Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1182/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1182/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 11852/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8086/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1182/2015
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător P. I. N.
Grefier M. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelantul T. O., împotriva sentinței civile nr.8815/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII – a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . GROUP SA, având ca obiect - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul, prin avocat T. M., ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2014, și intimata, prin avocat M. G., cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2012 aflată la fila 14 dosar apel.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Apelantul prin avocat arată că împuternicirea avocațială a intimatei este bazată pe un contract de asistență juridică din anul 2012, nu are cunoștință despre întinderea acestuia, la fond a avut același număr de contract, în apel la fel, de asemenea arată că nu se cunosc serviciile cuprinse în acel contract precum și durata lui. În consecință invocă excepția lipsei calității de reprezentant, întemeiată pe Legea nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea excepției invocate, arătând că dovada calității de reprezentant se face în baza împuternicirii avocațiale conform statutului profesiei de avocat și a legii speciale, iar nu în baza contractului de asistență juridică.
Curtea, deliberând, respinge excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de apelant, față de împuternicirea avocațială depusă la fila 14 dosar apel, prin care reprezentantul convențional al părții intimate atestă identitatea părților, conținutul și data contractului de asistență juridică, în baza căruia a fost eliberată împuternicirea avocațială.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apelantul, prin avocat, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile, prin respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată în cuantum de 2728 lei, arătând că la data de 20.06.2014 instanța de fond a pus în vedere reprezentantului societății să facă dovada calității de reprezentant deoarece nu avea împuternicire avocațială. La data de 12.09.2014 a fost prezentată o împuternicire avocațială, fila 121 dosar fond, fiind de fapt o delegație de substituire unde nu este cuprins numele avocatului substituit conform art. 234 alin2 din statutul avocaților. De asemenea a arată că instanța de fond nu a verificat actele din care rezultă cuantumul onorariului și nu a fost depus la dosar contractul de asistență juridică pentru a demonstra serviciile juridice pentru care s-au plătit aceste sume, nu rezultă modul de calcul al acestora și nici calitatea persoanei ce a semnat.
Instanța de fond, față de dispozițiile art.451 alin.2 Cod pr. civ., putea cenzura acest onorariu, iar față de dispozițiile art.452 Cod pr.civ., partea trebuia să demonstreze existența și întinderea acestor cheltuieli de judecată. În opinia apelantului dispozițiile art.454 c.pr.civ au fost aplicate greșit, deoarece cererea a rămas fără obiect, nu a fost respinsă. Iar la primul termen de judecată s-a solicitat soluționarea cauzei pe cale amiabilă și au fost restituite bunurile. Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în cererea de chemare în judecată, în cuprinsul căreia nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,trebuia formulată o cerere precizatoare. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8815/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII – a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, a fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privitor la restituirea contravalorii constând în Laptop, Imprimantă și Modem din acțiunea formulata de reclamanta . GROUP SA, în contradictoriu cu pârâtul T. O., și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.728 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Pârâtul a fost angajat în cadrul societății reclamante în funcția de Manager Relații, în baza contractului individual de muncă încheiat la data de 27.10.2010 pe o perioadă determinată de 4 luni cuprinsă între data 01.11.2010 și data de 01.03.2011 și înregistrat în registrul de evidență al salariaților sub nr._.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 01.06.2011 în temeiul dispozițiilor art.56 lit.j din Codul muncii prin decizia nr. 666/24.05.2011.
Tribunalul a reținut că bunurile reprezentând laptop Acer Aspire One, Modem Romtelecom și Imprimantă Canon Pixma au fost predate pârâtului în executarea funcției de Manager relații în baza Procesului verbal de predare –primire nr. 405/08.11.2010 .
S-a mai reținut că în ședința publică de la data de 20.06.2014 pârâtul a depus la dosarul cauzei Procesul verbal de predare –primire din data de 17.06.2014, înscris care atestă că la această dată au fost predate reprezentantului societății reclamante bunurile a căror contravaloare se solicită a fi restituită, respectiv: Laptop Acer, Modem Romtelecom, Imprimanta Canon.
Obiectul este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, condiție îndeplinita la momentul introducerii cererii de chemare in judecata de către reclamantă însa, prin îndeplinirea prestației ce cădea in sarcina paratului, in timpul procesului civil, pretențiile acesteia nu mai subzista.
Tribunalul, constatând că la data de 17.06.2014, pârâtul și-a executat obligațiile prevăzute de lege, cu respectarea prev. art. 397 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului la restituirea bunurilor către societatea reclamantă ca fiind rămasă fără obiect.
Cu privire la cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată Tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată în raport de dispozițiile art. 454 Cod procedură civilă, având în vedere că acesta nu a recunoscut pretențiile reclamantei la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, pentru a fi exonerat de la plata acestor cheltuieli.
În consecință, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă în cuantum de 2.728 lei, reprezentând onorariul avocațial achitat conform facturii nr._/26.09._ și ordinului de plată din data de 27.11.2013.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel pârâtul T. O., solicitând admiterea apelului si modificarea in parte a hotărârii apelate, in sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, in cuantum de 2.728 RON, pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a solicitat.
In motivarea hotărârii, instanța de fond se refera la "capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata", dar acest capăt de cerere nu exista, deoarece prin cererea de chemare in judecata reclamanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata.
Reclamantul avea obligația de a-și preciza obiectul acțiunii, cu toate capetele de cerere, atât cereri principale, cât și cele accesorii, prin cererea precizatoare introductivă la instanță.
Dacă acesta a omis să solicite acordarea cheltuielilor de judecată în cuprinsul cererii de chemare in judecata, avea posibilitatea să solicite acest fapt la prima zi de înfățișare, acesta fiind momentul procesual la care acestea se puteau solicita.
Tot la aceasta data, se impunea a fi depuse si înscrisurile doveditoare privind cheltuielile solicitate, pentru a oferi paratului, si aceasta ca o condiție sine qua non, posibilitatea de a cunoaște cuantumul onorariului avocațial solicitat spre recuperare.
Depunerea acestor înscrisuri înainte de închiderea dezbaterilor, nu lasă timp părții adverse sa studieze înscrisurile si sa aprecieze asupra proporționalității onorariului avocațial, fata de circumstanțele cauzei.
2.Faptul ca paratul, la primul termen de judecata, a solicitat
rezolvarea amiabila prin restituirea bunurilor solicitate si a restituit aceste bunuri, echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantului, ceea ce face aplicabile dispozițiile primei pârti a art.454 Cod pr. civ., privind exonerarea de la plata a cheltuielilor.
In motivarea sentinței, instanța de fond a ales ca temei de drept art. 454 NCPC, dar in situația folosirii argumentului per a contrario.
De asemenea, pe temeiul art. 453 alin.1 NCPC, nu se pot acorda cheltuieli de judecata reclamantului în situația respingerii acțiunii - cum este speța de față, pentru că acesta nu a câștigat procesul, aceasta fiind unica ipoteza avuta în vedere de legiuitor în circumscrierea câmpului de aplicare a textului. Noțiunea de culpa procesuală, nu este consacrată legislativ, iar folosirea acesteia în legătură cu art. 453 alin. 1 NCPC, reprezintă adăugare la lege.
3.Instanța nu a verificat înscrisurile privind onorariul,depuse de apărătorul reclamantei.
Înscrisurile depuse de avocatul reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, nu sunt înscrisuri doveditoare, nefiind edificatoare, întrucât, în speță, din examinarea copiilor xerox - reprezentând factura din data de 26.09.2013 si OP cu data de 27.11.2013, depuse la dosar, nu rezultă serviciile juridice pentru care au fost înaintate sumele înscrise în ele, sau cum s-a calculat suma de 2.728 lei, nu se menționează contractul de asistenta juridica, care nici nu a fost depus la dosar pentru a determina conținutul raportului juridic stabilit intre client si avocat, nu rezulta calitatea persoanelor care au semnat.
De altfel, este bizar faptul ca suma solicitata drept cheltuieli de judecata, si anume 2.728 RON, este aproape identica cu valoarea bunurilor solicitate și restituite - 2.898, 60 RON, ceea ce ne conduce la bănuiala legitimă că s-a încercat obținerea in natura atât a bunurilor cat si a contravalorii lor in bani, ceea ce reprezintă un abuz si o îmbogățire fără justa cauza, prin inducerea in eroare a instanței de fond.
4.Instanța, in virtutea rolului activ, putea cel puțin să
procedeze la aplicarea art. 451, alin. (2) NCPC.
Relevante pentru obiectul prezentului apel sunt, in special, dispozițiile art. 451, prin care a fost menținută posibilitatea instanței de a reduce onorariile avocațiale.
Astfel, in cazul in care instanța considera, in raport de complexitatea cauzei, ca reclamantul merita o compensație, făcea aplicarea art. 451, alin.2 NCPC. Acesta prevede ca onorariile avocațiale pot fi micșorate de instanța "chiar si din oficiu", ceea ce înseamnă ca, in virtutea rolului activ, judecătorul poate sa procedeze la aceasta, atunci când observa lipsa de proporționalitate dintre "circumstanțele cauzei" si cuantumul sumei achitate cu titlu de onorariu avocațial si, pe cale de consecința, sa procedeze la reducerea acestuia fără a iniția o dezbatere contradictorie.
Art. 451 alin.2 NCPC menționează drept referințe, "valoarea sau complexitatea cauzei (...), activitatea desfășurata de avocat (...) si circumstanțele cauzei", noțiuni abstracte care urmează a fi apreciate de judecător.
Rațiunea legiuitorului a fost in sensul protejării pârtii care a căzut in pretenții - ceea ce nu este cazul in speța de fata, de instituirea unei obligații excesiv de oneroase.
5. Instanța de fond a apreciat in mod eronat, faptul ca, excepția privind lipsa calității de reprezentant, a fost acoperita la termenul din 12.09.2014.
Aceasta excepție a fost invocata la termenul anterior, in raport de d-na av. R. C., care s-a prezentat la 2 termene si a depus înscrisuri, fără a avea împuternicire avocațiala. La termenul din 12.09. 2014, s-a prezentat o alta avocata, d-na H. M., in raport de care instanța a considerat ca s-a făcut dovada calității de reprezentant.
In concluzie, in raport de motivele expuse,solicită apelantul admiterea apelului si modificarea in parte a hotărârii atacate, in sensul respingerii cererii privind achitarea cheltuielilor de judecata, in cuantum de 2.728 RON.
La data de 04.12.2014, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata . GROUP SA, solicitând respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și. pe cale de consecință. menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, precum și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Cheltuielile de judecata se acorda la cererea părții interesate, iar nu din oficiu, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, care prevede că partea care pierde procesul va fi obligata la cererea parții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecata.
Așadar, contrar susținerilor apelantului-pârât, Curtea reține că temeiul juridic al obligării părții la plata cheltuielilor ocazionate de judecarea pricinii este culpa procesuală.
Culpa procesuala aparține paratului nu numai în situația admiterii acțiunii, așa cum susține apelantul, ci și atunci când pârâtul își executa obligația în cursul procesului, cu consecința respingerii cererii reclamantului ca rămasă fără obiect, aspect care rezultă și din reglementarea cuprinsă în art.454 Cod pr. civ.
Sub acest aspect, prima instanță a constatat în mod corect faptul că dispozițiile art. 454 Cod procedură civilă, referitoare la exonerarea de la plata acestor cheltuieli a pârâtului care recunoaște pretențiile reclamantului la primul termen de judecată, nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că pârâtul T. O. nu a recunoscut pretențiile reclamantei la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate. Împrejurarea că la primul termen de judecată pârâtul a solicitat amânarea pricinii în vederea soluționării amiabile a litigiului, nu poate fi asimilată unei recunoașteri a pretențiilor deduse judecății, cu atât mai mult cu cât, anterior pornirii procesului, pârâtul a fost pus în întârziere de către reclamantă, solicitându-i-se restituirea contravalorii bunurilor pentru care prin Ordonanța din 25.05.2012, emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr.8510/P/2011, s-a reținut refuzul de restituire (fila 42 dosar fond).
De asemenea, în ceea ce privește momentul până la care aceste cheltuieli pot fi solicitate de parte, Curtea, având în vedere dispozițiile art.452 Cod procedură civilă, apreciază că acestea trebuie solicitate până cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului, dovada existenței si întinderii lor putându-se face cel mai târziu tot la același moment.
În cauză, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri din data de 12.09.2014, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, astfel că nici acest motiv de apel nu poate fi primit.
Nefondată este și critica privitoare la faptul că în mod greșit prima instanță a apreciat că excepția lipsei calității de reprezentant a fost acoperita la termenul din 12.09.2014, Curtea reținând, sub acest aspect, că la fila 20 a dosarului de fond se găsește împuternicirea avocațială dată de reclamantă Societății civile profesionale de avocați C. & Asociații, iar la fila 131 a dosarului de fond a fost depusă împuternicirea data de Societatea civilă profesională de avocați C. & Asociații d-nei avocat H. M., pentru reprezentarea societății reclamante în fața Tribunalului București.
De asemenea, referitor la înscrisurile prin care se dovedește plata onorariului acordat cu titlu de cheltuieli de judecată, Curtea constată că acestea au fost depuse și se referă la dosarul nr._ (factura nr._/26.09.2013, pentru suma de 2.728 lei, și ordin de plată din data de 27.11.2013, pentru aceeași sumă, ambele menționând numărul dosarului instanței), astfel că obiecțiunea apelantului-pârât este lipsită de suport probator.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, reclamanta nu avea obligația de a depune la dosar contractul de asistenta juridică nr._/06.01.2012, identitatea părților, conținutul contractului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea avocațială depusă la fila 20 a dosarului de fond fiind atestate prin semnătură și ștampila aplicate pe acest înscris.
Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă, se reține că reducerea onorariilor avocațiale este o posibilitate pe care o are instanța, atunci când consideră că acesta este vădit disproporționat, in raport cu complexitatea sau valoarea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Or, în cauza de față, anterior pornirii procesului, pârâtul a fost pus în întârziere de către reclamantă, solicitându-i-se restituirea contravalorii bunurilor pentru care prin Ordonanța din 25.05.2012, emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr.8510/P/2011, s-a reținut refuzul de restituire (fila 42 dosar fond), iar restituirea efectivă a bunurilor s-a realizat de pârât abia la data de 17.06.2014, în cursul judecății, astfel încât, având în vedere și activitatea concretă desfășurată de avocat (redactarea cererii de chemare în judecată și a răspunsului la întâmpinare, reprezentarea reclamantului la 3 termene de judecată), Curtea apreciază că onorariul avocațial nu este excesiv și nu se impunea a fi redus.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul T. O. C.N.P._, domiciliat in C., ., ., .,împotriva sentinței civile nr.8815/25.09.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimata . GROUP SA -CUI_,cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați “C.&Asociații” din București, ., .,Mezanin, sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. P. I. N.
GREFIER
M. P.
Red. Jud. PIN
Dact: Z.G./4 ex/08.04.2015
Jud.fond: A.V.T.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 400/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 323/2015. Curtea... → |
|---|
