Conflict de muncă. Decizia nr. 2341/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2341/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 99/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1863/2015)
DECIZIE Nr. 2341/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Judecător L. U.
Grefier Ș. T.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de pârâta S. B. INFORMATION SYSTEMS ( ALLEVO) SRL împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea S. I., având ca obiect: contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, și când, Curtea, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării la 16.06.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea formulată de intimata S. I. în contradictoriu cu intimata S. B. INFORMATION SYSTEMS (ALLEVO) SRL; a dispus anularea deciziei de concediere nr. 38/10.12.2013 și reintegrarea contestatoarei pe funcția avută anterior concedierii; a obligat intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data concedierii 12.12.2013 și până la reintegrare, precum și la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Între părți a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 20120418is/12.04.2012, în temeiul căruia contestatoarea a fost angajată la societatea intimată în funcția de Manager de Proiect, pe perioadă determinată de 6 luni, în intervalul 18.04._12.
Prin actul adițional la contractul individual de munca, contestatoarea a fost angajată pe același post, pe perioadă nedeterminată, având atribuțiile din fișa postului.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat potrivit deciziei nr. 28/10.12.2013, începând cu data de 12.12.2013, în temeiul art. 65 alin.1 din Codul muncii, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de contestatoare, datorită „blocajului financiar la nivel global, analizei situației economice a societății pe perioada 01 ianuarie - 30 septembrie 2013 din care rezultă scăderea veniturilor și posibilităților restrânse de contractare a unor noi proiecte care să permită realizarea de venituri suplimentare, necesității adaptării structurii operaționale a societății la rolurile necesare noului model de afaceri legat de proiectul FinTP, model care elimină necesitatea postului de Manager de proiect pentru gestiunea serviciilor din cadrul Departamentului Imunatatire Procese-Project Management și lipsei unui post vacant care să fie pus la dispoziția salariatei pentru a-și exprima opțiunea”.
Prima instanță instanță a constatat că, prin organigrama din data de 18.10.2013, a fost desființat un post de Project Manager Team din cele două existente, posturi care erau în legătură directă cu „Process Improvement Director”, cu „General Director”, cu „B. Analiszs Director”, cu „Software Development Director”, cu „Professional services Director” și cu „Financial Director”.
Verificând și comparând organigrama din data de 26.11.2013 cu cea din data de 18.10.2013, instanța a constatat că au fost înființate noi structuri și s-au redenumit posturi (de ex. Quality Director cu Quality Manager, Project Manager Team cu B. Development Manager – postul rămas după concedierea contestatoarei).
Cu toate că pârâta a dovedit că desființarea postului a fost efectivă, întrucât postul deținut de reclamanta nu se mai regăsește în organigramă din data de 18.10.2013, realitatea și seriozitatea cauzei desființării nu au fost probate în instanță.
S-a reținut că invocarea efectelor produse în economia reală din România în anul 2013, datorate blocajului financiar la nivel global, menționate în decizia de concediere (fără a fi nominalizate și fără a fi prezentate în raport cu concedierea contestatoarei), analiza situației economice din perioada 01 ianuarie - 30 septembrie 2013 (fără a se arăta concret în ce a constat scăderea veniturilor și posibilitățile restrânse de contractare a unor noi proiecte), necesitatea adoptării unor măsuri urgente care să asigure reducerea cheltuielilor (fără a fi precizate concret în ce au constat) și în ce mod a condus la concluzia că, pentru a implementa noul model de afaceri legat de proiectul FinTP, trebuia concediată contestatoarea nu sunt suficiente pentru desființarea postului acesteia, fiind necesar a se demonstra că reorganizarea se impune din necesități evidente pentru îmbunătățirea activității și că nu disimulează realitatea.
Din situația financiară (act generat în data de 13.06.2014), prima instanță reține că numărul mediu de salariați a crescut în anul 2013 (în care a fost concediată contestatoarea) la 58 de salariați la data de 31.12.2013, fata de 55 de salariați la data de 31.12.2012 și de 51 de salariați la data de 31.12.2011, după cum rezultă diferențe evidente și în ceea ce privește profitul, de_ lei pe anul 2013, fata de_ lei, pe anul 2012.
Or, cifrele înscrise în contul de profit și pierdere privind exercițiul financiar pe anii 2011 și 2012 al societății și balanțele de verificare la 31.08.2013 și balanțele de verificare la 30.09.2013 nu sunt suficiente pentru a concluziona că desființarea postului contestatoarei a condus la reducerea cheltuielilor de personal de natură a rentabiliza societatea.
Instanța a constatat că nu rezultă din Hotărârile Adunării Generale din datele de 17.10.2013 și 26.11.2013 și decizia Consiliului de Administrație din data de 18.10.2013 și nu a fost prezentată instanței strategia de reorganizare, măsurile organizatorice care să evidențieze în mod concret necesitatea reducerii postului contestatoarei pentru îmbunătățirea activității, nici alte dovezi din care să rezulte că păstrarea postului acesteia nu este posibilă, deoarece ar fi condus la pagube pentru angajator.
În cuprinsul deciziei de concediere, se arată că desființarea locului de muncă intervine ca urmare a „blocajului financiar la nivel global, analizei situației economice a societății pe perioada 01 ianuarie - 30 septembrie 2013 din care rezultă scăderea veniturilor și posibilităților restrânse de contractare a unor noi proiecte care să permită realizarea de venituri suplimentare, necesității adaptării structurii operaționale a societății la rolurile necesare noului model de afaceri legat de proiectul FinTP, model care elimină necesitatea postului de Manager de proiect pentru gestiunea serviciilor din cadrul Departamentului Îmbunătățire Procese-Project Management și lipsei unui post vacant care să fie pus la dispoziția salariatei pentru a-și exprima opțiunea”.
S-a apreciat că fundamentul desființării postului ocupat de contestatoare nu atestă legitimitatea măsurii concedierii acesteia, intimata neproducând nicio dovadă concludentă în sprijinul susținerilor referitoare la nevoia reală de reorganizare a societății.
De asemenea, instanța a reținut că decizia de concediere nu furnizează nicio informație cu privire la existența unei analize a situației economice cu care s-a confruntat societatea pentru a decide cu privire la oportunitatea desființării acestui post cu atât mai mult cu cât contestatoarea însăși avea responsabilități organizaționale potrivit atribuțiilor din fișa postului.
În prezența cauză, intimata avea obligația de a proba aspectele invocate ca motive ale concedierii contestatoarei, prin producerea unor documente relevante, existente la momentul la care a survenit concedierea contestatoarei, de natură să susțină nevoia reală de reducere a cheltuielilor salariale și nu se poate considera că disponibilizarea acesteia a avut finalitate remedierea situației financiare a societății.
Fără a nega prerogativa angajatorului de a-și organiza activitatea în acord cu nevoile sale concrete, nu se poate face abstracție de faptul că, în contextul unei nevoi de reorganizare a activității, pe care intimata a invocat-o, societatea a fost în măsură să își “adapteze structura operațională la rolurile necesare noului model de afaceri” legată de un nou proiect cu costuri mai mari cu salariații existenți.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termenul legal și motivat apelanta-pârâtă S. B. INFORMATION SYSTEMS (ALLEVO) SRL, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, aceasta a arătat, în esență, că sentința apelată este pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a legii în privința și prin raportare la conținutul deciziei de concediere; sentința apelată este dată ca urmare a unei insuficiențe analize a situației de fapt, a unei analize trunchiate și superficiale a probelor și cu greșita interpretare a materialului probator administrat; sentința apelată cuprinde argumente contradictorii care nu corespund realității și care sunt contrazise de documentele aflate la dosarul cauzei.
Prin Decizia de concediere nr. 38/10.12.2013, s-a decis încetarea unilaterală a contractului de muncă pe perioadă nedeterminată, încheiat între intimata - reclamantă S. I. și S. B. Information Systems (Allevo) SRL, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, conform art. 65 alin. 1 din Legea 53/2003 - Codul muncii, începând cu data de 12.12.2013 și concedierea D-nei S. din funcția de Manager de Proiect pentru gestiunea serviciilor.
Motivele de fapt care au condus în mod concret și real la desființarea postului Reclamantei sunt expuse în Decizia de concediere, la art. 4, și anume: blocajul financiar le nivel global care și-a produs efectele în economia reală din România și, implicit, asupra activității societății; situația economică a societății, cu precădere în intervalul 01.01. - 30.09.2013, din care rezultă scăderea veniturilor societății, concomitent cu restrângerea posibilității obținerii unor noi contracte (proiecte) care să permită realizarea de venituri suplimentare; necesitatea urgentă a reducerii cheltuielilor (generată de scăderea veniturilor) și încadrarea acestora în nivelul veniturilor estimate pentru perioada următoare; necesitatea adaptării structurii operaționale a societății la modelul de afacere legat de proiectul FinTP, a cărui implementare elimina necesitatea postului Reclamantei, acela de Manager de Proiect pentru gestiunea serviciilor din cadrul departamentului îmbunătățire Procese - Project Management.
În Decizia de concediere s-a indicat Hotărârea A. din data de 17.10.2013, prin care organul de conducere a societății, în urma analizării situației financiare a societății, a decis reducerea cheltuielilor și desființarea mai multor posturi din organigramă societății, nu doar a postului reclamantei, după ce a analizat și alte variante de reducere a costurilor constatându-se că: măsura adoptată - încetarea efectuării de noi angajări - nu s-a dovedit suficientă; posibilitatea adoptării unor serii de soluții alternative pentru reducerea cheltuielilor, între care, reducerea săptămânii de lucru sau introducerea unui program de lucru redus. Astfel de soluții nu se pot adopta datorită obligațiilor impuse de contractele existente cu clienții actual, întrucât S. era obligată să asigure asistența între orele 08.00 și 20.00, în toate zilele bancare reglementate de Banca Naționala a României și Banca Centrală Europeană, precum și intervenție în cel mult o oră de la semnalarea unui incident de către client.
Prin Decizia Consiliului de Administrație din 18.10.2013, s-a aprobat reducerea costurilor de personal, desființarea celor 5 posturi, între care și cel al intimatei-reclamante și aprobarea noii Organigrame. Noua organigramă aprobată de CA la data de 18.10.2013, decizia CA privind desființarea posturilor, a tuturor posturilor și nu numai a celui pe care îl deținea intimata - reclamantă, fiind motivată de existența acelorași cauze de fapt ce se regăsesc și în conținutul Deciziei de Concediere.
În ciuda tuturor documentelor existente la dosar care probează dincolo de orice îndoială situația economică a societății la data concedierilor și efectele evidente ale diferenței negative între venituri și cheltuieli, instanța de fond ignoră probele administrate, raportându-se la date irelevante din perspectiva realității și seriozității cauzelor desființării postului contestatoarei.
Astfel, cele două decizii ale organelor de conducere și administrare au avut la bază, în principal, situația financiară a societății care reflectă încă după primele II trimestre ale anului 2013 faptul că veniturile nu acopereau cheltuielile, Directorii departamentelor venind încă din data de 30.09.2013 cu soluția desființării unor posturi, ca soluție unică de natură a reduce cheltuielile, așa cum reiese din procesul-verbal CA din data de 30.09.2013.
Situația financiară dificilă în care se afla societatea era cunoscută și constatată încă din anul 2012, așa cum rezultă din Raportul de gestiune aferent situațiilor financiare ale anului 2012 prin care se preconizau pierderi pentru anul 2013 dacă societatea nu își realiza obiectivul propus, acela de „creștere a veniturilor Allevo, după al III-lea trimestru al anului 2013 societatea fiind în situația unei pierderi de 494.740 lei constatată de către expertul contabil al Societății la data de 07.10.2013, pierdere reflectată în balanța contabilă la data de 30.09.2013 și a unei estimări de pierdere suplimentară de 615.000 lei pentru trimestrul IV al anului 2013 conform adresei Directorului General către Adunarea Generală a Asociaților din data de 01.10.2013, estimare făcută pe baza analizei veniturilor preconizate și a cheltuielilor estimate, prin utilizarea aplicației software, pe care societatea o deține, pentru supravegherea execuției proiectelor și estimarea realizării obiectivului de venit, de profitabilitate și de lichiditate la dispoziția Societății.
De asemenea, pentru a pronunța hotărârea apelată, instanța de fond nu a analizat noul model de afaceri pe care îl implementa angajatorul, care sunt efectele acestuia asupra structuri organizaționale și de ce acest proiect se regăsește între motivele desființării postului.
Astfel, trecerea la noul model de afacere generat de implementarea Proiectului FinTP, presupunea schimbarea efectivă a activității societății, trecerea de la modelul clasic al vânzării de licențe sofware la un model inovativ în care softul nu mai era vândut în sensul de cesiune a licenței către fiecare client în parte, ci era pus gratuit și liber la dispoziția clienților prin publicarea codului sursă (licențiere de tip open source), societatea urmând a-și asigura veniturile nu din vânzarea de produs ci din serviciile de mentenanță/upgrade furnizate utilizatorilor de pe platforma open source, ceea ce presupunea că la nivel intern personalul cu competențe în această direcție, adică cu competențe tehnice (IT) pe partea de dezvoltare soft era cel care trebuia menținut pe termen mediu și lung fiind sau devenind inutile posturile administrative sau cele care presupuneau relația cu clientul pe metoda clasică de vânzare de soft (așa cum era și postul intimatei - reclamante) mai ales în contextul în care contractele societății erau în scădere. Structura impusă de noua activitate preponderentă a societății a fost cunoscută și reflectată în documentele societății, publice sau interne, încă din anul 2012, descrierea Planului de reorganizare la nivelul structurilor și departamentelor societății fiind parte componentă a Raportului de gestiune pe anul 2012 - Măsuri organizatorice pentru anul 2013, document la care inclusiv Intimata - Reclamantă a avut acces și pe care îl cunoștea.
Reorganizarea activității societății era așadar o chestiune previzibilă și cunoscută încă din anul 2012, societatea propunându-și la acel moment să continue dezvoltarea proiectului FinTP și procesul de reorganizare operațională, și să încerce să crească veniturile tocmai în scopul de a evita pierderi de personal, previzibile și ele din 2012 în contextul în care societatea nu s-ar fi redresat economic față de rezultatele reflectate în situațiile financiare aferente anului 2012.
Numărul mediu de salariați din anul 2013, așa cum se calculează conform reglementărilor legale, este complet irelevant din moment ce apelanta a dovedit faptul că numărul de angajați a scăzut în perioada septembrie-decembrie 2013 de la 57 la 51 de angajați.
Motivarea din Decizia de concediere vizează scăderea veniturilor și nu profitabilitatea societății care este afectată și de alte cauze, scăderea veniturilor fiind principalul indiciu că societatea se îndreaptă spre o situație economică dificilă, în contextul în care cheltuielile sunt în creștere sau rămân aceleași. Așa cum rezultă din structura contului de profit și pierdere 2011 și 2012 comparativ cu cea aferentă Contului de profit și pierdere din 2013, există mai multe elemente de venituri, dintre care cifra de afaceri, aceasta însemnând în fapt vânzările efective realizate de către societate, cifră de afaceri ce a înregistrat o scădere în decursul ultimilor 3 ani, astfel: de la 6.497.895 lei în 2011, la 6.061.455 lei în 2012 și la 5.665.894 lei în 2013. Este drept ca veniturile din exploatare, care pe lângă cifra de afaceri cuprind și alte venituri, au crescut în 2013, însă acest aspect se datorează exclusiv veniturilor din producția realizată de către societate și capitalizată prin intermediul unei imobilizări necorporale și anume produsul FinTP care a îndeplinit criteriile de recunoaștere impuse de reglementările contabile, în anul 2013. Astfel, pentru prima dată în 15 ani de funcționare în anul 2013, societatea a inclus în veniturile de exploatare și producția proprie capitalizată, care nu s-a concretizat până în acel moment în vânzare efectivă, urmând ca în viitor să aducă beneficii economice care să conducă la redresarea cifrei de afaceri. Producția capitalizată a fost realizată din surse proprii de finanțare, la nivel de 45,62% din capitalul social.
Instanța a reținut că apelanta nu ar fi probat cu documente existente la data concedierilor caracterul real și serios al motivelor de concediere, deși au fost depuse următoarele documente, de altfel solicitate și încuviințate de către chiar instanța de judecată: contul de profit și pierdere pentru anul 2011 și anul 2012 din care rezultă pierdere din exploatare pentru anul 2012 de 17.107 lei și un profit net de 39.595 lei față de 669.083 lei realizat în anul 2011 - Anexa 3 la întâmpinare; balanțele de verificare la 31.08.2013 și la 30.09.2013 din care rezultă o pierdere din exploatare de 471.059,94 lei la sfârșitul lunii august 2013 și o pierdere din exploatare de 494.740 lei la sfârșitul lunii septembrie 2013 - Anexa 7 la întâmpinare (pag. 1 - „12. Rezultatul exercițiului financiar”);
raportul de gestiune privind situațiile financiare aferente anului 2012 în care se reține: „Situația prezentată în capitolele anterioare evidențiază evoluția nesatisfăcătoare a Allevo în 2012 și perspectivele limitate de redresare în 2013 dacă nu se intervine pentru regândirea pe fond a operațiunilor firmei." - Anexa 11 la întâmpinare; raportul expertului contabil MICON C. SRL din data de 07.10.2013 în care se conchide: „Primele trei trimestre ale anului 2013 se încheie cu o pierdere foarte mare de 494.740 lei; informarea Directorului General către Adunarea Generală din data de 01.10.2013 în care se comunica predicțiile financiare pentru trimestru IV 2013 și pentru anul 2014.
În plus, apelanta a depus atașat și Raportul de Gestiune pe anul 2013, care, raportat la situația financiară din Contul de profit și pierdere la 31.12.2013, reflectă următoarele aspecte: societatea a înregistrat o scădere a cifrei de afaceri de la 6.061.455 lei în 2012 la 5.665.894 lei în anul 2013; societatea a înregistrat o creștere a veniturilor din exploatare de la 6.229.731 lei în 2012 la 6.786.860 lei în 2013, creștere generată de producția capitalizată în valoare de 1.094.897 lei; societatea a raportat numai din punct de vedere contabil plus valoarea creată de produsul FinTP, evidențiat în producția capitalizată care reîntregește categoria veniturilor din exploatare și conduce la imaginea reflectată în situațiile financiare inclusiv în ceea ce privește acel profit net marginal înregistrat la data de 31.12.2013 de 64.861 lei; societatea a înregistrat o creștere a cheltuielilor de exploatare de la 6.246.838 lei în 2012 la 6.686.160 în 2013, drept urmare a accelerării proiectului de restructurare a modelului de afaceri și a dezvoltării produsului FinTP, cheltuieli absolut justificate chiar și în contextul scăderii veniturilor, cu scopul evident de a putea obține în viitor vânzări efective și implicit să poată fi asigurată continuitatea activității. Pentru menținerea acestei condiții de continuitate s-a impus adoptarea unor măsuri de reducere a altor cheltuieli materializate în scăderea cheltuielilor salariale, de la 1.485.209 lei în 2012 la 1.339.790 lei în 2013, scăderea cheltuielilor cu materialele consumabile de la 112.968 lei în 2012 la 91.514 lei în 2013, scăderea cheltuielilor cu chiria și întreținerea sediului lucrativ de la 441.963 lei în 2012 la 419.272 lei în 2013, scăderea cheltuielilor cu studiile și cercetările de la 111.784 lei în 2012 la 51.223 lei în 2013. Productivitatea, este în continuare modestă deși marchează o creștere marginală în raport cu 2012 și se situează în continuare la -11,8% din performanța anului 2011.
Instanța de fond impută apelantei și reține ca element de nelegalitate a deciziei de concediere, peste conținutul textului de lege, lipsa probei privind modul în care desființarea acestui post a fost susceptibilă să eficientizeze activitatea societății. Aceste considerente se apreciază că exced cadrului legal aplicabil concedierii prevăzute de art. 65 Codul muncii și lezează în mod grav dreptul angajatorului de a decide asupra oportunității sau nu a unei decizii de reorganizare, inclusiv prin desființarea unor posturi la nivel de personal, care nu este condiționată și de obținerea în fapt a rezultatului urmărit.
Ceea ce se poate dovedi de către societatea apelantă și ceea ce s-a și dovedit este faptul că la momentul adoptării deciziei de reorganizare prin desființarea celor 5 posturi și prin restructurarea departamentelor și structurilor sale, exista în mod real și serios nevoia de restructurare în scop de eficientizare și adaptare operațională la nouă viziune a afacerii adoptată încă din anul 2012 ca urmare a dificultăților financiare, crizei din sistemul bancar (instituțiile de intermediere financiară fiind principalii clienți ai societății) și lansării proiectului FinTP precum și nevoia, la fel de reală și de serioasă, și, mai ales urgentă, a diminuării cheltuielilor, inclusiv a celor de personal, în condițiile în care strategia stabilită la sfârșitul anului 2012 de creștere a veniturilor nu și-a atins obiectivele. În plus, situațiile financiare finale ale anului 2013 și Extrasul din bilanțul la 30.06.2014 arată că, fără a înregistra creștere la nivelul societății, aceasta măcar a reușit să limiteze pierderea reală la 31 decembrie 2013 produsă de vânzări sub nivelul cheltuielilor și, numai ca urmare a înregistrării cu bună credință și conform legii a stocului valoric de muncă nevândută și neîncasată la data bilanțului societate a putut încheia anul fiscal 2013 într-un profit contabil (net) de 64.681 lei.
La baza deciziei de concediere au fost relevante și aplicabile toate motivele de concediere menționate în cadrul Deciziei, între ele existând o legătură indisolubilă la nivelul societății.
Fără legătură cu speța dedusă judecății, instanța de fond a apreciat legalitatea măsurii concedierii prin raportare la dispozițiile art. 62 alin. 2 și art. 252 alin. 2 din Codul muncii, dispoziții aplicabile concedierilor disciplinare, solicitând sau imputând angajatorului lipsa existenței motivărilor prevăzute de aceste dispoziții legale.
Având în vedere cele mai sus arătate, apelanta a solicitat instanței să admită apelul și, pe fond să constate că nu există niciun temei de fapt sau de drept care să conducă la anularea deciziei de concediere; să constate că decizia de concediere îndeplinește toate condițiile de formă și de fond prevăzute de Codul muncii; să constate că încetarea contractului de muncă a intervenit ca urmare a desființării efective a locului de muncă, din motive reale și serioase; să constate că apelanta - pârâtă a dovedit existența circumstanțelor obiective care au stat la baza deciziei de concediere, caracterul lor real și serios fiind dovedit a fi existat încă de la finalul anului 2012, cu mult înaintea adoptării deciziei de concediere; să constate că apelanta - pârâtă nu a avut în vedere concedierea salariaților ca singură metodă de redresare a societății, încercând pe tot parcursul anilor 2012 și 2013 să evite o astfel de decizie; să constate faptul că dreptul legal al societății de a decide asupra reorganizării activității societății nu poate fi cenzurat și limitat prin raportare la considerente ce țin de oportunitatea deciziei luate și, în consecință să dispună modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante ca fiind neîntemeiată și să oblige intimata - reclamantă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, care este legală și temeinică. Astfel, la baza desființării postului nu a stat un motiv real și serios, ci unul subiectiv, constând în refuzul intimatei de a-și înființa un PFA prin intermediul căruia să-i fie achitate drepturile bănești datorate de societate pentru munca sa (prin răspunsul la întâmpinare se observă că acest argument este unul nou, neinvocat prin contestație și nesusținut în fața instanței de fond).
Motivul constând în existența unei situații financiare dificile la nivelul societății, determinate de scăderea veniturilor, este contrazis de probele propuse prin cererea de apel. Indicatorul cel mai important –profitul net a cunoscut o creștere semnificativă, iar în aceste condiții motivul invocat de societate pentru desființarea postului este lipsit de pertinență.
Implementarea noului model de afaceri legat de proiectul FinTP nu reprezentă o cauză reală și serioasă a desființării postului, având în vedere că tocmai pentru acest proiect intimata a fost angajată, desfășurându-și majoritatea sarcinilor de serviciu în legătură cu proiectul.
Reținerile instanței de fond privind creșterea numărului de salariați sunt corecte.
La nivelul societății existau două posturi de manager proiect, iar din decizia de concediere nu rezultă niciun motiv pentru care intimata-contestatoare a fost concediată, iar nu persoana care ocupa postul similar. De altfel, ulterior concedierii, atribuțiile intimatei se susține că au fost preluate de D. A., căreia i-a fost transformat postul din manager proiect în manager pentru dezvoltarea afacerii. Mai mult decât atât, societatea a angajat încă o persoană care să desfășoare activitatea intimatei.
În apel, au fost depuse la dosar înscrisuri privind situația financiară a societății apelante în anii 2013 și 2014.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel, conform art. 476-479 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 38/10.12.2013 (fila 15 din dosarul primei instanțe), apelanta S. B. INFORMATION SYSTEMS (ALLEVO) SRL a dispus încetarea unilaterală, din inițiativa angajatorului, a contractului individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată cu intimata S. I., din motive care nu țin de persoana salariatului, conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca efect al desființării postului de manager de proiect pentru gestiunea serviciilor, cod C._, potrivit măsurilor adoptate prin hotărârea A. din 17 octombrie 2013 privind desființarea unor posturi din organigrama aprobată, din cauza următoarelor aspecte de ordin economico-administrativ:
- blocajul financiar la nivel global care și-a produs efectele în economia reală din România;
- analiza situației economice în perioada 01 ianuarie-30 septembrie 2013 a societății, din care rezultă scăderea veniturilor și posibilități restrânse de contractare a unor noi proiecte care să permită realizarea de venituri suplimentare;
- necesitatea adoptării unor măsuri urgente la nivelul societății care să asigure reducerea cheltuielilor și încadrarea acestora în nivelul veniturilor estimate pentru următoarea perioadă;
- necesitatea adaptării structurii organizaționale a societății la rolurile necesare noului model de afaceri legat de proiectul FinTP, model care elimină necesitatea postului de manager de proiect pentru gestiunea serviciilor din cadrul Departamentului Îmbunătățire Procese – Project Management;
- lipsa unui post vacant care să fie pus la dispoziția salariatei pentru a-și exprima opțiunea.
Așa cum se subliniază în cererea de apel, acesta aspecte conturează, în ansamblul lor, motivele care au stat la baza deciziei de concediere, fiind avute în vedere toate împreună.
Contrar celor reținute de instanța de fond, în cuprinsul deciziei de concediere sunt evidențiate motivele obiective care au condus la desființarea postului și, implicit, la concedierea salariatei.
Cauzele desființării postului sunt expuse în decizia de concediere, care permite salariatei concediate să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar instanței de judecată să verifice respectarea condițiilor prevăzute de art. 65 din Codul muncii referitoare la caracterul real și serios al cauzei desființării postului ocupat de intimata-contestatoare. S. apelantă a arătat în decizia de concediere care este modul specific în care criza economică și financiară i-a afectat activitatea și care este raționamentul urmat pentru a ajunge la concluzia necesității concedierii intimatei din motive care nu țin de persoana sa.
În partea introductivă a deciziei, sunt invocate Decizia Consiliului de Administrație al societății din 18.10.2013, privind desființarea postului de manager de proiect pentru gestiunea serviciilor și Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 17.10.2013.
Prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 17.10.2013 (filele 82-83 din dosarul primei instanțe), s-a stabilit, cu unanimitate, desființare unui post de manager de proiect pentru gestiunea serviciilor din cadrul Departamentului Îmbunătățire Procese, a unui post de funcționar activități comerciale, administrative și prețuri din cadrul Departamentului Logistică, a unui post de specialist administrare sistem și suport clienți din cadrul Departamentului Servicii Profesionale, a unui post de programator .Net/C# din cadrul Departamentului Dezvoltare Software și a unui post de Tester din cadrul Departamentului Verificare și Validare.
Pe ordinea de zi a Adunării Generale a Asociaților s-a aflat „analiza dificultăților economice în contextul schimbării modelului de afaceri datorită restrângerii investițiilor potențialilor clienți targetați de Allevo și stabilirea măsurilor pentru aducerea cheltuielilor la nivelul veniturilor realizabile, în concordanță cu structura operațională necesară implementării noului model de afaceri, inclusiv prin reducerea unor posturi/roluri care nu se mai justifică”.
În cadrul A. fost prezentată analiza situației economice din perioada ianuarie-septembrie 2013 a societății, din care rezulta scăderea veniturilor și posibilitatea redusă de contractare a unor proiecte care să permită suplimentarea veniturilor, fiind luate în discuție măsurile adoptate până în acel moment (încetarea efectuării de noi angajări, care s-a dovedit ineficientă), posibilitatea adoptării unor soluții alternative pentru reducerea cheltuielilor (care s-a constatat că nu permit îndeplinirea obligațiilor impuse de contractele existente cu clienții actuali) și reducerea unor posturi.
Concluzia a fost în sensul că desființarea posturilor se impune ca o măsură efectivă pentru prevenirea unor consecințe economice serioase pentru societate.
Prin decizia Consiliului de Administrație din data de 18.10.2013 (filele 84-85 din dosarul primei instanțe), s-a aprobat reducerea costurilor de personal ale societății, ca urmare a celor stabilite în cadrul A. din data de 17.10.2013, prin desființarea a cinci posturi din organigramă, iar prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 26.11.2013, a fost aprobată noua organigramă, în care postul ocupat de intimata-contestatoare nu se mai regăsește.
Analiza deciziei de concediere se va realiza în limitele prevăzute de art. 79 din Codul muncii, care dispune în sensul că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței (și nici instanța nu poate examina din oficiu) alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Or, așa cum s-a arătat anterior, în decizie se menționează motivele de ordin economico-administrativ care au justificat măsura și temeiul de drept al concedierii – art. 65 din Codul muncii.
Este întemeiată critica apelantei în sensul că, sub aspect formal, decizia de concediere trebuie să cuprindă doar mențiunile prevăzute la art. 76 din Codul muncii, care se referă, între altele, la motivele ce au determinat concedierea, dispozițiile art. 62 și 252 din Codul muncii, la care instanța de fond face referire, fiind incidente doar în cazul deciziilor de concediere disciplinară.
În cauză, susținerile privind caracterul nelegal și netemeinic al deciziei de concediere se analizează prin prisma prevederilor art. 65 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru motive fără legătură cu persoana acestuia, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat.
În primul rând, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, adică să nu fie fictivă. Instanța de fond a reținut efectivitatea desființării postului intimatei-contestatoare, sub acest aspect sentința nefiind criticată prin apelul formulat de angajator.
O altă cerință prevăzută de art. 65 din Codul muncii este în sensul că desființarea postului trebuie să aibă o cauză reală - independentă de factori subiectivi aflați în relație cu aprecieri asupra persoanei salariatului - și serioasă, în sensul că există un raport de proporționalitate între gravitatea cauzei și măsura dispusă unilateral de angajator.
Din economia dispozițiilor legale evocate, se reține că, pentru concedierea salariatului din motive care nu țin de persoana sa, este necesar să aibă loc o reorganizare a activității angajatorului care să corespundă unei nevoi a acestuia și care să conducă la desființarea efectivă a postului ocupat de salariatul concediat.
Așa fiind, în cauză, ceea ce trebuia să probeze angajatorul era desființarea efectivă a postului ocupat de salariata contestatoare și împrejurarea că o atare măsură a avut o cauză reală (obiectivă) și serioasă (gravă). Caracterul real și serios al concedierii trebuie analizat prin prisma măsurilor luate de organele societății, potrivit competențelor ce le revin și a motivelor care au determinat luarea unor asemenea măsuri.
Mai întâi, Curtea reține că sunt supuse cenzurii instanței numai legalitatea și temeinicia măsurii concedierii, iar nu și oportunitatea reorganizării care a condus la desființarea postului, asupra căreia singurul îndreptățit să aprecieze este angajatorul. Acesta era îndrituit să decidă asupra măsurilor considerate cele mai potrivite sub aspect organizatoric pentru buna desfășurare a activității și pentru optimizarea rezultatelor, precum și să facă selecția posturilor pe care le desființează, măsuri ce nu pot fi cenzurare de instanță, decât dacă se dovedește că nu a existat un interes legitim al angajatorului pentru reorganizare ori că desființarea unui anumit post a avut o cauză subiectivă, în sensul că a urmărit, în realitate, înlăturarea salariatului concediat, ceea ce nu este cazul în speță, așa cum se va arăta în continuare.
Dispozițiile art. 65 din Codul muncii nu pot conduce la limitarea libertății angajatorului de a-și conduce activitatea economică, ci dimpotrivă, asigură posibilitatea manifestării acesteia în funcție de factorii obiectivi care o influențează, excluzând doar o eventuală atitudine abuzivă față de salariat.
Așa cum a stabilit și Tribunalul, din probele administrate în cauză, rezultă fără dubiu îndeplinirea condițiilor cerute de art. 65 din Codul muncii, în sensul că activitatea angajatorului a fost reorganizată conform Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din 17.10.2013, că postul salariatei contestatoare a fost desființat, Curtea reținând, în plus, din examinarea actelor organelor societății la care se face referire în decizia de concediere, că angajatorul a avut un interes legitim să desființeze postul ocupat de salariata concediată, post care nu a fost reînființat ulterior concedierii.
Prin decizia de concediere, angajatorul nu susține că s-ar afla în dificultate financiară, ci invocă doar contextul dificil economic, care a determinat necesitatea reorganizării, a eficientizării activității, cu consecința reducerii cheltuielilor, pe fondul scăderii veniturilor, aspecte ce țin de politica internă a societății. Sub acest aspect, formularea motivelor expuse în cuprinsul deciziei de concediere nu lasă loc de interpretări, angajatorul referindu-se explicit la „blocajul financiar la nivel global care și-a produs efectele în economia reală din România”, fapt notoriu, precum și, în mod particular la scăderea veniturilor societății, necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru reducerea cheltuielilor și a adaptării structurii operaționale la rolurile necesare noului model de afaceri legat de proiectul FinTP, concluzii desprinse din analiza situației economice în perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2013, reflectată în documentele contabile și în celelalte înscrisuri depuse la dosar, privind măsurile preconizate, având ca scop îmbunătățirea performanțelor economice și financiare ale societății.
Acestea sunt datele obiective pe care angajatorul le-a avut în vedere la emiterea deciziei și care vor fi examinate de instanță.
Realitatea creșterii cheltuielilor și a pierderilor pe primele trei trimestre al anului 2013 rezultă din înscrisul depus la fila 185 a dosarului de fond – contul de profit sau pierdere la data de 30.09.2013, în cuprinsul căruia expertul contabil atrage atenția organelor societății în privința analizei datelor prezentate, a previziunilor de buget pentru trimestrul 4 și asupra necesității luării de urgență a unor măsuri pentru redresarea situației economico-financiare – coroborat cu balanțele de verificare la 31.08.2013 și 30.09.2013 (filele 91-104 din dosarul primei instanțe).
Faptul că situația economică a societății s-a îmbunătățit în anul 2014, când s-au făcut angajări pe alte posturi decât cel desființat (de exemplu, Ș. N., manager de cont, cod C._ – fila 134 din dosarul de apel, având alte atribuții decât cele ale intimatei-contestatoare, așa cum rezultă din compararea celor două fișe de post – filele 136-137 din dosarul de apel și 34-35 din dosarul de fond), nu are consecințe asupra legalității și temeiniciei deciziei de concediere contestate, din data de 10.12.2013.
Lipsită de suport este și susținerea intimatei-contestatoare potrivit căreia atribuțiile sale ar fi fost preluate de alți salariați, compararea fișelor de post (intimata S. I., manager de proiect, cod C._, fila 34 din dosarul de fond, G. I. C., analist pentru dezvoltarea afacerii, cod C._, fila 170 din dosarul de fond, D. A. A., manager dezvoltare afacere, cod C._, fila 173 din dosarul de fond și D. E., manager îmbunătățire procese, cod C._, fila 176 din dosarul de fond) neputând conduce la această concluzie.
După cum rezultă din materialul probator administrat, la data de 1.10.2013 numărul total de salariați era de 57 (fila 147 din dosarul de fond), la data de 26.11.2013 acesta se redusese la 51 (fila 169 fin dosarul de fond), pentru ca în luna aprilie 2014 numărul angajaților să scadă la 49 (conform tabelului centralizator funcții la data de 30.04.2014 – fila 133 din dosarul de apel).
Angajatorul a dovedit că suntem în prezența unei reale reorganizări, presupunând reduceri de personal (așa cum rezultă din organigramele din datele de 1.10.2013, 18.10.2013 și 26.11.2013 - filele 105-107 din dosarul primei instanțe), măsură care nu a afectat-o numai pe intimată. Prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților și decizia Consiliului de Administrație care au stat la baza emiterii deciziei de concediere contestate în prezenta cauză au mai fost desființate alte patru posturi cu specializări diferite din diverse departamente ale societății.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va respinge contestația, ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cerea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Curtea va obliga partea intimată să plătească apelantei suma de 1910 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, reprezentând onorariul avocatului, redus conform art. 451 din Codul de procedură civilă, în raport cu valoarea și complexitatea cauzei (având ca obiect o contestație la decizia de concediere, ce se examinează prin prisma dispozițiilor art. 79 din Codul muncii) și cu activitatea desfășurată de avocat (depunere întâmpinare și înscrisuri, reprezentarea părții la trei termene de judecată și redactarea concluziilor scrise).
Se reține că partea care a pretins cheltuielile de judecată a făcut dovada existenței și întinderii lor, în condițiile art. 452 din Codul de procedură civilă, cu facturile și ordinele de plată depuse la filele 207-210 din dosarul primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă S. B. INFORMATION SYSTEMS ( ALLEVO) SRL înregistrată la ORC sub nr. J_, având CUI_ cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SA T. și N. – București, sector 3, . (ATLASSIB B. CENTER), ., împotriva sentinței civile nr._/27.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. I., identificată cu CNP._, domiciliată în București, ..Staicovici nr. 40, ..
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata sumei de 1910 lei către apelantă cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.
Președinte, R. G. | Judecător, L. U. | |
Grefier, Ș. T. |
Ș.T. 17.06.2015/4ex.
Red. U.L./20.06.2015
Tehnored.C.C./22.06.2015
Jud.fond: T. A. V.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1854/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 434/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
