Despăgubire. Decizia nr. 1487/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1487/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 1892/116/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._ (1116/2015)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1487
Ședința publică de la 05.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- A. D. Ș.
JUDECĂTOR - A. F.
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT CĂLĂRAȘI în numele membrilor de sindicat B. M., B. V., C. I., G. G., G. C. și L. Tudorița împotriva sentinței civile nr.25/15.01.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. „PROFESOR L. P.” OLTENIȚA.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea lasă cauza la doua strigare.
La a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată închisă etapa cercetării judecătorești, declară deschise dezbaterile și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 25/15.01.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ în numele membrilor săi de sindicat B. M., B. V., C. I., G. G., G. C. și L. Tudorița, împotriva pârâtei Școala G. "Prof. L. P." Oltenița.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Membrii de sindicat B. M., B. V., C. I., G. G., G. C. și L. Tudorița, care au mandatat S. liber din învățământ să îi reprezinte în prezenta cauză, au calitatea de personal nedidactic la unitatea pârâtă Școala G. "prof. L. P." Oltenița, fiind angajați anterior anului 2012, după cum rezultă din contractele individuale de muncă anexate la dosar.
Prin prezenta acțiune, reclamanții susțin că începând cu data de 01.01.2012 salariile de bază de care au beneficiat s-au situat sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și că în mod greșit angajatorul a inclus în acest salariu și sporul de vechime.
Tribunalul a reținut că prin HG nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, ce a fost abrogată prin HG 23/2013, se prevedea că „Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.”.
Prin art. 2 se dispune în mod clar că „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1.”
Prin HG nr. 23/22 ianuarie 2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, ce a fost abrogată prin HG 871/2013, s-a prevăzut, la art. 1 că „(1) Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.” și „(2) Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.”
Art. 2 stabilea că „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.”
De asemenea, prin HG nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată se prevede, la art. 1, că „(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră” și „(2) Începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.”
Prin art. 2 se dispune că „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1.”
Așadar, prin aceste acte normative se interzice plata efectivă a unui salariu de bază inferior celui minim impus prin lege, ori începând cu data de 01.01.2012 reclamanții nu s-au aflat în această situație, după cum reiese din statele de plată a salariului depuse la dosar.
Potrivit art. 88 din Legea 1/2011 a educației naționale, „(1) Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic.
(4) Personalul administrativ își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.”
Rezultă deci că personalul administrativ, categorie din care fac parte și reclamanții, este salarizat în baza legii salarizării în domeniul bugetar.
Astfel, potrivit art. 30 alin (5) din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel încât noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la lege. De asemenea, sporurile prevăzute în anexele la lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
La nota de la anexa nr. II/2 din Legea nr. 330/2009 se precizează faptul că în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea.
Conform art. 5 alin (1) din OUG nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
În ceea ce privește sporurile și indemnizațiile care se introduc în salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, la lit. a) a articolului sus indicat se arată că se adaugă numai în cazul personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Ulterior, prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit foarte clar care este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul 2011, și anume, „cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010”- pentru salariul de bază și respectiv, ”cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010”- pentru sporuri, indemnizații și alte compensații.
Apoi, Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a prevăzut la ART. II următoarele:
“Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:
ART. 1
(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
(5) În anul 2012, prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică.”
Așadar, față de prevederile legale aflate în vigoare și aplicabile personalului bugetar, salariul de bază al reclamanților este constituit din salariul de încadrare plus sporul de vechime, modalitate de calcul ce a fost aplicată de către angajator, cuantumul rezultat respectând condiția de a nu fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioada in litigiu.
Cum capetele de cerere privind includerea sporului de vechime în salariul de bază și acordarea salariului de baza la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată au caracter de cereri principale, în condițiile în care aceste capete de cerere s-au dovedit a fi neîntemeiate și urmează a fi respinse, cererile privind acordarea diferențelor de salariu, actualizarea cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale solicitate, fiind accesorii, nu pot primi o altă rezolvare, urmând a fi respinse de asemenea.
Pentru considerentele expuse, a fost respinsă în totalitate cererea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ Călărași în numele membrilor de sindicat B. M., B. V., C. I., G. G., G. C. și L. Tudorița în contradictoriu cu pârâta Școala G. "prof. L. P." Oltenița.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT CĂLĂRAȘI în numele membrilor de sindicat L. F., M. N., M. M. și Ș. D..
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.466 C.pr.civ., apelantul a solicitat anularea, în tot, a Sentinței Civile nr. 25/15 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Călărași și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe, respectiv Tribunalul Călărași și, în subsidiar, solicită să se dispună schimbarea, în tot, a Sentinței Civile nr. 1138/4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, în sensul admiterii cererii introductive de instanță așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:
Deși instanța de fond a reținut, în considerentele, aspectul că intimata unitate de învățământ arată că salariile acestor angajați au fost calculate conform Anexei Nr. V/2b din O.G. nr. 10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - Alte Funcții Comune din Sectorul Bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - Funcții de execuție pe trepte profesionale.Astfel, conform anexei nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier ÎI, muncitor necalificat au fost stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 675 lei (maxim), fiind sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care la data de 01.01.2011 era de 670 de lei", nu face nicio referire la acest aspect în motivarea soluției de respingere a cererii de chemare în judecată.
Apreciază, pe această cale, că instanța de judecată a încălcat prevederile art. art. 14, art. 22 și art. 425 alin. 1 lit. b) N.C.Proc. Civ.,
În ce privește salariul de bază potrivit încadrării, precizează următoarele:
Art. 1 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 922/27.12.2011) prevede: „începând cu 01.01.2012 salariului de bază minim brut garantat pe țară se stabilește Ia 700 lei, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, iar art. 2din aceeași Hotărâre statuează: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/23.01.2013:
„(1) începând cu data de 1 februarie 2013. Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013.
(2) începând cu data de 1 iulie 2013. Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013 ", iar potrivit art. 2 din aceeași hotărâre de guvern: „Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 703/15.11.2013):
Art. 1. - (1) începând cu data de 1 ianuarie 2014. Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 Iei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră.
(2) începând cu data de 1 iulie 2014. Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.
Art. 2. - Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art. 1."
Potrivit dispozițiilor legale membrii de sindicat - personal nedidactic - erau salarizați, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b DIN O.G. NR. 10/2008 (la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - Salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire) - Funcții de execuție pe trepte profesionale.
Deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/_, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar și de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării. la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de Anexa Nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2011, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat tot la salariile de bază prevăzute în anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008.
Totodată, majorările salariale acordate în anul 2012 s-au calculat tot în raport de salariile de bază prevăzute de anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008 (art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012), situația fiind identică pentru anul 2013 (art. 1 din OUG nr. 84/2012), dar și pentru 2014 (art. 1 din O.U.G. nr.103/2013).
Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă, fără putință de tăgadă, că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 675 Iei (maxim), deci sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care la data de 01.01.2011 era de 670 de lei.
De asemenea, pentru celelalte categorii de salariați personal nedidactic, de la data de 01.01.2012 - când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei - salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2 b) la O.G. nr. 15/2008.
Faptul că salariile de bază ale membrilor noștri de sindicat au fost stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată rezultă și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă. dar și din statele de plată a salariilor.
Așa cum a arătat, acest aspect a fost recunoscut de către intimatul angajator.
Așa cum reiese și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, cât și din statele de plată, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat.
Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greșit, așa cum a demonstrat, mai sus, la pct. I.
Mai mult, din statele de plată a salariilor rezultă fără putință de tăgadă că nu există nici o diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă și cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de spor de vechime, acestea fiind identice.
În ceea ce privește dobânda legală și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume:Art. 1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865, art. 1530-1535 Noul cod civil (NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare .
În egală măsură, învederăm instanței incidența în speță a dispozițiilor art. l din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. În acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin sentința nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr._, a constatat că „dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523NCC) Cod civil și 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective".
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Deși legal citată intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Analizând apelul declarat, potrivit dispozițiilor art.477 Codul de procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor, angajatorul neputând negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.
Potrivit art. 1 din H. G. nr. 1193/ 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 1225/2011, începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră.
Conform art. 1 din H. G. nr. 23/2013, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
Reclamanții din prezenta cauză, personal nedidactic, au fost salarizați în luna decembrie 2009 potrivit OG nr.10/2008- Anexa nr. V /2b abrogată la 01.01.2010, păstrându-se același cuantum al salariului și în anul 2010.
Începând cu anul 2011 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%,majorare aplicată tot la salariile stabilite conf. Anexei nr. V /2b din OG. nr.10/2008, aceeași situație fiind și pentru anii 2012-2014.
Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 657 lei (maxim).
La aceste salarii de bază stabilite prin act normativ se adăugau sporurile prevăzute de lege/contractul colectiv de muncă, rezultând salariul brut al fiecărui angajat.
Din probele administrate in fața instanței de fond rezultă că apelanții –reclamanți au primit în intervalul ce face obiectul acțiunii de față-2012-2014, salarii brute care depășesc salariile de bază minime brute pe țară garantat în plată, conform actelor normative mai sus menționate.
Rezultă că, prin plata unui salariu brut in cuantum mai mare decât salariul brut minim garantat in plată pe țară de actele normative mai sus menționate, dispozițiile legale au fost respectate.
Curtea observă că scopul legiuitorului la emiterea Hotărârilor anuale de Guvern care stabilesc un nivel minim al salariului de bază brut la nivel național a urmărit ca niciunui salariat, indiferent de locul, felul sau calitatea angajatorului _ instituție publică, regie autonomă sau societate comercială _ să nu îi fie plătit, spre exemplu în anii de referință 2012- 2014, un salariu brut mai mic de 670 ron, 700 ron și 750 de lei.
Însă, nicio dispoziție din cele trei hotărâri de guvern nu face vorbire despre vreo obligația a angajatorului, care plătește salarii în cuantumul stabilit prin lege, de a mări anual salariile tuturor salariaților cu valoarea salariului minim brut, prevederile art.1 și 2 din respectivele hotărâri referindu-se exclusiv la cei care aveau, la datele de 1.02.2011, 1.01.2012 și 1.02.2013, un nivel al salariului brut mai mic de 670, 700 și 750 ron brut și cărora, începând cu datele mai sus amintite, urma să le crească valoarea salariului brut, exclusiv cu diferența dintre valoarea efectiva a salariului lor brut și valoarea stabilită ca fiind minimă la nivel de național pentru salariul brut de către Guvernul României.
Apelantul nu aduce niciun argument legal din textul celor trei hotărâri de guvern, de natură a fundamenta această pretenție de creștere a salariului minim brut aflat în plată, în condițiile în care fiecare dintre reclamanți avea un salariu brut mai mare decât cel minim garantat în plat. Prin cele trei hotărâri de guvern nu s-a urmărit creșterea tuturor salariilor, indiferent de sectorul de activitate, public sau privat, ci creșterea valorii salariului minim, valoare sub care niciun angajator nu putea stabili un salariu minim brut, indiferent de modalitatea de calcul, adică, în alți termeni, o măsură de protecție socială constând exclusiv în creșterea salariilor celor care aveau pe statul de plată un salariu minim brut, indiferent de modalitatea prin care a fost stabilit, mai mic decât cel garantat în plată la nivel național.
Or niciunul dintre reclamanți nu se încadra în această situație, în intervalul de referință 2012-2014.
Potrivit dispozițiilor art.164 alin. 2 și 3 din Codul muncii republicat rezultă doar o interdicția pentru angajator, respectiv acesta nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de baza minim brut orar pe țară, angajatorul fiind obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Prin urmare, ceea ce interzice Codul muncii este plata unui salariu minim brut sub salariul minim brut garantat în plată la nivel național din rațiuni evidente de protecție socială, dar nicidecum nu obligă angajatorul să pornească în stabilirea tuturor salariilor pentru care se aplică un algoritm de calcul ce presupune înmulțirea unei valori constante cu anumiți coeficienți de la nivelul salariului minim brut garantat în plată, cât timp rezultatul înmulțirii valorii constante cu diferiții coeficienți conduc către o valoare a salariului brut, pentru fiecare dintre reclamanți, mai mare decât valoarea salariului minim brut garantat în plată.
Apelanții confundă noțiunea de salariu de bază cu salariul de bază minim brut pe țară, apreciind că la calculul salariului lor brut trebuie să se pornească de la o bază reprezentată de salariul de bază minim brut pe țară, la care să se adauge sporuri . Or, Curtea constată că nu există nicio prevedere legală sau contractuală care să dispună ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referință, salariul minim brut pe țară garantat în plată.
Se constată astfel că este neîntemeiat capătul principal de cerere, având ca obiect plata de diferențe salariale și, pe cale de consecință sunt neîntemeiate si cererile de calcul a sporului de vechime prin raportate la salariile majorate, respectiv plata de dobânzi si actualizări pentru diferențele salariale care fac obiectul acțiunii.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.480 Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul S. L. DIN ÎNVĂȚĂMÂNT CĂLĂRAȘI – CUI_, cu sediul în municipiul Călărași, tr. Sloboziei nr. 28, județul Călărași, în numele membrilor de sindicat B. M., B. V., C. I., G. G., G. C. și L. Tudorița împotriva sentinței civile nr.25/15.01.2015, pronunțate de Tribunalul Călărași-Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. „PROFESOR L. P.” OLTENIȚA, cu sediul în municipiul Oltenița, .. 36, județul călărași, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2015.
Președinte, Judecător,
A. D. Ș. A. F.
Grefier,
E. D. C.
Red:A.D.Ș./15 Mai 2015
Dact.: D.A.M
4ex./11.05.2015
Jud.fond:G. S.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1795/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 933/2015.... → |
|---|
