Despăgubire. Decizia nr. 2086/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2086/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 20392/3/2013
Dosar nr._ (1316/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2086
Ședința publică din data de 04 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – L. C. DOBRANIȘTE
JUDECĂTOR - E. L. U.
GREFIER - F. V.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.813 din data de 28 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3 BUCUREȘTI, reprezentând pe reclamanții N. D., O. C., L. E. EMINE, U. G., C. S., D. F., T. C., I. A., N. C., B. C. E., B. M., N. L., B. I., V. A., D. R., I. M. F., S. R. O., Z. TUDORIȚA, Z. E., P. A. S., D. E. N., G. A. M., T. M., M. E. I., C. L., P. N., D. M., N. L.-M., T. A. și intimații-pârâți ȘCOALA G. „FEDERICO GARCIA LORCA”,în cauza având ca obiect - despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-pârât I. Școlar al Municipiului Bucureștia solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea conform art. 411 alin. 1 pct. 2 ultima teză Cod procedură civilă, Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.813 din data de 28.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Sector 3, în numele membrilor săi:N. D., O. C., L. E. Emine, U. G., C. S., D. F., T. C., I. A., N. C., Bârliga C. E., B. M., N. L., BăroiuIonela, V. A., D. R., I. M. F., S. R. O., Z. Tudorița, Z. E., P. A. S., D. E. N., G. A. M., T. M., M. E. I., C. L., P. N., Dodita M., N. L.-M., T. A., în contradictoriu cu pârâții I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și ȘCOALA G. „FEDERICO GARCIA LORCA”.
A obligat pârâta Școala G. „Federico Garcia Lorca” să calculeze și să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat în prezenta cauză (cu excepția membrilor de sindicat L. E. Emine, C. S., Z. Tudorița, P. A. S., D. E. N.) suma reprezentând ajutorul financiar aferent perioadei 01.01.2010 – 03.07.2010 cuvenit potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății.
A obligat pârâtul I. Școlar al Municipiului București să aloce pârâtei Școala G. „Federico Garcia Lorca” suma necesară pentru plata ajutorului financiar prev. de Legea nr. 315/2006, pentru perioada 01.01.2010 – 03.07.2010, pentru fiecare membru de sindicat reprezentat în prezența cauză (cu excepția membrilor de sindicat L. E. Emine, C. S., Z. Tudorița, P. A. S., D. E. N.).
A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar Sector 3 în numele membrilor de sindicat L. E. Emine, C. S., Z. Tudorița, P. A. S., D. E. N..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Acțiunea de față este promovată în numele a 29 de cadre didactice care sunt membre de sindicat și care au dat mandat expres sindicatului pentru promovarea acțiunii de față.
Membrii de sindicat reprezentați în prezența cauză sunt cadre didactice angajate la unitatea școlară chemată în judecată în prezenta cauză.
Acest aspect reiese cu certitudine din adeverința depusă la dosar, dar și din recunoașterea implicită care rezultă din atitudinea pasivă a pârâților în cauză în acest sens.
Prin adeverința nr. 2664/23.10.2012 eliberată de pârâtul Școala G. „Federico Garcia Lorca” rezultă că cei 24 de membrii de sindicat enumerați sunt salariați ai acestuia, având funcțiile de director, director adjunct, profesor și învățător și nu au beneficiat în anul 2010 de plată ajutorului financiar de 100 Euro prevăzut de Legea nr. 315/2006, care a fost solicitat în termenul legal, respectiv până la data de 01.11.2009.
Deși, instanța a solicitat în mod expres, la dosar nu se află depuse nici un fel de înscrisuri cu privire la membrii de sindicat L. E. Emine, C. S., Z. Tudorița, P. A. S., D. E. N..
Astfel, tribunalul a constatat că, spre deosebire de ceilalți membrii de sindicat, pentru aceștia nu se face dovada raporturilor juridice cu unitatea școlară în cauză.
D. fiind faptul că raporturile juridice pot fi probate cu înscrisuri la fel ca și cazul celorlalți membrii de sindicat reprezentați în prezența cauză, tribunalul a apreciat că nu se poate doar prezuma existența acestora, fără a se cunoaște cu certitudine perioada cât acești membrii au fost angajați raportat la perioada de referință pentru care se solicită ajutor de 100 Euro.
Aceasta, deoarece partea reclamantă este obligată să justifice calitatea procesuală a tuturor părților în cauză, inclusiv activă.
Depunerea unei adeverințe care să ateste cel puțin calitatea de salariat sau fost salariat al membrilor de sindicat în cauză a unității școlare chemată în judecată se circumscrie acestei obligații.
Prin adeverință se atestă faptul afirmat de reclamant, respectiv neplata drepturilor bănești solicitate care poate fi eventual demontat de pârât prin dovedirea faptului pozitiv contrar, respectiv dovada plății acestor drepturi.
Inversarea sarcinii probei în litigiile de muncă, nu presupune o degrevarea totală a salariatului/fostului salariat de la a face probe minime în ceea ce privește raportul juridic dedus judecății.
Raportând situația de fapt la prevederile legale în materie, s-a apreciat că cererea de față este fondată în parte pentru următoarele considerente:
Din adeverința depuse la dosar rezultă că o parte din membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză au calitatea de cadre didactice titulare calificate și, conform art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 453/2007, au depus la unitatea de învățământ cererile pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului 2010 până la data de 1 noiembrie 2009.
Deși și-au îndeplinit obligația de depunere a cererilor atât în anul 2009, membrii de sindicat, semnatari ai tabelelor anexate cererii de chemare în judecată, nu au primit ajutorul solicitat - aspect ce rezultă fără putință de tăgadă din adeverințele emise de unitatea de învățământ.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 315 din 12 iulie 2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitare: „Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.”
Conform acestui act normativ, ajutorul financiar se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Din interpretarea acestor dispoziții reiese că principala condiție pe care persoană trebuie să o îndeplinească pentru a beneficia de acest drept bănesc special este aceea de a avea calitatea de cadru didactic titular și/sau suplinitor calificat din învățământul preuniversitar și de a formula cerere de acordare a ajutorului financiar.
În aplicarea acestor dispoziții legale au fost emise norme metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 453/2007, care reglementează mecanismul de acordare a ajutorului financiar mai sus arătat.
În acest sens, potrivit art. 1 din HG 453/2007, beneficiarii ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 sunt cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate încadrate în învățământul preuniversitar care sunt în activitate.
Potrivit art. 2 din aceleași norme, ajutorul financiar se acordă de unitatea de învățământ la care cadrul didactic își desfășoară activitatea, iar potrivit art. 3 din aceleași norme ajutorul se acorda anual pe bază de cerere formulată de beneficiari și înregistrata până la 1 noiembrie pentru anul următor, la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercita funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
Obligația de plată a ajutorului financiar revine unității școlare care trebuie să solicite lunar, până la data de 10 ale fiecărei luni la I. școlar, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar, iar inspectorate școlare județene la rândul lor solicita lunar, până la data de 20 a fiecărei luni, la Ministerul Educației Naționale necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare, așa cum prevede art. 5 din norme.
Mecanismul de plată a acestui ajutor financiar, așa cum este reglementat legitimează calitatea procesuală pasiva atât a unității de învățământ, cât și a inspectoratelor școlare și Ministerului Educației Naționale.
Din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că, o parte din cadrele didactice membrii de sindicat au solicitat în condițiile legii ajutorul financiar la care sunt îndreptățiți, fără ca să primească sumele cuvenite pentru anul 2010.
Din economia dispozițiilor Legii nr. 315/2006, rezultă că în intenția legiuitorului a fost de a acorda acest drept sub formă de „ajutor”, deci în avans.
Același lucru se desprinde și din dispozițiile HG nr. 453/2007, chiar dacă la art. 5 alin. 6 se vorbește de necesitatea justificării pe bază de documente de către beneficiari a ajutorului primit, atunci când în același articol în mod riguros stabilește că acest ajutor financiar se plătește în avans, într-o singură tranșă, în limita echivalentului în lei a 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data plății.
În raport de situația de fapt așa cum aceasta rezultă din probele administrate în cauză, cât și de reglementările cuprinse în Legea nr. 315/2006 și HG nr.453/2007, rezultă că nașterea dreptului cadrelor didactice membrii de sindicat, a avut loc la momentul când au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv la data depunerii cererii pentru acordarea acestui ajutor, obligația plății de către unitatea de învățământ, devenind scadentă la 1 ianuarie a anului următor.
Așa fiind, pentru anul 2010 dreptul cadrelor didactice de a primi ajutorul financiar la nivelul echivalentului a 100 de euro era născut la dată când Legea nr. 315/2006 a fost abrogată prin art. 15 lit. k din Lg. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010, astfel încât cererile acestora au fost admise pentru întreaga suma și nu fracționat pentru perioada cuprinsă între 01.01.2010 și 03.07.2010.
Acest argument își găsește sprijin și în dispozițiile art. 2 din Legea nr.315/2006 potrivit cu care ajutorul financiar se acorda anual, cât și în dispozițiile art. 5 alin. 6 din HG nr. 453/2007 potrivit cu care plata ajutorului se face într-o singură tranșă.
De altfel, momentul plății ajutorului financiar nu are relevanță asupra existenței unui drept astfel cum el este consacrat de lege, după cum refuzul de a plăti acest drept până la momentul abrogării legii nu poate duce la desființarea retroactivă a unui drept deja născut sub legea abrogată, întrucât o lege civilă nu poate produce efecte retroactiv.
Pe de altă parte, prevederea cuprinsă în dispozițiile art. 5 alin. 3 din normele metodologice ”în limita creditelor bugetare aprobate”, nu se poate interpreta în sensul limitării sau condiționării dreptului de a primi ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărții sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, drept care este prevăzut de Legii nr. 315/2006, necondiționat.
Dacă s-ar accepta o astfel de interpretare s-ar putea ajunge la situația inacceptabilă a lipsirii totale de efecte a Lg nr. 315/2006, cu consecința lipsirii totale de acest drept a beneficiarilor lui.
De altfel, așa cum este reglementat acest drept are un caracter patrimonial îndeplinind toate caracteristicile reglementate de art. 1 protocolul 1 la Convenție, fiind totodată și protejat de aceasta.
Dacă acordarea acestui ajutor ar fi condiționată de existența disponibilităților bugetare (situație neprevăzută de actul normativ care îl reglementează) înseamnă a transforma acest drept într-un drept iluzoriu întrucât executarea obligației corelative devine sine die, situație neacceptată de jurisprudență CEDO (cauza Viasu contra României din 2 iunie 2009).
Prin neplata sumelor prevăzute de Legea nr. 315/2006, angajatorul a încălcat atât dispozițiile acestei legi cât și dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă și a produs cadrelor didactice membrii de sindicat un prejudiciu material pe care trebuie să îl acopere potrivit art. 253 din Codul muncii.
Întrucât, ajutorul prevăzut de Legea nr.315/2006 reprezintă echivalentul în lei a sumei de 100 euro calculat la cursul de schimb valutar comunicat de BNR la data plății, tribunalula considerat că nu se poate invoca prezența unui prejudiciu cauzat de erodarea monedei naționale, ca urmare a unor fluctuații monetare în intervalul de timp scurs de la data scadentei și cea a plății efective a sumei datorate, astfel încât cererea reclamantului privind acordarea indicelui de inflație nu a fost primită.
Urmare celor menționate mai sus, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta Școala G. „Federico Garcia Lorca” să calculeze și să plătească membrilor de sindicat menționați în adeverința depusă în cauză, suma reprezentând ajutorul financiar aferent perioadei 01.01.2010 – 03.07.2010 cuvenit potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006.
Cu privire la membrii de sindicat: L. E. Emine, C. S., Z. Tudorița, P. A. S., D. E. N., tribunalul a apreciat că acțiunea de față este vădit neîntemeiată, deoarece nu sunt probate raporturile de muncă cu unitatea școlară chemată în judecată, cu atât mai puțin îndeplinirea condițiilor de acordare a ajutorului solicitat, respectiv depunerea cererilor până la data de 01.11.2009.
Inversarea sarcinii probei în litigiile de muncă, nu presupune o degrevarea totală a salariatului/fostului salariat de la a face probe minime în ceea ce privește raportul juridic dedus judecății.
Aceasta cu atât mai mult cu cât sindicatul reclamant a depus astfel de înscrisuri în legătură cu ceilalți membrii de sindicat reprezentați în aceeași cauză.
Cu privire la pretenția dedusă judecății față de pârâtul I. Școlar al Municipiului București:
În drept, dispozițiile legale aplicabile în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ la momentul formulării cererii de chemare în judecată și pentru perioada indicată în cerere sunt:
- Legea nr. 84/1995 Legea învățământului (care a fost abrogată la data de 09.02.2011 prin Legea nr. 1/2011),
art. 167 - (1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
- HG nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aplicabilă în ceea ce privește finanțarea, care detaliază modul de întocmire a bugetelor unităților de învățământ, obligațiile ce revin instituțiilor implicate în procesul de finanțare.
- Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
În raport de aceste prevederi legale, obligațiile ce revin fiecărui pârât sunt:
Unitatea școlară cu personalitate juridică să calculeze salariile personalului angajat și să întocmească bugetul unității de învățământ și al unităților arondate, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
Primarul să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare.
Consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Potrivit dispozițiilor art. 46 din Normele Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin H.G. nr. 2192/2004, Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, pe baza datelor transmise de inspectoratele școlare județene, analizează modul în care se respectă prevederile legii bugetului de stat și criteriile și principiile finanțării învățământului preuniversitar de stat, precum și eventualele fenomene perturbatoare care se manifestă în acest domeniu.
Pe baza acestor analize se întocmesc rapoarte trimestriale/anuale care se înaintează conducerii Ministerului Educației Naționale, însoțite de propuneri de îmbunătățire a sistemului de finanțare și execuție bugetară în sistemul de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea I. Școlar Județean este și reprezentantul în teritoriu al Ministerului Educației Naționale și al școlilor aflate pe raza teritorială a județului.
Mai mult, calculul drepturilor salariale și întocmirea statelor de plată cade exclusiv în competența I. Școlar Județean.
Totodată, conform art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995, inspectoratele școlare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educației Naționale, având printre atribuții inclusiv urmărirea modului de organizare și de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, în conformitate cu politica educațională la nivel național, asigurarea aplicării legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ precum și asigurarea calității și coordonarea încadrării unităților de învățământ cu personal didactic necesar.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată de obligare la plată a unor drepturi salariale, dar și de asigurare a finanțării corespunzătoare, pentru că pârâtul I. Școlar al Municipiului București are atribuții proprii în procesul de elaborare a bugetului și de calcul și plată a salariilor cadrelor didactice, tribunalul a admis acțiunea și în contradictoriu cu acesta.
Astfel, a obligat pârâtul I. Școlar al Municipiului București să aloce pârâtei Școala G. „Federico Garcia Lorca” suma necesară pentru plata ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006, pentru perioada 01.01.2010 – 03.07.2010, pentru fiecare membru de sindicat reprezentat în prezenta cauză pentru care s-a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel,pârâtul I. Școlar al Municipiului București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.466-482 din Codul de procedură civilă, apelantul a susținut că,în fapt, reclamantul S. Învățământului Preuniversitar din România, prin acțiunea formulată în numele membrilor de sindicat, s-a adresat instanței de judecată solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la calculul și plata sumelor reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți sau programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității didactice, prevăzut de Legea nr.315/2006, aferent anului 2010, precum și obligarea pârâtului ISMB la alocarea, aprobarea și distribuirea fondurilor bănești către unitățile de învățământ menționate în cererea de chemare în judecată.
Consideră apelantul, că tribunalul în mod greșit a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească 100 de euro pentru întreg anul 2010, deoarece la data de 03.07.2010, Legea nr.315/2006 a fost abrogată. Ajutorul financiar fiind unul anual, rezultă că pentru cele 6 luni și 3 zile cât legea a mai fost în vigoare cererea reclamanților poate fi justificată doar pentru 50 de euro proporțional cu timpul din an în care actul normativ a fost în vigoare, respectiv perioada 01.01._10.
Reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească în întregime cei 100 de euro pentru că acest drept ar fi unul dobândit în prima jumătate a anului pentru întreaga suma, iar Legea 118/2010, care a abrogat Legea 315/2006 nu poate reactiva, deoarece suma de 100 de euro este o sumă ce se cuvine pentru tot anul, adică pentru 12 luni iar normele metodologice au stabilit că ar fi trebuit să se plătească începând cu luna ianuarie în transe sau într-o singură plată (art. 3 din HG nr. 453/2007).
Având în vedere că normele metodologice oferă două posibilități de plată a acestui ajutor ori în avans ori în tranșe lunare iar legea califică suma primită integral ca plată primită în avans, rezultă că suma datorată pentru pârâta angajatoare este acordată pentru cele 12 luni, proporțional cu timpul lucrat de către cadrul didactic sau cu perioada în care legea a fost în vigoare, iar dacă plata ar fi fost făcută în avans atunci pârâta ar fi avut dreptul la restituirea sumei necuvenite pentru perioada din an în care cadrul didactic nu ar mai fi lucrat sau pentru perioada ulterioară abrogării legii.
În ceea ce privesc celelalte motive de apel, se învederează că în conformitate cu prevederile art. 5 din Normele metodologice aprobate cu H.G. nr. 453/2007, unitățile școlare solicită lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, sumele necesare pentru plata ajutorului financiar aferent lunii următoare, iar inspectoratul școlar solicită de la Ministerul Educației, până la data de 20 a fiecărei luni, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare.
În baza prevederilor art. 5, alin. 4 din aceeași metodologie, Direcția Generală Buget Finanțe din cadrul M.E.C.I. trebuie să aloce lunar inspectoratelor școlare sumele aferente ajutorului financiar, în limita creditelor bugetare deschise.
În conformitate cu art. 5, alin. 6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, aprobate prin H.G. nr. 433/2007, se prevede că plata ajutorului financiar se face de unitățile de învățământ pe bază de documente justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrarea în cuantumul stabilit de art. 1, alin. 2, iar justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii.
Prin urmare, conform prevederilor legale, regulă, pentru ca ajutorul să devină debit de plată este aceea a dovedirii anticipate, cu înscrisuri, a efectuării cheltuielii pentru scopul prevăzut, iar numai ca excepție este consacrată posibilitatea avansării sumei cu justificarea ulterioară a acestora, în condițiile legii.
Din dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul să fi angajat cheltuieli personale pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru perioada 01.01._10, deși modalitatea regulă instituită de lege este decontarea acesteia și achitarea ulterioară.
Conform art. 61 din Legea_, Legea Finanțelor Publice, execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, iar potrivit alin. 2 orice venit neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, în cadrul prevederilor bugetare și neplătită până la data de 31 decembrie, se vor încasa sau se vor plătii în contul bugetar pe anul următor. Conform alin. 3 al aceluiași articol, creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului, sunt anulate de drept.
Mai mult decât atât, deși art. 3 din Norme prevede ca ajutorul financiar se acorda anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor, la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercita funcția de bază, reclamantul S. Național al Educatorilor nu a depus la dosarul cauzei dovadă privind înregistrarea cererilor până la data de 1 noiembrie 2009.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că prin alocarea inițială a fondurilor necesare achiziționării de materiale didactice s-a dorit îmbunătățirea activității didactice, respectiv creșterea eficienței sistemului educațional în favoarea beneficiarilor direcți - elevii, și nu acordarea unui drept patrimonial în favoarea cadrelor didactice, cu atât mai mult cu cât funcționarea sistemului public de învățământ este finanțată din bugetul statului în măsura posibilităților bugetare.
În aceste condiții unitățile de învățământ nu au alocat/achitat sumele necesare acordării acestui drept cadrelor didactice și nici nu mai au posibilitatea legală de a le achita.
În plus, precizează că Legea nr.315/2006, privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, a fost abrogată în mod expres prin art.15 lit.k) din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea re stabilirii echilibrului bugetar.
Examinând motivele de apel formulate față de hotărârea apelată și probele administrate în cauză, cercetând pricina în limitele prevăzute de art.477 și următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiune s-a solicitat plata ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 aferent anului 2010.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 315/2006: „se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.”
Art. 2 din aceeași lege prevede că: „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.”
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a acestor texte de lege rezultă că persoanele care au calitatea de cadre didactice, sunt îndreptățite să beneficieze de ajutorul financiar prevăzut de art. 1 din Legea nr. 315/2006, în cuantumul stabilit de art. 2 din aceeași lege, singura condiție pusă fiind aceea de a formula o solicitare în acest sens anterior datei de 1 noiembrie a fiecărui an. Această ultimă condiționare este impusă prin art. 3 alineatul 1 al HGR nr. 453/2007, text ce are următorul cuprins:
„Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.”
Or, intimații-reclamanți (membri de sindicat) întrunesc toate aceste cerințe legale, având calitatea de cadre didactice și formulând cererea de acordare a ajutorului anterior datei de 01.11.2009. În acest sens trebuie avute în vedere documentele depuse la dosarul de fond, în special adeverința emisă de angajatorul-unitate de învățământ Școala G. „Federico Garcia Lorca,înregistrată sub nr.2663/23/10.2012 Școala G. „Federico Garcia Lorca(fila 8 dosar fond).
Într-o asemenea situație, intimata-unitate școlară alături de I. Școlar al Municipiului București și Ministerul Educației Naționale, (aceștia din urmă în calitate de instituții ce coordonează și controlează activitatea unităților școlare) aveau sarcina probei că au plătit sumele respective ori că au efectuat diligențe în scopul asigurării fondurilor financiare necesare. Această îndatorire le revenea în temeiul art. 287 din Codul Muncii – în prezent art. 272 – ținând seama că litigiul dintre părți are caracterul unui conflict de muncă în sensul art. 248 din Legea nr. 53/2003 (art. 231 la momentul actual), dar nu au făcut nici un fel de dovezi din care să reiasă împrejurarea că și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau potrivit Legii nr. 315/2006.
Nu trebuie neglijat nici faptul că potrivit art. 40 alineatul 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul și persoanele asimilate au obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil sau contractul individual de muncă.
Este adevărată împrejurarea că Legea nr. 315/2005 și-a încetat efectele la data de 03.07.2010 prin . Legii nr. 118/2010. Însă, raportul juridic având în conținut dreptul la plata ajutorului financiar pentru anul 2010 și obligația corelativă acestuia (de achitare a sumei de 100 Euro în echivalent lei), s-a născut la momentul la care persoana îndreptățită a îndeplinit cumulativ condițiile impuse de lege și anume: să aibă calitatea de cadru didactic; să formuleze cererea de acordare a ajutorului financiar; cererea să fie depusă cel mai târziu până la data de 01.11.2009. Cum, aceste cerințe sunt îndeplinite în speță, înseamnă că începând cu data de 01.11.2009 s-a creat raportul juridic obligațional mai sus indicat.
Împrejurarea că Legea nr. 315/2006 a fost abrogată ulterior acestui moment nu are nicio relevanță juridică și nu produce nici un efect care să tindă la modificarea în vreun fel a conținutului raportului juridic despre care vorbim, căci ar însemna să se încalce principiul fundamental al neretroactivității legii civile noi, stipulat de art. 15 alineatul 2 din Constituție. Așa fiind, obligația de plată a sumei de 100 Euro în echivalent lei a rămas neschimbată, iar debitorii acesteia (cei chemați în judecată) trebuiau să efectueze prestațiile corespunzătoare.Din coroborarea textelor precitate, rezultă că, în intervalul 01.01._10 trebuia plătit integral ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006, iar nu jumătate din acesta.
Ca atare, urmează a se înlătura și alegația potrivit căreia reclamanții nu au făcut dovada, cu documente justificative, că sunt îndreptățiți la plata ajutorului financiar. Dispozițiile art. 2 din lege sunt extrem de clare și impun doar formularea în prealabil de către cadrele didactice a solicitării de acordare a ajutorului financiar nu și alte cerințe sau condiții.
Nu trebuie neglijat însă, că potrivit art. 5 alin. 5 și 6 din Hotărârea de Guvern nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar: „(6) Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2). Plata se face în lei, la cursul de schimb din data efectuării plății. Justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice. (7) Beneficiarii ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. (2) au obligația de a prezenta documentele justificative, conform reglementărilor financiar-contabile în vigoare”.
Dacă s-ar accepta teza potrivit căreia ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006 devine debit de plată doar în situația dovedirii anticipate, cu înscrisuri, a efectuării cheltuielilor pentru scopul prevăzut, așa cum pretinde I. Școlar al Municipiului București,s-ar ajunge să se intre în conflict cu însăși rațiunea pentru care legiuitorul a adoptat legea amintită și s-ar contrazice spiritul și litera acesteia.
Respectivul ajutor a fost prevăzut „în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice”, așa cum spune art. 1 din lege. Or, aceasta presupune plata mai întâi a sumei de bani stabilită prin lege (echivalentul în lei al sumei de 100 Euro) și abia apoi achiziționarea materialelor necesare, operațiune ce este însoțită de eliberarea documentelor justificative de rigoare. De altfel, în condițiile în care este vorba despre un „ajutor”, este limpede că el trebuie să premeargă faptul achiziționării, trebuind ca beneficiarii să-l încaseze anterior acestui moment.
Concluzia de mai sus este sprijinită și de prevederile art. 3 alineatul 1 din HGR nr. 453/2007, text reprodus anterior.
Într-o asemenea situație, intimata-unitate școlară, alături I. Școlar al Municipiului BucureștișiMinisterul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (aceștia din urmă în calitate de instituții ce coordonează și controlează activitatea unităților școlare) aveau sarcina probei că au plătit sumele respective ori că au efectuat diligențe în scopul asigurării fondurilor financiare necesare (sarcină ce le revenea în temeiul art. 287 din Codul Muncii, ținând seama că litigiul dintre părți are caracterul unui conflict de muncă în sensul art. 248 din Legea nr. 53/2003), dar nu au realizat nici un fel de dovezi din care să reiasă împrejurarea că și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau potrivit Legii nr. 315/2006.
Potrivit art. 40 alineatul 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul și persoanele asimilate au obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil sau contractul individual de muncă.
Așa fiind, în mod just au fost admise pretențiile deduse judecății.
Nu pot fi luate în considerare susținerile recurentului (privitoare la lipsa culpei sale atâta timp cât nu s-a făcut dovada virării sumelor necesare de cătreMECTS către I. Școlar al Municipiului București, cum de altfel nu s-a făcut dovada că în bugetul MECTS au fost alocate fonduri cu acesta destinație), căci ar însemna să se accepte teza potrivit căreia o lege în vigoare nu este respectată și nu-și produce efectele în vederea cărora a fost adoptată, încălcându-se astfel principiul fundamental al supremației legii ce decurge din interpretarea art. 1 alineatul 5 din Constituție, exprimat și prin formularea „nimeni nu este mai presus de lege”, cuprinsă în art. 16 alineatul 2 din legea fundamentală a Statului Român. De altfel, în context, nu are vreo relevanță aspectul existenței sau inexistenței culpei I. Școlar al Județului Teleorman, fiind important doar faptul că nu a fost plătit în întregime ajutorul financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006.
De asemenea, aplicarea legii este obligatorie, atâta timp cât este în vigoare și se impune a fi respectată de toți subiecții de drept cărora li se adresează norma juridică, inclusiv recurentului sus-menționat.
Prin neacordarea acestor drepturi, nu a fost respectat principiul încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unei situații juridice fictive. Mai mult, este necesar ca salariații sindicatului reclamant, în calitate de titulari ai drepturilor recunoscute de lege să nu fie împiedicați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care drepturile au fost prevăzute de lege.
Aflându-ne în prezența unor drepturi recunoscute printr-o lege în vigoare și în perioada de activitate a acesteia, refuzul plății acestor drepturi nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat,apelul formulat de apelantul-pârât I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2,împotriva sentinței civile nr.813 din data de 28 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 3 BUCUREȘTI,cu sediul în București, ., sector 3,reprezentând pe reclamanții N. D., O. C., L. E. EMINE, U. G., C. S., D. F., T. C., I. A., N. C., B. C. E., B. M., N. L., B. I., V. A., D. R., I. M. F., S. R. O., Z. TUDORIȚA, Z. E., P. A. S., D. E. N., G. A. M., T. M., M. E. I., C. L., P. N., D. M., N. L.-M., T. A. și intimații-pârâți ȘCOALA G. „FEDERICO GARCIA LORCA”, cu sediul în București, ., sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. C. Dobraniște E. L. U.
GREFIER,
F. V.
Tehnored.L.E.U.
Dact.N.V./5 ex./15.06.2015
Jud.fond: C. F. I.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 251/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 1689/2015.... → |
|---|
