legătură de cauzalitate cu prejudiciul reclamat, pe care nu ar fi putut nici să-l determine, nici să-l prevină. Consecințele acestei fapte nu pot depăși natura ei - disciplinară, în condițiile în care încalcă niște atribuții de serviciu, îngreunând posibilitatea reconstituirii evenimentului, descoperirii cauzelor și persoanelor vinovate și recuperării prejudiciului de către angajator. Dar în același timp, omisiunea privind întocmirea raportului de eveniment cu ocazia intrării în serviciul respectivei locomotive (care în concepția reclamantului-apelant ar fi avut sens doar dacă prin acesta s-ar fi dovedit că a preluat-o fără cuplă), nici nu îl face automat responsabil de recuperarea prejudiciului pe mecanic, pentru că nu se vede cum, în caz de neomisiune, paguba nu s-ar mai fi produs. De asemenea, irelevantă pentru realitatea înregistrării unui prejudiciu ar fi fost și întocmirea raportului de eveniment în cursul sau la finalul serviciului, care nu ar fi schimbat situația reclamată de angajator.
Câtă vreme acesta din urmă nu-și asumă răspunderea pentru indicarea și dovedirea în sarcina salariatului pârât a unui act, comisiv ori omisiv, apt să genereze prejudiciul pretins, Curtea nu poate învesti cu potențial ilicit cauzator de prejudiciu, neîntocmirea unui raport de eveniment cu privire la lipsa cuplei. O asemenea faptă nu avea cum să determine sau măcar să ocazioneze crearea unui prejudiciu, neavând vreun control nici asupra prevenirii sau reparării acestuia, ci, cel mult, ar fi putut preconstitui o dovadă cu privire la momentul creării lui. În consecință, fiind vorba de o omisiune fără valoare cauzală în privința prejudiciului imputat, se constată că tocmai ”directa” răspundere patrimonială nu i se poate atrage pârâtului, întrucât lipsește unul din elementele acesteia.
Rezultă, conform celor expuse, că soluția Tribunalului, fundamentată pe neîndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii materiale, este corectă, iar apelul, nefondat și de respins, în aplicarea art.480 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă S.N.T.F.C. „C.F.R. CĂLĂTORI S.A.”, cu sediul în București, . Nord nr.1-3, sector 1, J40/6600/27.05.2011 CUI_ C. RO81BPOS_RONOJ, împotriva sentinței civile nr.5873 din data de 05.06.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. I. având CNP_, domiciliat în orașul Fierbinți-Târg, ., județul Ialomița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 decembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. V. D. N. R. I.
GREFIER
S. Ș.
Red.: INR/04.01.2016
Tehnored.:N.V./4 ex/17.12.2015
Jud.fond: M. L. R.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 4821/2015. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 4506/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
